Ce este masa?

Rezumarea primului mesaj :

Deschid aici acest subiect pentru a evita o divagaţie pe blogul meu.

Pe blogul lui Abel Cavaşi

Anonim a scris:Referitor la subiectul contradictoriu dintre Abel Cavasi si anonim legat de masa din formula lui Einstein
Definitie:masa= cantitatea de substanta (materie) dintr-un corp (obiect etc.)Credeti ca se poate modifica cu viteza ? Energia se poate acumula in masa si aceasta se multiplica cumva ...creste? (eventual prin cresterea agitatiei moleculare)
Credeti ca pe Luna sau intr- o nava cosmica care zboara cu viteze foarte mari ne-am modificat cantitatea de substanta din corp s-au nava si-a modificat cantitatea de substanta?
A nu se confunda masa cu greutatea care este o forta !Raspundeti va rog la subiect.
Multumesc!

Masa nu este cantitate de substanţă, ci este o măsură a inerţiei. Într-adevăr, cantitatea de substanţă nu depinde de viteză, dar inerţia creşte cu viteza.

Adrian Gheorghe a scris:Dl Virgil! Viteza unui corp inseamna ca acel corp este in translatie rectilinie, translatie care este un fenomen fizic elementar. Poti sa explici cum se prodoce translatia corpului, prin spatiul fizic materializat de eter?. Si forta care modifica nivelul si directia translatiei unui corp, poti sa explici cum apare?. Eu sustin ca trebuie sa existe o dinamica a eterului prin corp si in jurul lui, pentru a se produce translatia. Si aceasta circulatie a eterului este produsa de masa inerta a corpului si materializeaza campul de inertie al masei.

Daca particula este un vortex, o unda E_M incolacita, ce inseamna deplasarea particulei decat deplasarea vortexului pe acea traiectorie. Dar aceasta deplasare se face prin interferenta vortexului cu unda al carui impuls pune particula in miscare. Deci orice miscare a unei particule nu inseamna decat propagarea pachetului de unde prin vid de la o locatie spre alta.

Dl Virgil! Eu zic ca particula este un sistem de unde stationare de mare amplitudine, intr-o structura inelara cilindrica. Iar vortexurile, turbioanele eterului apar ca structuri dinamice asociate, datorita rotatiei particulelor cu viteza foarte mare. Cred ca vortexurile magnetice din jurul curentilor electro-eterici ai particulelor sufera deformare la interferenta cu alte vortexuri (cu alte campuri), aparand asimetrie in sfera (anvelopa) de presiune din jurul particulei. Asimetrie care determina translatia particulei (alunecarea) acolo unde este presiunea mai mica. Impulsul pe care il capata particula se produce numai printr-o interactiune de tip hidrodinamic intre vortexuri.

datorita rotatiei particulelor cu viteza foarte mare.

Particulele nu se rotesc, pentru ca particula nu este un corp. Ceia ce se roteste este doar unda E_M.

 Asimetrie care determina translatia particulei (alunecarea) acolo unde este presiunea mai mica. Impulsul pe care il capata particula se produce numai printr-o interactiune de tip hidrodinamic intre vortexuri.

Nu stiu cat de corect este sa vorbesti de hidrodinamica atunci cand ai de a face cu unde. Asemanarea cu hidrodinamica apare atunci cand vorbim de forta Lorentz, care seamana cu experimentul cilindrului cu circulatie din hidrodinamica, insa avem de a face cu unde si linii de forta ale campurilor magnetice.

Dl Virgil! Eu mi-am imaginat ca particulele elementare ar fi ca niste motorase electrice de mare si foarte mare putere. Si am argumentat cumva acest lucru. Structura de motor electric, a particulelor, fiind periodica se asociaza (se potriveste) foarte bine cu structura (cu forma) de unda. Eu zic ca unda rotatorie, este chiar particula. Si fiind in rotatie, genereaza in eter alte vortexuri pe langa cele magnetice din jurul curentilor electro-eterici din fiecare semiunda. Eu cred ca liniile de camp, sunt circulatii ale eterului, fie laminare fie turbionare. Si interactiunile dintre particule, nu pot fi decat efecte hidrodinamice in eter.

