Deplasarea unei mase la trecerea unui foton prin(tr-o gaura prin) ea ?

Rezumarea primului mesaj :

Salutare

Pornind de la ideea de aici, sunt in punctul in care ar trebui sa obtin ceva valori/relatii precise.
Am facut un desen

si practic ma intereseaza sa obtin C - C2 = ? cand fotonul vine de la -infinit si pleaca la +infinit.

Pana una alta, am obtinut Vmax al planetei din conservarea impulsului.
Plecand de la potentialul gravitational la suprafata planetei Ue=-G*M*m / R si in interiorul ei Ui=-G*M*m / 2*R, care adunate Ue+Ui=-3*G*M*m / 2*R, obtinem o schimbare in frecventa/energie a fotonului  E = E0*(1-3*G*M/2*R*c^2).
unde R este raza planetei, M este masa planetei, E0 este energia fotonului la infinit, G este constanta gravitationala si c este viteza luminii.
In centrul planetei am avea fotonul cu energia E, iar planeta ar trebui sa aiba un impuls dat de diferenta (E-E0)/c, adica Vmax = (E-E0)/(c*M).

Fac observatia ca deoarece potentialul gravitational este proportional cu masa M a planetei => E-E0 este iarasi proportional cu M si cum Vmax este invers proportional cu M, practic Vmax este independent de M (adica oricare ar fi M, Vmax nu depinde de el).

Vreo idee cum sa calculam C - C2  ?

ps : in desen, in partea stanga avem apropierea fotonului si in partea dreapta indepartarea lui; cu G am notat o pozitie oarecare unde G incepe sa conteze, nu e important; A si B sunt pozitiile la suprafata planetei, unde avem potentialul Ue=-G*M*hv0/R*c^2

Am uitat un radical unde am scos sin(c)... Oricum, mare diferenta nu face, tot e prea complicata treaba.
Cu radicalul ala, treaba iese cam asa :

Cod:


sin(c) = sqrt[x^2 - x*t*c*cos(a) + t^2*c^2 - t^2*c^2*sin(a)^2]/d(t) = sqrt[x^2 - x*t*c*cos(a) + t^2*c^2*(1-sin(a)^2)]/d(t) =
= sqrt[x^2 - x*t*c*cos(a) + t^2*c^2*cos(a)^2)]/d(t) = (x-t*c*cos(a))/d(t)

=>Fx(t) = [(x-t*c*cos(a))/d(t)]*G*M*E/(d(t)^2*c^2) = (x-t*c*cos(a))*G*M*E/(d(t)^3*c^2)

Expand d(t) =>
Fx(t) = (x-t*c*cos(a))*G*M*E/((x^2 - x*t*c*cos(a) + t^2*c^2)^(3/2)*c^2)


Tre' s-o iau altcumva... Pe aici o dau in gard.

Mda, se pare ca asa imbarligatura de socoteala iese pentru traiectoria cu linii drepte cu un unghi.
Nu m-am asteptat sa se complice asa urat si indiferent cat am sucit eu problema, n-am reusit s-o simplific.
Trebuie o mana de matematician aici.
Abel, ce zici, dai o mana de ajutor pentru obtinerea unei formule pentru traiectoria dreapta pe langa planeta ? Pls ?

ps - lasam partea cu fizica deocamdata, poate ma descurci pe partea cu matematica; iti explic ce detalii doresti daca nu e suficient de clara prezentarea de pana acum a problemei

Încă nu-mi dau seama cum aș putea să te ajut. Spune-mi ce știi și ce ar trebui calculat...

theMisuser a scris: ....Trebuie o mana de matematician aici.....

https://cercetare.forumgratuit.ro/t2482p300-deplasarea-unei-mase-la-trecerea-unui-foton-printr-o-gaura-prin-ea#80085
Ma rog, ce-si face matematicianul cu mana lui....

Abel Cavaşi a scris:Încă nu-mi dau seama cum aș putea să te ajut. Spune-mi ce știi și ce ar trebui calculat...

Pai as sti pozitia X de la care lansez fotonul E si unghiul A cu care se deplaseaza el (cu viteza c constanta) fata de directia prin centrul de masa O al planetei. Sa zicem ca stim si M (desi de obicei dispare pana la urma si nu e necesar).

