Eterul, eterul

Scris de negativ Mier 05 Apr 2017, 08:57

Rezumarea primului mesaj :

Topic creat automat din https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p990-eterul-eterul#82847

Pentru mm : Cred ca nici tu nu poti fi de acord cu abordarea asta heirupista si eterogena pe care o propui amestecând tot felul de notiuni, fara sa stii de la ce capat pornesti.
Chestia asta cu detronatul teoriilor sau întâietatea lor, e o copilarie.
"Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica "materialista" si a elementelor imateriale, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului imaterial in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, etc. Reincluderea eterului in Fizica ar putea fi o sansa."
Aici esti aproape de adevar.

Scris de mm Vin 05 Apr 2019, 14:05

. virgil, sunt de acord cu miscarea elicoidala a electronului, mi-a placut si cand ai prezentat acest model in urma cu ceva vreme. Doar asa pot deveni inteligibile o serie de fenomene fizice, si experimente, din Fizica clasica.
. Foarte sugestiva comparatia cu filetul cu mai multe inceputuri! Conf. Mishin (ale carui lucrari imi ocupa actualmente tot timpul), apar noi argumente in sprijinul celor spuse de tine. Iese in evidenta mai mereu si cat de putine stim despre lumea fizica.
. Principiul al III-lea, dupa Mishin, statueaza ca orice masa solitara creaza eter. O astfel de masa autonoma devine un miniunivers cu propriile subspatii eterice. Deci, fiecare particula are propriul eter.
. Alta afirmatie - generarea de materie este legata de rotatie - confirma ideea ta, precum ca electronul (in miscare accelerata, de rotatie) acumuleaza fotoni. Ar fi realizabila o astfel de "acumulare" pe baza unei -ipotetice- legi de compunere a doua vortexuri (situatie pe care inca nu am analizat-o).

Scris de **lordQ** Vin 05 Apr 2019, 19:38

"...De ce insist asupra acestor aspecte? pentru ca spatiul electromagnetic este este spatiul ce inconjoara particulele, adica campul electromagnetic ce se manifesta dincolo de particule asa cum este campul dintre placile unui condensator..."

Spatiul care inconjoara particulele, adica acel camp electromagnetic ce se manifesta dincolo de particule...are limite ?
daca da, sunt cunoscute limitele ?
daca nu, sunt cunoscute limitele ?

Scris de **virgil_48** Sam 06 Apr 2019, 08:53

mm a scris:. virgil, sunt de acord cu miscarea elicoidala a electronului, mi-a placut si cand ai prezentat acest model in urma cu ceva vreme. Doar asa pot deveni inteligibile o serie de fenomene fizice, si experimente, din Fizica clasica.
. . . . .

Sunteti doi participanti pe care-i apreciez pentru cunostiintele lor,
dar niciodata nu m-am lamurit ce parere aveti despre o problema
determinanta, de la care ar trebui sa porneasca discutia despre
orice miscare elicoidala: recunoasteti ca asta poate avea loc numai
cu un aport permanent exterior de energie ? Ca o particula sau
un corp nu urmeaza o traiectorie elicoidala din "proprie initiativa" ?
Recunosc ca este o abordare mecanicista si elementara, dar cum
inlaturati aceasta suspiciune ?

Scris de **virgil** Sam 06 Apr 2019, 12:09

virgil_48 a scris:
mm a scris:. virgil, sunt de acord cu miscarea elicoidala a electronului, mi-a placut si cand ai prezentat acest model in urma cu ceva vreme. Doar asa pot deveni inteligibile o serie de fenomene fizice, si experimente, din Fizica clasica.
. . . . .
Sunteti doi participanti pe care-i apreciez pentru cunostiintele lor,
dar niciodata nu m-am lamurit ce parere aveti despre o problema
determinanta, de la care ar trebui sa porneasca discutia despre
orice miscare elicoidala: recunoasteti ca asta poate avea loc numai
cu un aport permanent exterior de energie ? Ca o particula sau
un corp nu urmeaza o traiectorie elicoidala din "proprie initiativa" ?
Recunosc ca este o abordare mecanicista si elementara, dar cum
inlaturati aceasta suspiciune ?

De fapt partea materiala a particulelor, mai precis acea parte a centrului de masa are o traiectorie liniara asa cum se vede in camera cu ceata, atat timp cat nu intervine un camp magnetic exterior.

Eterul, eterul - Pagina 17 2Q==

cand avem un camp magnetic exterior traiectoriile devin curbe, de o curbura diferita in functie de viteza particulei si intensitatea campului.