Adrian Gheorghe a scris:Dl Virgil! Eu mi-am imaginat ca particulele elementare ar fi ca niste motorase electrice de mare si foarte mare putere. Si am argumentat cumva acest lucru. Structura de motor electric, a particulelor, fiind periodica se asociaza (se potriveste) foarte bine cu structura (cu forma) de unda. Eu zic ca unda rotatorie, este chiar particula. Si fiind in rotatie, genereaza in eter alte vortexuri pe langa cele magnetice din jurul curentilor electro-eterici din fiecare semiunda. Eu cred ca liniile de camp, sunt circulatii ale eterului, fie laminare fie turbionare. Si interactiunile dintre particule, nu pot fi decat efecte hidrodinamice in eter.

Daca acest model raspunde exigentelor dvs. nimeni nu va opreste sa-l folositi. Numai ca eliminati partea mecanica si lasati sa lucreze doar campurile. Nu cred ca un vortex la acest nivel sa fie o circulatie a eterului, cand cred ca mai sigur este vorba doar de campuri, si circulatii de unde.

Dl Virgil! Modelul de motoras electric al particulelor elementare, face foarte simplu unificarea mecanicii cu electromagnetismul. In acest model campurile undei nu dispar. Pai campul electric genereaza curentii electro-eterici din ventrele de tensiune ale undei, curenti care genereaza campuri magnetice in faza cu potentialele ventrelor undei. Iar din interactiunea campurilor magnetice si curentii semiundelor ia nastere forta electromagnetica, forta care propulseaza curentii de semiunda in translatie. Forta electro-statica dintre semiundele vecine, asigura stabilitatea (rezistenta) structurii inelare a particulei. Fiindca compenseaza si respingerea electro-dinamica dintre curentii antiparaleli, dar si forta centrifuga, aparuta datorita rotatiei.

Adrian Gheorghe a scris:Dl Virgil! Modelul de motoras electric al particulelor elementare, face foarte simplu unificarea mecanicii cu electromagnetismul. In acest model campurile undei nu dispar. Pai campul electric genereaza curentii electro-eterici din ventrele de tensiune ale undei, curenti care genereaza campuri magnetice in faza cu potentialele ventrelor undei. Iar din interactiunea campurilor magnetice si curentii semiundelor ia nastere forta electromagnetica, forta care propulseaza curentii de semiunda in translatie. Forta electro-statica dintre semiundele vecine, asigura stabilitatea (rezistenta) structurii inelare a particulei. Fiindca compenseaza si respingerea electro-dinamica dintre curentii antiparaleli, dar si forta centrifuga, aparuta datorita rotatiei.

Nu inteleg mare lucru din expunerea dvs. poate cineva mai obisnuit cu acesti termeni sa inteleaga. Curentii electro-eterici, de unde apar acesti curenti intr-o unda electromagnetica?
Ventrele de tensiune ale undei. Eu nu stiu sa existe ventre de tensiune intr-o unda, stiu doar ca exista ventre de camp electric si ventre de camp magnetic.
Curenti care genereaza campuri magnetice in faza cu potentialele ventrelor undei. Curentii electrici genereaza campuri magnetice, dar pentru asta trebuie sa ai sarcini electrice in miscare, ori la nivelul undelor E_M nu exista sarcini electrice.
Imi cer scuze, dar eu nu inteleg nimic din aceasta expunere, prea complicata pentru mine.