Schita aia nu este prea fericita, este cum mi-am desenat eu situatia. Cu P mi-am notat pozitia, asa ca linia PO ar fi distanta de lansare. Si fotonul face traseul PN. Undeva pe linia PN mi-am notat un P(t), care ar fi pozitia la un timp oarecare t. De la punctul P(t) la centrul O as avea distanta D(t) pentru care am calculat forta de atractie. Apoi, a trebuit sa scad aceasta forta cu unghiul pe care o face cu axa X, pentru ca ma intereseaza doar distanta facuta de masa pe X.

In mare calculele pe care le-am facut deja sunt corecte numai ca formula pentru forta pe axa OX in functie de timp Fx(t) este mult prea complicata (pentru mine) pentru a o integra functie de timp. Asa ca poate observi tu vreo simplificare pe undeva. Sau o reformulare/reincadrare a problemei. Personal am incercat sa lansez fotonul din origine si sa iau masa undeva mai departe dar ajung la aproximativ acelasi lucru. Am mai incercat sa scot cos(B) din px(t) si py(t) si unghiul A dar mi-a iesit identic cu celelalte 2 variante de obtinere a fortei doar pe x (anume sin(C) si prima varianta cos(B)).

Masa fotonului folosita in forta newtoniana este E/c^2. Fotonul merge drept (el face o curba, dar sa zicem ca o ignoram deocamdata - si-asa sunt prea complicate calculele).

ps - nu m-am asteptat sa se complice asa mult calculele la aceasta traiectorie; mi-a fost mai frica de traiectoria circulara dar la aia m-a lovit inspiratia si am reusit sa o simplific gramada si am reusit sa obtin un rezultat

edit - calculata ar trebui distanta d pe care o face masa pe axa x in timpul cat zboara fotonul pe linia PN

M-am apucat de simulare a traiectoriei si am observat ca ceva nu merge ok in dezvoltarea termenilor.
Mai precis : D(t) e ok la prima evaluare dar dupa operatiile facute nu mai functioneaza. La fel si la sin(C), este ok la prima ecuatie dar dupa dezvoltare nu mai merge bine.
Ramane sa vad unde am gresit ca nu-mi dau seama momentan (probabil imi scartaie ceva la capitolul mate).

Revin mai incolo, poate dupa ce termin simularea sau dupa ce mai observ vreo eroare.

Presupunem că impulsul total este nul (centrul de masă comun este în repaus). De asemenea, momentul cinetic total este nul (gravitația, fiind o forță centrală, nu va modifica momentul cinetic al fotonului).

Dacă unghiul este nul, care sunt interpretările tale?

Abel Cavaşi a scris:Presupunem că impulsul total este nul (centrul de masă comun este în repaus). De asemenea, momentul cinetic total este nul (gravitația, fiind o forță centrală, nu va modifica momentul cinetic al fotonului).

Dacă unghiul este nul, care sunt interpretările tale?

Nu prea inteleg cum vine asta "unghi nul".
Altfel, nu fac nici o presupunere de conservare, plimb doar fotonul si vad cum reactioneaza masa. Pana sa ne punem de acord cu interpretarea fizica, ma gandeam ca poate lucram un pic la mate

So. Am facut o simulare. Sper sa nu fi gresit ceva pe la ea, e prima varianta (luata de la zero, ca mi-am pierdut hdd-ul cu variantele anterioare).
Concluzia din simulare este asta : Distanta de lansare nu conteaza, conteaza doar unghiul. De fapt, nici masa, nici raza, nici nimic nu conteaza, distanta este in functie de unghi si rezultatul este in raza schwarzschild a fotonului folosit.


Distanta/raza = 40 , unghi 6.6 grade.

Distanta/raza = 4 , unghi 6.6 grade

Distanta/raza = 4, unghi 66 grade

Am ales 6.6 si 66 grade pt. ca se pare ca la acest unghi, distanta facuta de planeta este ~Rs(E).
In caz ca simularea nu e gresita pe undeva, poate ajuta in orientarea la calcule.
Formulele folosite sunt cele deduse initial din desen prezentate anterior aici. Dezvoltarea formulelor pare ca nu functioneaza, ies numa' cai verzi pe pereti din ele.
(de pilda px(t) = x+t*c*cos(a) e bun (practic nu mai trebuie semnul - pt. ca e deja cu -); py(t) = t*c*sin(a) e bun; D(t) = sqrt(px(t)^2 + py(t)^2) e bun; sin(c) = sqrt[d(t)^2-py(t)^2]/d(t) e bun)

ps - 6.6 grade si distanta/raza = 4 => traiectoria trece prin masa, daca raza masei e maricica; din fericire, daca masa ar fi comprimata intr-o gaura neagra, rezultatul ramane