Eterul, eterul - Pagina 17 Images?q=tbn:ANd9GcSbjdaYU9W0wUAiamrSsPAoirH_VCh0P9PGr7XlhL3sj3LPVOwC

Eterul, eterul - Pagina 17 Images?q=tbn:ANd9GcSbjdaYU9W0wUAiamrSsPAoirH_VCh0P9PGr7XlhL3sj3LPVOwC

Insa in orice situatie particulei ii este asociata o unda De Broglie care impreuna cu centrul de masa al particulei formeaza un sistem oscilant, in care fotonii asociati particulei oscileaza pe frecvente din ce in ce mai mari cu cat particula are o energie respectiv o viteza mai mare. Acest lucru este valabil pentru particulele care se deplaseaza liber.
Insa in cazul electronilor aflati pe suprafata corpurilor electrizate sau in zona de conductie a metalelor, acestia sunt intr-o stare de vibratie cu o frecventa corespunzatoare energiei lor si impreuna cu fotonii asociati formeaza niste oscilatori care oscileaza in jurul pozitiei de echilibru. Schrodinger trateaza problema asociind particulei o functie de unda, ale carei solutii ne da informatii despre starea statistica a particulei. Nu stiu cat de bine m-am exprimat pana aici.
Particula trebuie tratata ca un nor de puncte materiale aflate intr-o continua vibratie. Desi centrul de masa se deplaseaza liniar in absenta altor campuri, fiecare punct material al particulei are o miscare elicoidala, avand ca axa traiectoria centrului de masa.
Cel putin asa rezulta din analiza vectoriala facuta de mine asupra relatiei relativiste a masei pe care am aratat-o mai sus.
https://drive.google.com/file/d/12FfXKzektnPCGJixwZ3Szc5R4nenNECG/view?usp=sharing

Scris de **gafiteanu** Sam 06 Apr 2019, 12:29

Daca va bagati in camera cu ceata, veti descoperi eterul.
De exemplu intro baie turceasca aburinda.

Scris de **eugen** Sam 06 Apr 2019, 13:15

Vibratia, ca rezultat al interactiunii a doua entitati

Folosim foarte des termenul vibratie.
Un exemplu: o bila metalica aflata la o anumita inaltime cade pe o placa metalica groasa, asezata pe sol.
Se da drumul bilei .
In secventa de pana la primul impact, bila nu vibreaza.
Incepand cu primul impact incepe o oscilatie mecanica sus jos de ciocniri, inaltari, caderi, ciocniri, etc.
Interactiunea la impact genereaza un spectru de vibratii mecanice, sonice, electromagnetice.
Putem intui ca vibratia presupune doua entitati care reactioneaza. In absenta uneia dintre entitati dispare cel putin un tip de vibratie, cea mecanica de exemplu, sonica, etc.

In cazul undelor electromagnetice in eter, putem intui la fel ca doua entitati eterice se pot ciocni sau departa, urmand aceeasi regula a interactiunii a cel putin doua entitati.
Dar la electron? E posibil ca electronul sa fie dual, doua entitati "semielectronice" sa interactioneze in ceea ce numim vibratie?

Modelul Yn-_Yang poate fi sugestiv in acest sens...

Scris de **virgil** Sam 06 Apr 2019, 13:34

eugen a scris:Vibratia, ca rezultat al interactiunii a doua entitati

Folosim foarte des termenul vibratie.
Un exemplu: o bila metalica aflata la o anumita inaltime cade pe o placa metalica groasa, asezata pe sol.
Se da drumul bilei .
In secventa de pana la primul impact, bila nu vibreaza.
Incepand cu primul impact incepe o oscilatie mecanica sus jos de ciocniri, inaltari, caderi, ciocniri, etc.
Interactiunea la impact genereaza un spectru de vibratii mecanice, sonice, electromagnetice.
Putem intui ca vibratia presupune doua entitati care reactioneaza. In absenta uneia dintre entitati dispare cel putin un tip de vibratie, cea mecanica de exemplu, sonica, etc.

In cazul undelor electromagnetice in eter, putem intui la fel ca doua entitati eterice se pot ciocni sau departa, urmand aceeasi regula a interactiunii a cel putin doua entitati.
Dar la electron? E posibil ca electronul sa fie dual, doua entitati "semielectronice" sa interactioneze in ceea ce numim vibratie?

Modelul Yn-_Yang poate fi sugestiv in acest sens...

Fotonul in sine este o vibratie electromagnetica, nu o vibratie mecanica.

Scris de mm Sam 06 Apr 2019, 14:14

. E adevarat ca am oarece talent la Fizica dar sunt f. departe de problemele microcosmosului. Constat totusi ca studiul eterului, fiind indisolubil legat de microspatiu, ofera unele raspunsuri posibile la intrebarile cruciale, precum cea pusa de tine, virgil, anume consumul energetic la miscarea circulara. Prin urmare, chiar daca sunt pe dinafara la mecanica cuantica in general, la problema ridicata de tine in particular incerc un raspuns sugerat tocmai de uimitoarele informatii ce le-am aflat gratie eterului.

. Am usoara impresie ca felul cum punem noi problema este cam pe dos. Si anume, influentati de mecanica newtoniana, plecam de la ideea miscarii rectilinii (ca fundamentala) si extrapolam cunostintele la miscarea circulara (care are formule mai complicate decat la translatie), unde, stiind noi ca inertia "misca" liniar corpurile, ne izbim de aspectul debusolant ca ceva ar trebui sa "tina" corpul pe traiectoria circulara si, prin urmare, e ceva consum energetic acolo. Nu?
. Se pare ca nu. Acest surprinzator Mishin face o afirmatie categorica privitoare la miscarea corpurilor (particulelor, planetelor, galaxiilor, vortexurilor) zicand, si citez:
Electromagnetismul e, de asemenea, de natură undă-vortex și ocupă un loc strict desemnat în spectrul spațio-temporal al mișcării aetherului. Nu există mișcare fără rotație [mișcare non-rotationala] în eter. Fenomenele electromagnetice, asemeni celor mecanice și altora, au propriile lor armonici topologice, adică din punct de vedere al aethero-dynamicii, toate fenomenele și procesele naturale sunt multidimensionale.