Dl Virgil! Nu este nimic complicat. Ventrul de tensiune sau de potential, corespunde amplitudinii maxime a potentialului, sau a tensiunii, dar si amplitudinii maxime a campului electric. Campul electric  sustinut de potentialul semiundei, intretine curentul eteric de deplasare, curent similar efectului produs de translatia electronilor prin conductori (de curentul electronic). Curentul eteric este circulatie de eter, prin structura dinamica a particulei si nu contine sarcina electrica ci doar efectul sarcinii. Fiindca, se stabileste intre doua sferturi de sarcina de semne opuse. Curentul eteric de semiunda genereaza campul magnetic al semiundei cu amplitudinea maxima in acelasi timp, adica in faza cu amplitudinea maxima a campului electric.

Dl Cavasi! Dumneata care ai postat topicul acesta, ce obiectii ai in legatura cu raspunsul pe care l-am dat la intrebarea topicului?. Oare chiar nu ai nimic de spus?. te multumeste sau te nemultumeste?.

Masa este sursa campului gravific si a celui de inertie. Este sursa de acceleratie si masura ancorarii substantei in spatiu. Masa gravifica se poate calcula cu formula lui Gauss pentru sarcina electrica, in care lui  Eo   ii corespunde  Eg   si intensitatii campului electric  E  ii corespunde intensitatea campului gravific g   egala cu acceleratia gravifica normala la suprafata astrului (corpului). m=Eg.g.So 
.  In care So   este suprafata inchisa care margineste corpul ceresc.
Dimensiunea fizica a masei este data de produsul suprafata ori acceleratia normala [m]=[a].[S]

Legea lui Gauss pentru un camp gravitational spune ca fluxul gravitational printr-o suprafata inchisa este proportional cu masa totala continuta de volumul marginit de suprafata:

, unde cu Phi am notat fluxul gravitational, G este constanta lui Newton si m masa care genereaza campul. Semnul minus este acolo deoarece campul gravitational este atractiv, deci este orientat mereu in sens opus normalei la suprafata. Pana aici suntem de acord? Rezultatul este imediat daca facem calculul efectiv pentru o masa distribuita sferic, dar il putem generaliza la o suprafata arbitrara, analog cazului din electrostatica.

omuldinluna a scris:Legea lui Gauss pentru un camp gravitational spune ca fluxul gravitational printr-o suprafata inchisa este proportional cu masa totala continuta de volumul marginit de suprafata:

, unde cu Phi am notat fluxul gravitational, G este constanta lui Newton si m masa care genereaza campul. Semnul minus este acolo deoarece campul gravitational este atractiv, deci este orientat mereu in sens opus normalei la suprafata. Pana aici suntem de acord? Rezultatul este imediat daca facem calculul efectiv pentru o masa distribuita sferic, dar il putem generaliza la o suprafata arbitrara, analog cazului din electrostatica.

Dar poate fi vorba de un flux? un flux de ce? mai degraba o concentrare de spatiu in jurul fiecarei particule si implicit in jurul fiecarui corp. De data asta o sa ne intrebam ce este spatiul? spatiul este pauza care delimiteaza corpurile sau particulele. De exemplu un nor de praf cosmic poate avea dimensiuni de sute de ani lumina, continand masa sub forma de pulbere a mai multor stele. Totusi asa o masa imensa nu se manifesta printr-un camp gravitational, insa daca din aceasta nebuloasa se naste o stea, odata cu ea apare si campul respectiv. Cine a fost mai intai steaua sau campul?

Fluxul campului gravitational. Daca masa m genereaza campul , e limpede ca acest camp are un flux prin orice suprafata la care nu este tangent. Atata timp cat suprafata nu e orientata perpendicular la camp, este diferit de 0, deci ai un element de flux care strabate acea suprafata.

Daca vorbesti de o suprafata inchisa in jurul sursei, e limpede ca orientarea relativa dintre camp si normala la suprafata e mereu aceeasi, deci ai un flux nenul de camp gravitational ce in cazul nostru intra in interiorul suprafetei.