Huh Doamne... Am uitat un 2 cand am dezvoltat D(t).
Vine asa :
Distance from center d(t)^2 = px(t)^2 + py(t)^2  = [-x+t*c*cos(a)]^2 + t^2*c^2*sin(a)^2 =
= x^2 - 2*x*t*c*cos(a) + t^2*c^2*cos(a)^2 + t^2*c^2*sin(a)^2 =
= x^2 - 2*x*t*c*cos(a) + t^2*c^2*(cos(a)^2 +sin(a)^2) =>
d(t)^2 = x^2 - 2*x*t*c*cos(a) + t^2*c^2
Asa merge ok.
Carnati multi, pierd una alta pe parcurs
Precis am "mancat" ceva si din sin(C)

edit - sin(C) era bun; nu emrgea din cauza ca D(t) era eronat, cu 2 ala uitat

Dupa ce-am corectat 2-ul ala mancat, a iesit si integrarea acceleratiei in functie de timp

Cod:


Fx(t) = (x-t*c*cos(a))*G*M*E/((x^2 - 2*x*t*c*cos(a) + t^2*c^2)^(3/2)*c^2)

a=F/M => a(t)=Fx(t)/M =>a(t) = (x-t*c*cos(a))*G*E/((x^2 - 2*x*t*c*cos(a) + t^2*c^2)^(3/2)*c^2)

v(t) = integral a(t)dt = t*G*E/[x*c^2*sqrt(c^2*t^2-2*c*x*cos(a)*t + x^2)]
apply limits from 0 to x/(c*cos(a)) =>
=>vt = [x/(c*cos(a))]*G*E/[x*c^2*sqrt(c^2*[x/(c*cos(a))]^2 - 2*c*x*cos(a)*[x/(c*cos(a))] + x^2)] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt([x^2/(cos(a)^2)] - 2*x^2 + x^2)] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt(x^2/cos(a)^2 - 2*x^2 + x^2)] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt(x^2/cos(a)^2 - x^2 )] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt[(x^2-x^2*cos(a)^2)/cos(a)^2] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt[x^2*(1-cos(a)^2)/cos(a)^2] =
=G*E/[c^3*cos(a)*sqrt[x^2*(sin(a)^2)/cos(a)^2] =
=G*E/[c^3*cos(a)*[x*(sin(a))/cos(a)] =
=G*E/[c^3*cos(a)*x*(sin(a))/cos(a)] =
=G*E/[c^3*x*sin(a)]
looks ok with simulation


Mai vine acum integrarea finala a vitezei si ar trebui sa fie gata si formula pentru traiectoria cu linii drepte. Din pacate, daca n-am gresit iar pe undeva, pare ca formula pentru acceleratie e destul de imbarligata si cu integrarea... iara am parte de carnati.
Practic trebuie integrata treaba asta : v(t) = t*G*E/[x*c^2*sqrt(c^2*t^2-2*c*x*cos(a)*t + x^2)] in functie de timp. Si la urma timpul variaza intre 0 si x/(c*cos(a)).
Daca nu ochesc vreo simplificare ies la carnati de fac macelarie Si iara mananc una alta 2 zile pana imi dau seama ce...

edit - pe coloana I se vede la pozitia 6 si 8 cum se prezinta formula de mai sus (v final = G*E/[c^3*x*sin(a)] ) fata de ce iese din simulare (in 10k pasi)

Na, gata si formula pentru traictorie dreapta la un unghi oarecare.
Super imbarligata formula da' se pupa cu simularea.
d = {cos(a)*ln[sin(a)*(1 + sin(a))] - cos(a)*ln[cos(a)*(1-cos(a))]  + sin(a)/cos(a)  - 1}*G*E/c^4
Asta este pana la centru/oglinda. Pt. cealalta jumatate de drum se dubleaza rezultatul.

Acum practic am formule pentru 3 traiectorii : linie dreapta prin centrul de masa, circulara la distanta fixa fata de centrul de masa si linie dreapta la un unghi cu o oglinda in dreptul centrului de masa al masei/planetei. Din alegerea traiectoriilor si a fotonilor se poate calcula cat se deplaseaza o masa in modul "reactionless". Este putin, foarte putin, dar o sa incerc sa vin cu un design concret si exemplu de aplicare. Meditez la o varianta cu microunde (ceva asemanator cu EM drive) si sunt curios sa vedem cam ce performante poate atinge acest concept al meu.