. Am bolduit ideea care, daca o iau de buna si de mai primara decat miscarea rectilinie, adica accept ca exista dovezi (la scara astronomica) numai de rotatie, circulara, atunci nu se mai pune problema consumului energetic pentru mentinerea unui corp pe traiectorie circulara deoarece, este naturala. Sau, problema din intrebare dispare.
. In ceea ce priveste evidentza liniei drepte pot sa spun ca am lucrat in constructia de masini cu raze de 10 m la precizia de sutimi de mm. Deci stiu din practica f. bine ca la o raza de peste 1000 m nici nu poti sa demonstrezi prin masurare ca un segment de cerc de 300 mm lungime difera de o linie perfect dreapta (abaterea de o zecime de micron nu se poate masura). Deci, tehnic, orice segment de dreapta de pana la 500 mm lungime este un segment de cerc cu raza de peste 1.000 de metri. Iata postulatul.
. Sa formulez altfel: Miscarea circulara este inertiala iar miscarea pe o linie "dreapta" este tot circulara (deoarece nu exista in natura linii drepte). Am fost mai concis si desigur, am avansat o propunere, numita oficial ipoteza de lucru.

. Daca cineva obiecteaza ca problema doar se muta in alt subspatiu, da, se poate accepta si raspunsul se afla la inceputurile lumii, atunci cand au aparut principiile Yang si Yin. Chiar si Newton tot asa a raspuns cand a fost intrebat cine misca corpurile (ceresti). Aici nu mai pot comenta. Insa absolut sigur este ca exista subspatii si se stie ca legile mecanicii newtoniene nu functioneaza la nivel galactic.

. Ca parere la comentariile ulterioare mesajului, vibratia mecanica si cea EM nu par sa difere decat ca se produc in subspatii diferite (ca rang).

. FF importanta, de luat in considerare, imi pare convingerea lui Mishin ca dualismul unda-corpuscul e un principiu absolut al Universului. Spunand ca nu exista nici un obiect fara proprietati ondulatorii. Ceea ce ma pune pe ganduri (perplexe) deoarece nu am acceptat niciodata aceasta idee, oarecum, absurda. Dar, influentat de teoria eterica, ma gandesc sa reconsider problema. In fond si la urma urmei, corpul (notiune primitiva incastrata mental) nu e decat o manifestare aparenta, perceptie numita, a unor vortexuri (multidimensionale). Altfel spus, primordiala este unda-vortex si ca aparență secundara se poate accepta si corp(oralitatea).

Scris de **gafiteanu** Sam 06 Apr 2019, 16:14

Ideea de "fenomen ondulatoriu" este eronata in fizica, asa cum o percepem noi. Un alt termen/cuvant ar fi adecvat. Poate este totusi potrivit doar in cazul fotonilor. Si al miscarii serpilor si al altor insecte miriapode. Si mai ales in cazul unor domnisoare, care stiu cum sa se miste.
Cred ca ati vazut filmul romanesc "Induios Anastasia trecea".
https://www.youtube.com/watch?v=r9zvbPYULuA

Scris de **virgil_48** Sam 06 Apr 2019, 23:49

virgil a scris:. . . . .
De fapt partea materiala a particulelor, mai precis acea parte a centrului de masa are o traiectorie liniara asa cum se vede in camera cu ceata, atat timp cat nu intervine un camp magnetic exterior.
. . . . .
cand avem un camp magnetic exterior traiectoriile devin curbe, de o curbura diferita in functie de viteza particulei si intensitatea campului.

Si asta nu inseamna ca miscarea elicoidala(curba) se petrece numai
cu un aport exterior de energie?
Ce ai scris mai departe confirma sau infirma asta ?
Nu se poate clarifica acest aspect inainte de a continua ?

Particula trebuie tratata ca un nor de puncte materiale aflate intr-o continua vibratie. Desi centrul de masa se deplaseaza liniar in absenta altor campuri, fiecare punct material al particulei are o miscare elicoidala, avand ca axa traiectoria centrului de masa.

Daca incerci sa raspunzi la intrebarile fenomenelor din microcosmos
adancindu-te si mai adanc, nu vei mai avea o credibilitate.
Când scrii despre "fiecare punct material al particulei", ai intrat
se pare in domeniul eterului.

Scris de **virgil_48** Dum 07 Apr 2019, 07:28

mm a scris:. . . . .
. In ceea ce priveste evidentza liniei drepte pot sa spun ca am lucrat in constructia de masini cu raze de 10 m la precizia de sutimi de mm. Deci stiu din practica f. bine ca la o raza de peste 1000 m nici nu poti sa demonstrezi prin masurare ca un segment de cerc de 300 mm lungime difera de o linie perfect dreapta (abaterea de o zecime de micron nu se poate masura). Deci, tehnic, orice segment de dreapta de pana la 500 mm lungime este un segment de cerc cu raza de peste 1.000 de metri. Iata postulatul.
. Sa formulez altfel: Miscarea circulara este inertiala iar miscarea pe o linie "dreapta" este tot circulara (deoarece nu exista in natura linii drepte). Am fost mai concis si desigur, am avansat o propunere, numita oficial ipoteza de lucru.
. . . . .