Omul_Din_Luna! Completarile dumitale sunt corecte. Se vede ca ai idee de teoria campurilor. Eu am incercat doar o definitie generala a masei. Imi pare ca nu o gasesti gresita. Dar in fraza asta de mai jos, cred ca trebuie sa faci o mica acorectie. Ori il elimini pe -nu- , ori il schimbi pe -perpendicular- cu -paralel-.

Atata timp cat suprafata nu e orientata perpendicular la camp,

Ai dreptate, am fost eu imprecis in exprimare. In mod evident, daca normala unui element de suprafata e perpendiculara la camp, fluxul campului prin acea suprafata e nul. La orice alta orientare a normalei suprafetei insa, exista un flux nenul prin respectivul element de suprafata.

De exemplu, un camp care "ar curge" pe suprafata unei sfere are fluxul nul prin aceasta, deoarece este mereu perpendicular pe normala. In schimb un camp care strapunge suprafata sferei poate avea un flux nenul.

Omul_Din_Luna! Este foarte corect ce spui dumneata. Eu cred ca fluxul gravific, centripet este materializat chiar de fluxul de aspiratie a eterului, de viteza mica, produs de particulele elementare ale substantei, prin rotatia lor foarte rapida. Asa cum am dedus in -teoria mecano-eterica a gravitatiei-. Dar aceasta deductie am facut-o pe baza consecintelor pe care le produce identitatea dimensionala masa-sarcina. Identitate (doar dimensionala) care nu este acceptata de nimeni, fiindca contravine cumva spiritului format la scoala.

Daca ar avea aceeasi unitate de masura, ar fi vorba de aceeasi marime fizica, ori e limpede ca nu e asa. Ai exemplul particulelor neutre din natura. Nu au sarcina electrica, au masa, si nu interactioneaza cu un camp electromagnetic.

Masa si sarcina sunt doua moduri diferite de manifestare a aceleiasi particule, in doua medii diferite dar suprapuse in acelasi spatiu. Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic. Astfel o particula cu o structura interna compusa precum protonul, va contine in interiorul lui fortele tari, in afara lui fortele electromagnetice, apoi fortele slabe, apoi fortele masice, si fiecare forta imprima un anumit caracter particulei. Noi traind in spatiul gravitational percepem toate aceste caracteristici ale fiecarui tip de mediu, ca si cum straturile celorlalte medii ar fi transparente.
Privind astfel lucrurile, sarcina reprezinta proprietatea prin care particulele pot forma o structura stabila precum atomul, structura apartinand mediului electromagnetic, iar masa este o alta caracteristica prin care aceleasi particule se manifesta in spatiul gravitational, permitand formarea de structuri stabile precum corpurile si mai apoi sistemele cosmice. 
Intrebarea era, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da densitatea de sarcina a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, cu o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "Ke", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "k". Cu alte cuvinte imi creez imaginar un spatiu virtual in care electronul ar avea doar masa. Acest exercitiu de imaginatie imi serveste sa inteleg ce asemanari pot exista intre structuri de particule (atomi), si structuri cosmice.

Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic.

Dl Virgil! Doua sau mai multe medii diferite, dar suprapuse in acelasi spatiu, formeaza un spatiu comun. Deci dupa dumneata spatiul fizic=spatiul vid, ar fi un cocteil cu mediile tuturor tipurilor de interactiuni. Cred ca forta este un concept pentru care fizica actuala nu are o definitie clara si precisa. De aceea cred ca ar trebui deschis un topic in care sa incercam sa lamurim esenta conceptului de forta fizica. In ce priveste particulele elementare, am admis amandoi ca particulele ar fi sediul unor unde E_M. Acum daca am admis ca masa este sursa de acceleratie, asociata cu fluxul gravific centripet, trebuie sa admitem ca aceste caracteristici (particularitati) se regasesc si la nivelul fiecarei particule care are masa. Cred ca toate teoriile imaginate, trebuie sa le legam cat mai mult de datele observationale (experimentale), pentru a evita sa cadem in metafizica.