Si o poza cu simularea vs formula :

Pe coloana K se vede la pozitia 12 cat da din simulare si la pozitia 13 cat da din formula. Se potrivesc doar 3 zecimale pt. ca simularea e in 10k pasi. Daca o faceam in 32k si mai faceam si media valorilor apropiate din simulare probabil ca se mai potrivea inca o zecimala

ps - e ceva ciudat cu 666 ala... iar a aparut; pentru traiectoria circulara impreuna cu cea prin centrul de masa, pentru distanta e^0.(666) nu am deplasare, aici pentru aceeasi distanta raman fara deplasare la 6.66 grade si 66.66 grade; ciudat tare

theMisuser a scris:

Abel Cavaşi a scris:Presupunem că impulsul total este nul (centrul de masă comun este în repaus). De asemenea, momentul cinetic total este nul (gravitația, fiind o forță centrală, nu va modifica momentul cinetic al fotonului).

Dacă unghiul este nul, care sunt interpretările tale?

Nu prea inteleg cum vine asta "unghi nul".

Mie îmi place să pornesc de la ușor la greu, de la simplu la complex. Unghiul nul mi se părea mai simplu, pentru început. Până nu pornim de la lucruri simple și clare (carteziene), nu putem avansa.

Aaa... Adica 0 grade ? Adica.. de fapt prin centrul de masa ? Pai pentru cazul asta am deja formula Este d = Rs(E)*(ln(X/R)+1/3) (pana in centru de masa, are aplicata corectia din TRG - formula de mai sus vine *2 cu aceasta corectie).
Formula asta cu unghi diferit de 0 este pentru un foton care trece pe langa masa si nu prin ea.
Sigur, formula in sine nu verifica daca traiectoria se intersecteaza cu masa, asta revine celui care o aplica sa faca verificarea Si daca traiectoria nu se intersecteaza cu masa, se aplica formula asa cum e.

theMisuser a scris:

Abel Cavaşi a scris:Încă nu-mi dau seama cum aș putea să te ajut. Spune-mi ce știi și ce ar trebui calculat...

Pai as sti pozitia X de la care lansez fotonul E si unghiul A cu care se deplaseaza el (cu viteza c constanta) fata de directia prin centrul de masa O al planetei. Sa zicem ca stim si M (desi de obicei dispare pana la urma si nu e necesar).

Cum iti imaginezi lansarea unui foton?
 - Ca lansarea unei rachete, deci ar fi autopropulsat?
 - Ca lansarea unui proiectil, deci ar pleca cu impulsul primit
la lansare?

Pai fotonul are un impuls E/c pe care il da masei din care pleaca.
Strict in cadrul intrebarii tale, ar fi varianta proiectil. Totusi, asta priveste doar lansarea, pentru ca pe parcurs am putea vorbi mai degraba de racheta.
Oricum, aceste aproximari, cum le faci in intrebarea ta trebuie privite cu foarte mare grija pentru ca daca le extinzi mai mult decat trebuie ajungi la interpretari gresite.
E o mica bestie anormala fotonul asta

edit - prin anormal ma refer la comportamentul lui original, diferit de comportamentele cu care suntem obisnuiti de la entitatile cu masa

theMisuser a scris:Pai pentru cazul asta am deja formula Este d = Rs(E)*(ln(X/R)+1/3)

Care sunt interpretările simbolurilor?

Abel Cavaşi a scris:

theMisuser a scris:Pai pentru cazul asta am deja formula Este d = Rs(E)*(ln(X/R)+1/3)

Care sunt interpretările simbolurilor?

Rs(E) este raza Schwarzschild a energiei fotonului = 2*G*E/c^4, unde G este constanta gravitationala, E este energia fotonului si c este viteza luminii.
ln este logaritm natural, X este distanta de unde pleaca fotonul fata de centrul de masa, R este raza masei sub forma sferica cu densitate omogena.

Aici, acel 2 de la 2*G*E/c^4 este factorul de corectie din relativitatea generala, aplicat in mecanica newtoniana pentru radiatii electromagnetice (am pus un link la un pdf pe aici cu treaba asta). La formula pusa pentru traiectoria cu un unghi fata de directia catre centrul de masa nu am pus aceasta corectie. (inca nu m-am hotarat cum sa scriu formulele - exact cum ies sau cu corectia aplicata; BTW - corectia se poate aplica oriunde pe parcurs, ori la inceput ori la sfarsit => rezultatul e identic)

edit - ah, si d este deplasarea masei pe directia dintre sursa fotonului si centrul de masa al masei

theMisuser a scris:edit - ah, si d este deplasarea masei pe directia dintre sursa fotonului si centrul de masa al masei

Deplasarea masei în care interval de timp? În timpul cât fotonul parcurge distanța X?