Mintea omeneasca are dreptul sa se indoiasca de orice. Aici te
indoiesti de geometrie si de mecanica newtoniana.
Eu chiar postulatul tau il combat pe forum de ani de zile. Consecinta
lui importanta este ca in acest fel campul gravitational "devine"
conservativ, TRG este sustinuta chiar de postulatul tau.
Am scris si eu mai multe astfel de postulate in sens invers. Laughing

Daca ai fi facut piesele despre care scrii la o masina de prelucrari
rectilinii, nu mai deveneau rotunde niciodata.
Luna pe orbita ei aproape rotunda, se abate de la tangenta cca
1,2 mm pe kilometru ! Putem considera sageata 0.6 mm / km.
Este o problema pe care am dezbatut-o nu numai o data.
https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p30-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#74909
Ca este cercul mare sau mic, Universului nu-i pasa !

Scris de **virgil** Dum 07 Apr 2019, 08:59

virgil_48 a scris:
virgil a scris:. . . . .
De fapt partea materiala a particulelor, mai precis acea parte a centrului de masa are o traiectorie liniara asa cum se vede in camera cu ceata, atat timp cat nu intervine un camp magnetic exterior.
. . . . .
cand avem un camp magnetic exterior traiectoriile devin curbe, de o curbura diferita in functie de viteza particulei si intensitatea campului.
Si asta nu inseamna ca miscarea elicoidala(curba) se petrece numai
cu un aport exterior de energie?
Ce ai scris mai departe confirma sau infirma asta ?
Nu se poate clarifica acest aspect inainte de a continua ?

Vorbim despre doua entitati distincte, particula si campul, care interactioneaza intre ele si atat timp cat particula nu-si pierde si nu castiga energie, inseamna ca nici campul nu pierde si nu catiga energie. Cat timp particula capata o traiectorie circulara, aceasta capata si un moment cinetic, dar momentul cinetic nu inseamna consum de energie. Momentul cinetic este preluat de camp atunci cand particula paraseste campul respectiv, iar energia particulei de la intrarea in camp este egala cu energia particulei la iesirea din camp.

Scris de **virgil** Dum 07 Apr 2019, 09:12

virgil_48 a scris:
virgil a scris:. . . . .
De fapt partea materiala a particulelor, mai precis acea parte a centrului de masa are o traiectorie liniara asa cum se vede in camera cu ceata, atat timp cat nu intervine un camp magnetic exterior.
. . . . .
cand avem un camp magnetic exterior traiectoriile devin curbe, de o curbura diferita in functie de viteza particulei si intensitatea campului.

Particula trebuie tratata ca un nor de puncte materiale aflate intr-o continua vibratie. Desi centrul de masa se deplaseaza liniar in absenta altor campuri, fiecare punct material al particulei are o miscare elicoidala, avand ca axa traiectoria centrului de masa.
Daca incerci sa raspunzi la intrebarile fenomenelor din microcosmos
adancindu-te si mai adanc, nu vei mai avea o credibilitate.
Când scrii despre "fiecare punct material al particulei", ai intrat
se pare in domeniul eterului.

Daca ai fost atent, eu am spus despre particula ca reprezinta un cumul dintre o protoparticula , un fel de germene, si un foton de o anumita frecventa exacta care la rezonanta formeaza un sistem oscilant impreuna. Parametri particulei rezultante precum masa, viteza, spinul depind de frecventa de rezonanta a cuantei generatoare. de fapt nu stim nimic despre acea protoparticula initiala sau poate virtuala, tocmai ca in lipsa fotonului ea nu poate fi pusa in evidenta. Sigur ca s-a ajuns in domeniul etherului microcosmic, care difera de etherul macrocosmic, dovada ca electronul nu se naste dintr-o cuanta oriunde in spatiu, ci numai in apropierea unui nucleu greu, acolo unde avem de a face cu un ether electromagnetic propice nasterii electronului, adica acolo unde se regaseste protoparticula specifica electronului. Orice alta particula se naste dintr-un mezon intermediar adica dintr-un microspatiu in care se regasesc componentele necesare nasterii altor particule.

Scris de **virgil** Dum 07 Apr 2019, 18:27

In continuarea acestui referat atasez un exemplu bine cunoscut din natura inconjuratoare.
https://drive.google.com/file/d/12FfXKzektnPCGJixwZ3Szc5R4nenNECG/view?usp=sharing

Scris de mm Dum 07 Apr 2019, 21:19

. Pentru inceput trebuie sa fac o rectificare la cele spuse anterior. Respectiv, un segment (arc) de cerc de 300 mm lungime are o sageata de o zecime de micron daca raza cercului este de 100.000[m]. Pentru esenta discutiei noastre nu are importanta deoarece chiar si o masina-unealta de precizie (cea mai precisa e m. de rectificat) nu produce cercuri perfecte. Ca specialist in asa ceva, va spun ca toate masinile-unelte, de precizie, produc in loc de cercuri niste forme ovale, poligonale, etc. si din acest motiv proiectantul era obligat sa limiteze aceste (numite) abateri. Astfel, la un inel de 100 mm diametru puneam abateri maxime de la circularitate de ordinul zecimilor de micron. [Nu ma intrebati cum masurau muncitorii zecimea de micron, pentru ca nu exista instrumente de masura universale pentru asa ceva. ] Nu intram in mecanica fina si ne multumim cu constatarea ca nu exista linii perfect drepte sau cercuri perfect circulare in tehnica de varf (pentru ca nu se poate realiza).