Adrian Gheorghe a scris:

Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic.

Dl Virgil! Doua sau mai multe medii diferite, dar suprapuse in acelasi spatiu, formeaza un spatiu comun. Deci dupa dumneata spatiul fizic=spatiul vid, ar fi un cocteil cu mediile tuturor tipurilor de interactiuni. Cred ca forta este un concept pentru care fizica actuala nu are o definitie clara si precisa. De aceea cred ca ar trebui deschis un topic in care sa incercam sa lamurim esenta conceptului de forta fizica. In ce priveste particulele elementare, am admis amandoi ca particulele ar fi sediul unor unde E_M. Acum daca am admis ca masa este sursa de acceleratie, asociata cu fluxul gravific centripet, trebuie sa admitem ca aceste caracteristici (particularitati) se regasesc si la nivelul fiecarei particule care are masa. Cred ca toate teoriile imaginate, trebuie sa le legam cat mai mult de datele observationale (experimentale), pentru a evita sa cadem in metafizica.

Nu este chiar un cocteil, ci este un fel de suprapunere de medii (subspatii), astfel o unda E_M este doar produsul spatiului E_M, fara sa participe celelalte spatii, astfel din spatiul nostru (gravitational) percepem evenimentele spatiului E_M.
Masa este o sursa de acceleratie numai prin intermediul impulsului. Doar campul masic (gravitational este sursa de acceleratie.
Strecori aici o notiune noua; fluxul gravific centripet. Daca tot numiti asa ceva, cel putin dati o definitie completa, pentru ca dupa parerea mea acest lucru nu exista.
Dupa cum am mai spus, particulele sunt stari speciale ale cuantelor de energie. Cuantele nu au masa, dar in momentul cand are loc transformarea in particula, se naste si calitatea de masa ca expresie a energiei inglobate in particula. Insa masa in acceptiunea gravitationala se manifesta doar in macrocosmos, acolo unde masa inseamna cantitate de substanta adica atomi, molecule, retele cristaline, nicidecum particule libere.
Deci, dupa parerea mea, masa ca energie nu este totuna ca masa ca substanta, iar noi percepem campul gravitational al masei ca substanta, iar acest lucru nu are legatura cu metafizica.

Dl Virgil! Impulsul poate aparea fie la impactul (ciocnirea) dintre corpuri(=mase), fie prin interactia unei mase cu campul celeilalte. Campul gravific are distributie simetrica sferic-radiara. Pe toate directiile liniilor campului gravific, sensul campului gravific este catre centrul corpului. De aici rezulta ca gravificul este camp centripet. Nu este un concept nou de camp. Am precizat doar simetria sferic-radiara a campului gravific si convergenta liniilor de camp intr-un punct.
Dupa cum spui dumneata, cuantele ar fi lipsite de masa. Dar daca sunt cuante de energie, in mod obligatoriu trebuie sa aiba si masa. Fiindaca fara masa nu poate exista nici impulsul (m.v) si nici energia (m.v^2). Dupa cum spui in continuare, ar fi doua tipuri de masa diferite. Si ca masa materializata ca energie, nu este tot una cu masa materializata ca substanta. Totusi experientele de fizica nucleara arata ca energia este stocata in adancul substantei.

 Fiindaca fara masa nu poate exista nici impulsul (m.v) si nici energia (m.v^2). Dupa cum spui in continuare, ar fi doua tipuri de masa diferite. Si ca masa materializata ca energie, nu este tot una cu masa materializata ca substanta. Totusi experientele de fizica nucleara arata ca energia este stocata in adancul substantei.

Relatiile aratate de d-ta se refera la relatii pur mecanice.
Dar impulsul si energia mai pot fi exprimate si; p=h.v/c ; E= h.v; aceste relatii nu contin masa.
Energia nucleara este eliberata sub forma de radiatii E_M., numarul particulelor raman mereu aceleasi, eliberandu-se doar energia de legatura.