Abel Cavaşi a scris:

theMisuser a scris:edit - ah, si d este deplasarea masei pe directia dintre sursa fotonului si centrul de masa al masei

Deplasarea masei în care interval de timp? În timpul cât fotonul parcurge distanța X?

Exact.
Amu, daca intram in detalii de detalii, timpul asta variaza in functie de masa Si chiar daca nu e aparent niciunde in socotelile mele, este luat in considerare si anulat in calcule - o socoteala completa ar plimba si timpul pe acolo insa rezultatul ar fi identic cu cel obtinut fara a-l baga si pe el in ciorba. Eventual ai obtine si variatia timpului, insa o poti obtine si din deplasare asa ca l-am lasat "afara" din peisaj. Dar am luat in considerare acest aspect.

Ok. Am înțeles noțiunile. Acum trecem la treabă. Să luăm câteva cazuri particulare ale formulei, ca să vedem dacă nu este o bazaconie.

Să presupunem întâi că X=R. Din formula ta, rezultă că d va depinde numai de raza Schwarzschild a fotonului inițial, adică va fi o treime din aceasta. E posibil? Ți se pare corect din punct de vedere fizic un asemenea rezultat?

Da, foarte corect
Si din simularile cu redshift iese fix identic si la fel (in limita a 4 zecimale cu cate lucram in 32k pasi).
Practic, este Rs(E)*2/3, pentru ca sunt 2 distante pana la centrul de masa dar mnah, ideea conteaza. Adica formula ofera rezultatul pana la centru. Si de acolo fotonul mai merge pana pe partea cealalta.

Sa nu uit. Tocmai am identificat o (noua) confirmare a corectitudinii teoriei mele :
https://en.wikipedia.org/wiki/Twin_Quasar
Este vorba de 2 traiectorii naturale diferite ale fotonilor intre aceleasi puncte, cu o diferenta de timp intre ele. In acest caz, vreo 400 de zile.
Sa ne imaginam acuma ca trimitem fotonii nostri pe o traiectorie si ii intoarcem pe cealalta. Si daca punctele sunt legate intre ele, sistemul comun se va deplasa cu totul.
Altfel spus, foarte posibil ca intr-o zi sa se predea la scoala topicul asta (si celalalt, de unde am inceput)
Desigur, daca nu "descopera" treaba altcineva inainte (ca noi romanii suntem cam vaduviti de obicei de ce descoperim)

theMisuser a scris:Da, foarte corect

Altfel spus, deplasarea masei nu depinde de valoarea masei. Cum vine asta? Nu era vorba că centrul de masă stă pe loc?

Abel Cavaşi a scris:

theMisuser a scris:Da, foarte corect

Altfel spus, deplasarea masei nu depinde de valoarea masei. Cum vine asta? Nu era vorba că centrul de masă stă pe loc?

Asta vorba o zici tu, eu zic ca nu sta pe loc

Revin cu intrebarea : Daca un foton este intarziat in traseul lui de o masa, ce pateste masa ?
1. Ramane pe loc.
2. Avanseaza spre sursa fotonului.
3. Avanseaza spre destinatia fotonului.

Sa zicem ca masa este pe la jumatatea traseului facut de foton.

Daca incerci sa raspunzi cinstit la aceasta intrebare, ai sa vezi ca intri in incurcatura. Pur si simplu nu exista un raspuns corect.
Raspunsul corect mai cere ceva, la care lucrez printre picaturi acuma. Mai trebuie o componenta introdusa si ajungem la conservare. DAR, cu o mica observatie : un motor reactionless este posibil exact pt. acest motiv.

theMisuser a scris:

Abel Cavaşi a scris:

theMisuser a scris:Da, foarte corect

Altfel spus, deplasarea masei nu depinde de valoarea masei. Cum vine asta? Nu era vorba că centrul de masă stă pe loc?

Asta vorba o zici tu, eu zic ca nu sta pe loc

Ei, vezi, de-aia nu pot să te ajut în raționamente.