. Pe baza celor mai sus zise, fac linistit afirmatia ca nu putem deosebi o linie dreapta de un segment de cerc in spectrul de dimensiuni metrice de laborator, de pe Pamant. Si daca nu putem face asta, atunci nici nu e logic sau permis, ca sa spunem ca exista linii drepte [din simplul motiv ca nu putem dovedi acest lucru, tehnic vorbind]. Culmea este ca putem dovedi existenta cercurilor (chiar daca un pic ovale), in aceleasi cvonditii. E o chestiune de principiu.
. Oricum, in nici o filozofie antica nu se vorbeste de principiul rectiliniu care ordoneaza "apele primordiale" ci doar de principiul rotitor (de stg si de dr , pe care Fizica le recunoaste, Astronomia asisderea, etc.). Nu mai insist dar trebuie sa recunoastem ca nu putem extrapola conceptele primitive (ce le avem inca de la gradinita) la scala microcosmica sau megacosmica. Ca putem avea pareri, da dar masurabile si logice pentru ca logica se bazeaza exclusiv pe masuratori!!

. M-am abatut, chiar daca on topic, de la subiect. Oarecum la intamplare, totusi legat de Newton's inertia, citez:
Turning back to stars, one may affirm that modern science is unable to evaluate their real energy (evaluations are considerably underrated). The Galaxy vortex entrains such deep levels of multidimensional space-aether to its rotation that this causes violation of the Newton’s law of inertia.
. Prin urmare, legea inertiei a lui Newton -pe masuratelea- nu este universala deci nu putem invoca la modul absolut inertia rectilinie newtoniana.

Scris de **eugen** Dum 07 Apr 2019, 21:41

Exista materiale pe net - am si postat ceva pe forum- in care se afirma ca legea actiunii si reactiunii Newton 3 nu se aplica la anumite fenomene electromagnetice.
Dar nu i se poate imputa lui Newton ca nu a descoperit legi universale.

Scris de **virgil_48** Dum 07 Apr 2019, 22:35

mm a scris:. . Ca specialist in asa ceva, va spun ca toate masinile-unelte, de precizie, produc in loc de cercuri niste forme ovale, poligonale, etc. si din acest motiv proiectantul era obligat sa limiteze aceste (numite) abateri. Astfel, la un inel de 100 mm diametru puneam abateri maxime de la circularitate de ordinul zecimilor de micron. [Nu ma intrebati cum masurau muncitorii zecimea de micron, pentru ca nu exista instrumente de masura universale pentru asa ceva. ] Nu intram in mecanica fina si ne multumim cu constatarea ca nu exista linii perfect drepte sau cercuri perfect circulare in tehnica de varf (pentru ca nu se poate realiza).

Si ce legatura are mecanica newtoniana cu precizia masinilor unelte.
Eu nu ma refer la precizia de executie ci la cotele ce reies din
geometrie. Imi pare rau ca am ajuns la asa discutie. Daca sageata
traiectoriei Lunii este(sa zicem) 1 mm / km inseamna ca ea exista
si traiectoria este curba. Nu poti confunda curba aceea cu o
dreapta. Distanta de la Luna la Pamant se masoara cu o raza laser
care presupun ca este rectilinie. Sau si aceea este curba?

Pe baza celor mai sus zise, fac linistit afirmatia ca nu putem deosebi o linie dreapta de un segment de cerc in spectrul de dimensiuni metrice de laborator, de pe Pamant. Si daca nu putem face asta, atunci nici nu e logic sau permis, ca sa spunem ca exista linii drepte [din simplul motiv ca nu putem dovedi acest lucru, tehnic vorbind]. Culmea este ca putem dovedi existenta cercurilor (chiar daca un pic ovale), in aceleasi cvonditii. E o chestiune de principiu.

Ridici probleme de executie, laborator, adica practica. Geometria si linia
dreapta nu au nici o vina ca noi numai atâta putem. Bag de seama ca
aici a inceput sa fie contestata chiar linia dreapta. Ea exista in geometrie,
si in mintea noastra. Miscarea libera nu are dece sa nu fie rectilinie.
Daca nimic nu abate o particula sau un corp de la traiectoria inertiala, ele
se vor misca rectiliniu. N-am sa mai insist.

Prin urmare, legea inertiei a lui Newton -pe masuratelea- nu este universala deci nu putem invoca la modul absolut inertia rectilinie newtoniana.

"Pe masuratelea" depinde de nivelul tehnic si tehnologic atins. Mi se
pare ca nu asta discutam pe acest topic. Nu poti lasa o lege logica
si larg recunoscuta spre a fi verificata cu metrul de croitorie sau sa
fie contestata cu argumente de doi bani. Cum am mai spus, aceasta
tendinta de contestare a unor cunostiinte de baza, este manipulare
sadea, in interesul unor cercuri oculte. Mintea oamenilor trebuie sa
o ia razna, sa ne pierdem încrederea si reperele.

Scris de **scanteitudorel** Lun 08 Apr 2019, 04:29

mm a scris: Alta afirmatie - generarea de materie este legata de rotatie - confirma ideea ta, precum ca electronul (in miscare accelerata, de rotatie) acumuleaza fotoni.