Dl Virgil! Cand ai scris energie, de fapt ai scris . Fiindca uite:



Daca impulsul se scrie: 
este tocmai fiindca energia contine pe  ,   si se simplifica cu c de la numitor, ramanand doar  m.c= m.v.
In ce priveste radiatiile aparute din reactiile nucleare, eu am aratat ca radiatiile sunt translatie de substanta fiindaca transporta; masa, presiune, impuls si energie.

Adrian Gheorghe a scris:Dl Virgil! Cand ai scris energie, de fapt ai scris . Fiindca uite:



Daca impulsul se scrie: 
este tocmai fiindca energia contine pe  ,   si se simplifica cu c de la numitor, ramanand doar  m.c= m.v.
In ce priveste radiatiile aparute din reactiile nucleare, eu am aratat ca radiatiile sunt translatie de substanta fiindaca transporta; masa, presiune, impuls si energie.

Ceia ce ati incercat sa demonstrati aici este eronat deoarece nu ati tinut cont de masa relativista care la viteza luminii devine infinita. Oricum, chiar si asa, este vorba doar de echivalenta intre energia mecanica si energia cuantica, dar nu si identitatea lor.
 Si ca sa intaresc cele spuse, am sa va intreb care este masa si energia unui val de apa(apa osciland pe verticala)  , care dupa cum se stie transporta energie, asa precum energia cinetica a unui corp rigid aflat in miscare de translatie?

Dl Virgil! Poti sa-mi spui cum faci la citate ca sa reia si formulele?. La mine ia in citata doar textul scris.
Aceste formule se aplica doar la cuantele de energie, adica la fotoni care au translatie chiar cu viteza luminii c. La accelerarea particulelor spre viteze tot mai relativiste, este cunoscut ca energia cinetica se converteste tot mai mult in energia potentiala a masei. Dar impuls sau energie fiind, se scrie tot m.v si m.V^2. Adica nu exista energie fara de masa. Energia cinetica a valului, se calculeaza fie inmultind masa cantitatii de apa continuta in val cu viteza medie de oscilatie a masei de apa, fie inmultind presiunea mediata a valului cu volumul valului. Fiindca presiunea valului exista cat exista valul. In ultimul timp chiar am fost preocupat de captarea integrala a energiei valului. Am imaginat cateva sisteme de captare si de roti hidraulice. Dar am vazut ca s-au gandit si altii ca mine. Ori cum valurile find mase mari si voluminoase, pentru captarea lor sunt necesare constructii mari voluminoase grele. Am ajuns la concluzia ca eficienta cea mai mare ar avea captatorul cu membrana (panza verticala) oscilanta, asezata intr-un ghidaj, care are in fata un concentrator de valuri (o palnie). Panza ancorata in sol, este rulata la o inaltime deasupra apei pe un tambur (rulou) si este tinuta intinsa de o greutate, atarnata cu un cablu pe scripeti si pe o saiba de cablu, cuplata cu axul ruloului. La impactul cu valul, panza se umfla si se deruleaza de pe tambur. Prin rotirea tamburului se ridica greutatea pana la o inaltime. La retragera valului, greutatea in cadere antreneaza un alternator care produce energie electrica. Cred ca astfel s-ar capta energia valului si din adincime si de la suprafata. Cred ca un sir de astfel de ansamble concentrator-ghidaj ar putea constitui un dig captator de valuri si producator de energie totodata, care sa protejeze litoralul de eroziunea marina.

Dl Virgil! Poti sa-mi spui cum faci la citate ca sa reia si formulele?. La mine ia in citata doar textul scris.

Selectez textul cu tot cu formule, daca se albastresc si formulele inseamna ca merge copiat cu copy-paste. Nu merge intotdeauna.

cat priveste energia valurilor, a fost vorba doar de un exemplu ca sa vedeti cat de complicata este problema desi sunt lucruri vizibile si masurabile. imaginati-va cat de complexa este problema undelor E_M, asupra carora avem foarte putine posibilitati de masurare dimensionala. 