Revin cu intrebarea : Daca un foton este intarziat in traseul lui de o masa, ce pateste masa ?
1. Ramane pe loc.
2. Avanseaza spre sursa fotonului.
3. Avanseaza spre destinatia fotonului.

Masa se deplasează în așa fel încât centrul de masă să stea pe loc.

Daca incerci sa raspunzi cinstit la aceasta intrebare, ai sa vezi ca intri in incurcatura.

Sincer, eu încă nu văd unde este problema, alta decât cea dată de raza Schwarzschild. Tu umbli la mișcarea centrului de masă, care este (în mainstream) în repaus. Dar nu am văzut încă ce pui în loc, ceva mai interesant.

Abel Cavaşi a scris:Ei, vezi, de-aia nu pot să te ajut în raționamente.

Am inceput sa-mi iau gandul ca cineva va intelege ce spun eu, d-aia am si incercat sa apelez la tine doar la capitolul matematica

Revin cu intrebarea : Daca un foton este intarziat in traseul lui de o masa, ce pateste masa ?
1. Ramane pe loc.
2. Avanseaza spre sursa fotonului.
3. Avanseaza spre destinatia fotonului.

Masa se deplasează în așa fel încât centrul de masă să stea pe loc.

Ok, mergem cu raspunsul tau mai departe.
In ce directie se deplaseaza ?
Daca vrei sa stea CM comun pe loc, planeta trebuie sa avanseze spre destinatia fotonului. Mai precis, fotonul trebuie sa impinga planeta. Adica ar face un pic de antigravitatie.
Ceea ce este ok, putem sa zicem si asa, pentru acest scenariu : fotonul impinge masa si toate sunt ok.
Dar ce facem cu antigravitatia ? Poate o energie pozitiva sa creeze o gravitatie negativa/impingatoare ? Putem sa avem o cutie care sa-si micsoreze masa cand eliberam fotoni in interiorul ei ? Adica mnah, daca fotonii imping gravitational, cutia devine mai usoara cand fotonii zboara prin ea.
Si apoi, cum facem cu restul de comportamente ale fotonilor ? Cam cum interpretezi tu curbarea traiectoriei unui foton spre o masa cand fotonul o si impinge ? O impinge si se duce si mai tare inspre ea ? Cum mai conservi acolo energia si impulsul ?
Si mnah, mai ia situatii de interactiune ale fotonilor si vezi cum functioneaza "impingerea" asta gravitationala. Pt. ca nu functioneaza.

Daca incerci sa raspunzi cinstit la aceasta intrebare, ai sa vezi ca intri in incurcatura.

Sincer, eu încă nu văd unde este problema, alta decât cea dată de raza Schwarzschild. Tu umbli la mișcarea centrului de masă, care este (în mainstream) în repaus. Dar nu am văzut încă ce pui în loc, ceva mai interesant.

Daca-ti raspund la intrebarea asta sarim cateva etape. Dar mnah, nu-i problema. In loc de conservarea centrului de masa eu pun impulsul cedat spatiului insasi.
Aceasta interpretare domoleste si explica situatiile de mai sus astfel incat peisajul re-devine coerent. Fotonul atrage si spatiul primeste impuls cand fotonul strabate o diferenta de potential gravitational.
Momentan nici nu stiu cu ce sa ma ocup mai intai - sa lucrez la teoria impulsului primit de spatiu sau sa produc o varianta concreta de aplicare a formulelor produse pana acum.
Mai vad eu...

edit - daca eram fizician cre'ca terminam pana acum problema; din pacate, sunt electronist... si nici un fizician nu ma crede/intelege...

theMisuser a scris:

Abel Cavaşi a scris:Ei, vezi, de-aia nu pot să te ajut în raționamente.

Am inceput sa-mi iau gandul ca cineva va intelege ce spun eu

Eu gândesc tocmai invers: dacă eu am înțeles, atunci bistoș trebuie să înțeleagă și ceilalți.

d-aia am si incercat sa apelez la tine doar la capitolul matematica

Atunci dă-mi doar o integrală sau o limită, ceva de genul, gata concepută ca să o rezolv. Nu mă chinui să înțeleg incomprehensibilul...

Ok, mergem cu raspunsul tau mai departe.
In ce directie se deplaseaza ?
Daca vrei sa stea CM comun pe loc, planeta trebuie sa avanseze spre destinatia fotonului. Mai precis, fotonul trebuie sa impinga planeta. Adica ar face un pic de antigravitatie.