Cedeaza fotoni .

Scris de **scanteitudorel** Lun 08 Apr 2019, 04:37

mm a scris:
. Am usoara impresie ca felul cum punem noi problema este cam pe dos. Si anume, influentati de mecanica newtoniana, plecam de la ideea miscarii rectilinii (ca fundamentala) si extrapolam cunostintele la miscarea circulara (care are formule mai complicate decat la translatie), unde, stiind noi ca inertia "misca" liniar corpurile, ne izbim de aspectul debusolant ca ceva ar trebui sa "tina" corpul pe traiectoria circulara si, prin urmare, e ceva consum energetic acolo. Nu?

Acel ceva care tine corpul pe traiectorie consuma energie.

Scris de mm Lun 08 Apr 2019, 05:00

. virgil 48, cred ca nu ai fost atent la ce am spus eu. De ex., Si ce legatura are mecanica newtoniana cu precizia masinilor unelte. legatura aceasta chiar tu ai facut-o anterior iar eu doar am replicat.

Daca sageata traiectoriei Lunii este(sa zicem) 1 mm / km inseamna ca ea exista si traiectoria este curba. Nu poti confunda curba aceea cu o dreapta. Distanta de la Luna la Pamant se masoara cu o raza laser care presupun ca este rectilinie. Sau si aceea este curba
. Eu am spus altceva, si anume ca exista neindoielnic miscarea elicoidala, spirala, circulara si acest lucru se verifica in practica. Ceea ce nu se poate demonstra practic este linia dreapta. Dgeaba introduci date noi in discutie caci nu ai de unde sa stii ca raza laser e dreapta, nu ai dovezi suficiente. Stii f. bine ca raza de lumina se curbeaza in apropierea corpurilor ceresti. Te bazezi pe logica teoretica sau pe masuratori?

. Zici bine ca linia dreapta si geometria sunt in mintea omului. Decartes R. zice si el ca nu exista decat vortexuri in Univers. Si alea sunt curbe nu rectilinii.
. Nu inteleg de ce te supara ca am apelat la mecanica fina, de laborator. Eu sunt convins ca forumul acesta e unul eminamente tehnic si -pe cat posibil- stiintific.

Daca nimic nu abate o particula sau un corp de la traiectoria inertiala, ele se vor misca rectiliniu. N-am sa mai insist. Pai tocmai asta e, ca abate si tot repet ca exista vrem-nu-vrem cel putin sapte fluxuri (ca sa nu le zic vanturi) eterice in fiecare punct de pe fata Pamantului care influenteaza absolut tot ce misca deci are cine si cum sa abata o particula sau un corp.

. Ca parere personala, refractaritatea la ideile noi nu cadreaza cu un forum de cercetare. Se pare ca sunt luat la tinta desi in mod neintentionat sunt de aceeasi parere cu Abel: nu exista decat traiectorii (naturale) elicoidale, spirale, circulare iar linia dreapta nu exista (in natura). Cu usurinta un elicoid de raza 100.000 km poate fi asimilat unei linii drepte. Nu este neaparat nevoie ca raza cercului sa fie infinita, e suficient sa fie ff lunga pentru ca observatorul pamantean sa zica: uite o linie dreapta!

. Nici eu nu te pot intelege si nu mai insist.

Scris de **Abel Cavaşi** Lun 08 Apr 2019, 05:54

Mă bucur mult, mm, că ai ajuns la o înțelegere atât de profundă a distincției dintre linia dreaptă (atât de absentă) și linia curbă (atât de prezentă).

Vreau să mai fac o completare în ceea ce privește concepția mea despre natură, pentru a mă face mai bine înțeles de către unii precum virgil_48. Într-adevăr, așa cum bine ai spus, virgil_48, dacă nimic nu abate, atunci se va mișca rectiliniu, dar asta s-ar întâmpla doar într-o lume pustie, atât de pustie încât în ea nu ar exista NICI MĂCAR corpul care să fie abătut. Deci, într-o lume care ar fi formată deja dintr-un singur corp, traiectoria acestuia ar fi abătută DE CĂTRE CORPUL ÎNSUȘI.

Altfel spus, MASA PROPRIE a unui corp determină abaterea sa de la traiectoria rectilinie, INDIFERENT dacă în jurul său mai există sau nu mai există alte corpuri. Masa proprie a corpului este cauza care abate corpul de la o traiectorie rectilinie și o face elicoidală. Mișcarea rectilinie a unui corp este doar o impresie care apare atunci când cilindrul acela elicoidal pe care se mișcă corpul este foarte subțire sau extrem de gros.

Scris de **virgil_48** Lun 08 Apr 2019, 08:37

Daca miscarea rectilinie exista numai in teorie(mecanica-geometrie),
tot nu permite sa abordezi orice miscare ca fiind curba din oficiu.
Orice curbare a unei traiectorii natural rectilinii o produce mediul
sau alti factori, care contribuie cu un aport de energie la acea
curbare. Miscarea naturala a unei particule-corp este rectilinie
iar curbarea este produsa din exterior, cu consum de energie
exterioara sau chiar energia cinetica a corpului.
Ma determina sa insist, numai faptul ca opiniile colegilor au drept
consecinta sustinerea campului gravitational conservativ si a
gravitatiei ca atractie, iar acestea sunt cel mai mare fals introdus
in stiinta. Este bineinteles numai parerea mea si nu ma astept sa fie
inteleasa sau acceptata. De aceea ramane cum spune fiecare.