Aplicatiile practice asupra energiei valurilor sunt realizate de mult si uneori chiar cu succes. Dimensiunile foarte mari ale instalatiilor face greoaie aceste aplicatii.

Dl Virgil! Tot cu copy si paste, lucrez si eu. Se albastreste si textul si formulele. Si totusi formulele nu le ia. Presupun ca in programul de operare din calculator lipsesc convertoarele in latex si din latex. Eu m-am gandit sa aplic principiul imaginat pentru convertirea energiei valurilor si la captatorul eolian, in ideea maririi eficientei captatorilor eolieni. M-am ocupat doar de captatorii cu ax vertical, care se preteaza la spatiul domestic. Din cate modele de moristi de vant am vazut si am imaginat, in niciuna nu lucreza tot curentul de aer incident la captator. Si mai apar intodeauna si curentii ricosati din palele active, in dosul palelor din fata, producand franari. Adica scazand eficienta conversiei. Dar acum apare problema convertirii curentului de aer cuntinuu, in curent de aer pulsator. Pentru ca panzele sa poata oscila intr-un ghidaj de vant.

 Pentru ca panzele sa poata oscila intr-un ghidaj de vant.

Cred ca moristile cu ax vertical la care trebuie adaugat un difuzor (palnie) de colectare care sa canalizeze aerul doar pe o jumatate de morisca, ar avea randamentul cel mai bun, pentru ca va colecta un curent de aer pe o suprafata mai mare care se va concentra sporindu-si viteza si care va actiona numai pe jumatatea de morisca cu ax vertical, care va pune in miscare palele active fara a avea o franare pe palele inactive din jumatatea acoperita. Insa ansamblul este ceva mai complex si poate chiar mai zgomotos datorita cresterii vitezei aerului.

Dl Virgil! Eu am ajuns la concluzia ca cel mai eficient sistem pentru captatori eolieni vertcali ar fi tandemul format din doua rotoare ce se rotesc in sensuri opuse, sub un scut comun, care sa elimine incidenta curentului de aer in dosul palelor si totodata sa produca intensificarea curentului de aer tangential in rotor. Am gasit ca cele mai potrivite ar fi rotoarele cu 8-10 pale in profil de arc de 120 grade, cu coarda egala cu jumatate din raza rotorului.  Dar pentru a elimina turbionul de sens contrar rotatiei rotorului, format de curentii de aer ricosati din palele active, ar fi necesar un ghidaj in centrul rotorului, un fel de Savonius cu 4 pale, care sa dirijeze curentii de aer in cavitatea palelor din zona inactiva. Toate acestea ar putea mari eficienta captatorului, dar complica mult constructia captatorului. Fiindca rotorul in sectiune ar avea profil de pahar. Adica palele ar fi montate doar pe un palier. Pe celalalt palier fiind montat ghidajul fix. Se mai complica si transmisia la multiplicatorul de turatie. Nu stiu cat de zgomotos ar fi un astfel de sistem.

Dl Virgil! Subiectul topicului s-a epuizat. Dar cel care a deschis topicul, imi pare ca inca nu si-a spus parerea asupra notiunii (conceptului de masa). De la masa fiind   intru-catva legata de energie, am ajuns la sisteme de captare a energiei regenerabile. Dl moderator ne arata  ca am deviat mult de la subiectul topicului. Daca nu mai are nimeni nimic de spus, legat de definirea masei, probabil ca va fi inchis. Dar cum am mai spus undeva mi s-ar parea interesant de lamurit esenta conceptului de -forta-.

Nu, ai inteles gresit. Niste mesaje d-ale mele care trebuiau postate in alte topicuri au ajuns si aici, asa ca pur si simplu le-am sters, de aceea am scris "topic gresit". Puteti continua orice discutie pe problematica topicului.