Nu spre destinație, ci spre sursă. Eu așa văd lucrurile. Două mase trebuie să se deplaseze în sensuri INVERSE, dacă vrem ca centrul lor de masă să rămână pe loc. Așa că nu e nicio antigravitație...

Daca-ti raspund la intrebarea asta sarim cateva etape.

Dimpotrivă, întâi trebuie să stabilim cu ce începem, de la ce principii pornim, și abia mai apoi facem calcule.

In loc de conservarea centrului de masa eu pun impulsul cedat spatiului insasi.

Spațiul nu primește impuls. Ci numai dacă îl transformi în „câmp”. Da, câmpul poate fi un rezervor de impuls (așa cum scriam și eu undeva pe blog).

Abel Cavaşi a scris:

d-aia am si incercat sa apelez la tine doar la capitolul matematica

Atunci dă-mi doar o integrală sau o limită, ceva de genul, gata concepută ca să o rezolv. Nu mă chinui să înțeleg incomprehensibilul...

A fost mai sus o incercare...

Practic trebuie integrata treaba asta : v(t) = t*G*E/[x*c^2*sqrt(c^2*t^2-2*c*x*cos(a)*t + x^2)] in functie de timp. Si la urma timpul variaza intre 0 si x/(c*cos(a)).

...da' am dibuit-o pana la urma. Desigur, daca poti optimiza un pic ultima formula n-ar fi rau
Mai precis, asta :

d = {cos(a)*ln[sin(a)*(1 + sin(a))] - cos(a)*ln[cos(a)*(1-cos(a))]  + sin(a)/cos(a)  - 1}*G*E/c^4

Mi se pare prea lunga/imbarligata si as dori-o mai scurta.

Ok, mergem cu raspunsul tau mai departe.
In ce directie se deplaseaza ?
Daca vrei sa stea CM comun pe loc, planeta trebuie sa avanseze spre destinatia fotonului. Mai precis, fotonul trebuie sa impinga planeta. Adica ar face un pic de antigravitatie.

Nu spre destinație, ci spre sursă. Eu așa văd lucrurile. Două mase trebuie să se deplaseze în sensuri INVERSE, dacă vrem ca centrul lor de masă să rămână pe loc. Așa că nu e nicio antigravitație...

Mnuu....
Iti propun urmatorul cadru de analiza : Esti in laborator, ai o bila gaurita legata cu ata de tavan. Bila sede linistita. Tu te uiti la ea si ea sta pe loc.
Scoti pointerul laser si tragi prin tunelul din bila pana pe partea cealalta.
Incotro se deplaseaza bila ? (daca se deplaseaza)
Incearca sa urmaresti atent situatia si raspunsul tau; eu zic ca centrul de masa comun al bilei cu un foton se poate pastra doar daca bila fuge de pointerul laser.
edit - observatie importanta : fotonul care trece prin bila ajunge mai tarziu pe partea cealalta a bilei

In loc de conservarea centrului de masa eu pun impulsul cedat spatiului insasi.

Spațiul nu primește impuls. Ci numai dacă îl transformi în „câmp”. Da, câmpul poate fi un rezervor de impuls (așa cum scriam și eu undeva pe blog).

Well, aici te-ai miscat mai cu talent decat alti interlocutori
Exact aici e "spilu' ". Ai nevoie de o curbura a spatiului pentru a-i transmite un impuls. Iar daca aceasta curbura/deformare a spatiului este si rezervor de impuls, gata impulsul transferat spatiului !
Ia sa vedem daca ne-am apropiat un pic de o interpretare comuna.

Abel Cavaşi a scris:

Daca-ti raspund la intrebarea asta sarim cateva etape.

Dimpotrivă, întâi trebuie să stabilim cu ce începem, de la ce principii pornim, și abia mai apoi facem calcule.

Mmm... Cred ca in ce priveste motorul asta al meu discutam de un principiu nou.
El era acolo, traia prin strafundurile formulelor si conceptelor actuale, sunt chiar si instrumente teoretice suficiente cat sa faci aplicatii practice cu el, dar trebuia ca cineva sa-l observe.
Trebuia ca cineva sa se uite la el si sa zica "Nu esti un monstru, mie imi place de tine, hai la joaca."

Adica sunt convins ca suna ca dracu "nu se conserva impulsul" si "transmitem un impuls spatiului insasi" dar eu nu m-am speriat de mormaielile monstrului ci am imbratisat provocarea

theMisuser a scris:A fost mai sus o incercare...

Practic trebuie integrata treaba asta : v(t) = t*G*E/[x*c^2*sqrt(c^2*t^2-2*c*x*cos(a)*t + x^2)] in functie de timp. Si la urma timpul variaza intre 0 si x/(c*cos(a)).

...da' am dibuit-o pana la urma. Desigur, daca poti optimiza un pic ultima formula n-ar fi rau
Mai precis, asta :

d = {cos(a)*ln[sin(a)*(1 + sin(a))] - cos(a)*ln[cos(a)*(1-cos(a))]  + sin(a)/cos(a)  - 1}*G*E/c^4

Mi se pare prea lunga/imbarligata si as dori-o mai scurta.

Integrala ta este de forma cu „x/R” din tabelul de pe Wikipedia. Integrala nu e greu de calculat, dar întâi ar trebui să o aduci la o formă mai aerisită de constante (constantele de la numărătorul fracției ies în fața integralei, iar celelalte pot fi înghesuite în constante mai puține (dintr-un produs de constante faci o singură constantă)).

Iti propun urmatorul cadru de analiza : Esti in laborator, ai o bila gaurita legata cu ata de tavan. Bila sede linistita. Tu te uiti la ea si ea sta pe loc.
Scoti pointerul laser si tragi prin tunelul din bila pana pe partea cealalta.

Păi, ai bulit-o! Pointerul ăla îți mișcă în sens opus tot laboratorul pe care te bazezi, tulburându-ți măsurătorile. Dar întreaga tulburare se produce în așa fel încât centrul de masă al laboratorului rămâne liniștit pe poziție (în mainstream). Cu forțe interne laboratorului nu poți mișca centrul laboratorului, decât dacă arunci obiecte AFARĂ din laborator.

Abel Cavaşi a scris:Integrala ta este de forma cu „x/R” din tabelul de pe Wikipedia. Integrala nu e greu de calculat, dar întâi ar trebui să o aduci la o formă mai aerisită de constante (constantele de la numărătorul fracției ies în fața integralei, iar celelalte pot fi înghesuite în constante mai puține (dintr-un produs de constante faci o singură constantă)).

Pai integrala am rezolvat-o de am ajuns la formula pt. distanta.
De formula pt. distanta ziceam ca poate observi vreo simplificare posibil de facut.
Adica la formula asta :
d = {cos(a)*ln[sin(a)*(1 + sin(a))] - cos(a)*ln[cos(a)*(1-cos(a))]  + sin(a)/cos(a)  - 1}*G*E/c^4

Iti propun urmatorul cadru de analiza : Esti in laborator, ai o bila gaurita legata cu ata de tavan. Bila sede linistita. Tu te uiti la ea si ea sta pe loc.
Scoti pointerul laser si tragi prin tunelul din bila pana pe partea cealalta.

Păi, ai bulit-o! Pointerul ăla îți mișcă în sens opus tot laboratorul pe care te bazezi, tulburându-ți măsurătorile. Dar întreaga tulburare se produce în așa fel încât centrul de masă al laboratorului rămâne liniștit pe poziție (în mainstream). Cu forțe interne laboratorului nu poți mișca centrul laboratorului, decât dacă arunci obiecte AFARĂ din laborator.

Nu ne intelegem la sistemul de referinta.
Luam ca sistem de referinta laboratorul, in care avem bila si fotonul trecand prin ea.
Daca te referi la impulsul cedat spatiului si cumva el mi-ar tulbura masuratoarea, spatiul e atat de mare incat poti sa dai in el ca-n sacu' de box Faci niste valuri (unde gravitationale) si cam aia e.
Adica da, teoria mea e ca in acest scenariu/motor apar unde gravitationale care poarta impulsul nostru catre intreg universul.

theMisuser a scris:ziceam ca poate observi vreo simplificare posibil de facut.
Adica la formula asta :
d = {cos(a)*ln[sin(a)*(1 + sin(a))] - cos(a)*ln[cos(a)*(1-cos(a))]  + sin(a)/cos(a)  - 1}*G*E/c^4

Poți face sin(a)/cos(a)=tg(a). Apoi mai poți ține seama de faptul că ln(A*B)=ln(A)+ln(B) sau de faptul că n*ln(A)=ln(A^n).

spatiul e atat de mare incat poti sa dai in el ca-n sacu' de box

Nu m-aș baza pe asta, pentru că atunci nu mai poți spera la nicio formulă corectă.

Iar a trecut un foton prin Vrancea si a deplasat ditamai placa tectonica.