Scris de **eugen** Lun 08 Apr 2019, 12:25

Curenti eterici?

Ma gandesc la exemplul cu electronii de conductie intr-un conductor.
Dupa cercetari diverse, in particular de tipul Forgaci, electronii se deplaseaza, in conductie, pe trasee elicoidale .
Aceasta are o consecinta, in intelegerea mea in alura anvelopei magnetice create de efectul curentului electric in jurul conductorului.
Pentru ca anvelopa magnetica prelungeste, in opinia mea anvelopa electronilor.
Daca am considera traiectoria electronilor perfect rectilinie in logica conductor rectiliniu/ traseu electronic rectiliniu, am ajunge la concluzia ca anvelopa magnetica nu mai exista...sau ar fi de genul unui flux paralel cu conductorul...
In ”vid” , unde nu avem electroni, si totusi apare magnetism , de exemplu la o unda electromagnetica stationara, logica elicoidala a curentului electric din conductori admite logica elicoidala a unor curenti eterici, asa cum Maxwell a introdus conceptul de curenti de deplasare...
La o analiza mai atenta , permeabilitatea magnetica a vidului se poate exprima in amperi/ metru patrat, adica o densitate de curent electric raportata la suprafata, deoarece permeabilitatea magnetica se exprima in Henry/ metru iar Henry in Amperi/ metru.
Unitatea de masura a permeabilitatii admite astfel ca versiune fizica posibila, un curent eteric cauza a unei circulatii locale magnetice.
Cel putin citindu-l pe Mishin, acesti ipotetici ”curenti eterici ” , cauza a permeabilitatii magnetice, ar trebui sa fie tot elicoidali...

Scris de **virgil** Lun 08 Apr 2019, 18:08

Abel Cavaşi a scris:Mă bucur mult, mm, că ai ajuns la o înțelegere atât de profundă a distincției dintre linia dreaptă (atât de absentă) și linia curbă (atât de prezentă).

Deci, într-o lume care ar fi formată deja dintr-un singur corp, traiectoria acestuia ar fi abătută DE CĂTRE CORPUL ÎNSUȘI.

Daca ai un singur corp fara nici un reper, nu ai de unde sa stii ce traiectorie va avea. Dau exemplul unei barci cu naufragiati in deriva pe ocean fara nici un mijloc de orientare fiind noapte cu cerul acoperit de nori.

Scris de **Abel Cavaşi** Lun 08 Apr 2019, 22:01

Un singur corp era doar o abstracție. Întotdeauna vei găsi un reper printre stelele de pe cer, ce pot fi considerate oricât de îndepărtate încât să nu influențeze puternic traiectorii sau încât influența lor să poată fi aproximată.

Dacă nu vrei să accepți ceva, nu vei accepta niciodată.

Scris de **virgil_48** Lun 08 Apr 2019, 22:15

Abel Cavaşi a scris:Un singur corp era doar o abstracție. Întotdeauna vei găsi un reper printre stelele de pe cer, ce pot fi considerate oricât de îndepărtate încât să nu influențeze puternic traiectorii sau încât influența lor să poată fi aproximată.
Dacă nu vrei să accepți ceva, nu vei accepta niciodată.

Asa este ! Daca nu vrei sa accepti ca gresesti, nu vei accepta niciodata.

Scris de mm Mar 09 Apr 2019, 00:28

Daca am considera traiectoria electronilor perfect rectilinie in logica conductor rectiliniu/ traseu electronic rectiliniu, am ajunge la concluzia ca anvelopa magnetica nu mai exista...sau ar fi de genul unui flux paralel cu conductorul...

. Multumesc, eugen! Cred ca singur nu as fi reusit sa inteleg acest lucru atat de simplu. E un adevar-revelatie. Acum se leaga bine informatiile disparate. Cred ca trebuie sa acceptam ca o sarcina nu ar putea produce c.m. daca nu ar avea miscare elicoidala. Noroc ca toate au, obligatoriu, miscare elicoidala...

. Un singur corp in miscare produce turbulente eterice. Ba chiar isi creaza propriul sau eter. In universul acesta un corp interactioneaza cu milioane de alte vortexuri.

Scris de **virgil_48** Mar 09 Apr 2019, 10:15

mm a scris: . . . . .

. Multumesc, eugen! Cred ca singur nu as fi reusit sa inteleg acest lucru atat de simplu. E un adevar-revelatie. Acum se leaga bine informatiile disparate. Cred ca trebuie sa acceptam ca o sarcina nu ar putea produce c.m. daca nu ar avea miscare elicoidala. Noroc ca toate au, obligatoriu, miscare elicoidala...

Asta nu inseamna ca miscarea elicoidala necesita aport exterior de
energie sau consuma energia cinetica a particulei/corpului?
Daca o sarcina are miscare elicoidala si produce c.m, asta nu inseamna
un consum energetic ? Particulele sunt considerate niste entități
autopropulsate ? Daca produc c.m, atunci nici "inertia elicoidala" nu
mai este suficienta fiindca se epuizeaza.

Scris de **virgil** Mar 09 Apr 2019, 11:57

virgil_48 a scris:
mm a scris: . . . . .

. Multumesc, eugen! Cred ca singur nu as fi reusit sa inteleg acest lucru atat de simplu. E un adevar-revelatie. Acum se leaga bine informatiile disparate. Cred ca trebuie sa acceptam ca o sarcina nu ar putea produce c.m. daca nu ar avea miscare elicoidala. Noroc ca toate au, obligatoriu, miscare elicoidala...
Asta nu inseamna ca miscarea elicoidala necesita aport exterior de
energie sau consuma energia cinetica a particulei/corpului?
Daca o sarcina are miscare elicoidala si produce c.m, asta nu inseamna
un consum energetic ? Particulele sunt considerate niste entități
autopropulsate ? Daca produc c.m, atunci nici "inertia elicoidala" nu
mai este suficienta fiindca se epuizeaza.

Particulele se deplaseaza datorita impulsului primit un urma ciocnirilor cu alte particule. Insa fenomenul este mai complex decat ciocnirea bilelor de biliard, deoarece orice ciocnire dintre doua particule se lasa cu cedare, respectiv absorbtie de fotoni. Totdeauna este o corelatie intre energia cinetica a particulei si pachetul de fotoni asimilat. Adica m.v^2=h.niu; unde h.niu reprezinta energia pachetului de fotoni absorbiti. Am zis pachet de fotoni deoarece o particula poate suporta mai multe ciocniri, deci primeste de fiecare data un foton a carui frecventa se insumeaza cu frecventa fotonilor primiti din ciocnirile anterioare.

Scris de mm Mar 09 Apr 2019, 18:21

. Stiu si eu macar atata lucru, ca la miscarea circulara macroscopica, cu bucati de materie, e nevoie de consum energetic pentru mentinerea pe traiectorie. Asta s-a predat in liceu, am predat si eu deci nu era nevoie de sublinieri.
. Dar nu tot ce misca in raza de actiune a celor cinci simturi umane va functiona obligatoriu si la scala universului sau la scale nanometrice, picometrice, etc. Adica nu se extrapoleaza automat. Si tocmai despre asta vorbim aici, adica iesim (cu cercetarea intotdeauna) din cadrul mecanicii corpurilor si in general, iesim din cadrul scolastic. Intr-o astfel de abordare nu sunt valabile argumentele de tip "asa am invatat". Ci se studiaza noile masuratori si ipoteze de lucru/studiu.

. Alti cercetatori au alte pareri, si eu le iau in considerare, deci subiectul nu este dialogul in contradictoriu cu orice pret ci urmarirea unor noi linii de gandire. Si propun un citat (la care tocmai am ajuns cu traducerea): Dar, asemenea unui pește din ocean, care nu cunoaște cauzele furtunilor și curenților, nu vom sti niciodată ce forță răsuceste roata Universului, a cărei energie alimentează lumea noastră de substanță. Acelasi cercetator sustine, printre altele, ca intreaga energie ce misca in toate subspatiile este produsa prin rotirea Universului.

Scris de **virgil** Mar 09 Apr 2019, 18:47

mm a scris:. Stiu si eu macar atata lucru, ca la miscarea circulara macroscopica, cu bucati de materie, e nevoie de consum energetic pentru mentinerea pe traiectorie. Asta s-a predat in liceu, am predat si eu deci nu era nevoie de sublinieri.

Corect, dar consumul de energie care se face pentru corectarea continua a traiectoriei de la aceia rectilinie la cea curba, se regaseste cel putin partial in sporirea vitezei corpului. Cu fiecare corectie de directie, are loc o insumare a vectorilor viteza dupa regula paralelogramului, avand ca rezultat o sporire a vitezei corpului. Deci energia consumata pentru corectarea traiectoriei se regaseste cel putin partial, in cresterea vitezei corpului cu fiecare corectie aplicata. O analiza vectoriala mai exacta ar lamuri acest lucru.

Scris de **gafiteanu** Mar 09 Apr 2019, 23:33

Si tot asa, din eroare in eroare, spre stiinta oficiala.
Eu zic ca adevarul e la jumatate. Quanta de orice fel nici nu castiga si nici nu pierde nimic in urma ciocnirilor. Deja totul are viteza maxima a luminii.
In eter nu are cum sa se frece, altfel ar incetini lumina pana la disparitie chiar in vid.
Cand este deplasata, lumina face valuri in jur de energie, emite energie extrem de multa, chiar infinita. Chiar si un singur foton face camp electric alternativ, deci face energie infinita in timp ce merge miliarde de ani.
Deci fotonii fac free energy, o absorb din eter si o transforma in camp electric alternativ, adica o dau inapoi eterului, o expulzeaza.
in privinta acelui magnetism aferent electricului, bilantul e tot zero, deoarece intervine autoinductia, adica consum la crestere si cedare la descrestere.
Puteti sa va imaginati un eter de o mai buna calitate, unde viteza c sa fie si mai mare. Vedeti de ce parametrii ai eterului depinde c. V-am anuntat acum cativa ani ca posed cateva mostre de astfel de eter, pe care il tin in tuburi lungi de ghiduri de unda, cu care fac experiente. Am obtinut viteze de trei ori mai mari decat c.

Scris de Continut sponsorizat

Eterul, eterul

Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul