Electronul ca un roi de albine

Rezumarea primului mesaj :

Gandindu-ma la experimentul celor doua fante, imi imaginez electronul ca un roi de albine in zbor,  raspandite pe o arie mare, urmaresc o anumita traiectorie (ca o unda). Cand intalnesc obstacole naturale precum crengile copacilor, albinele se strecoara cu usurinta printre acestea, amestecandu-se dupa trecerea prin fante interferand intre ele. Dar daca o cauza oarecare le impiedica raspandirea, toate albinele  formeaza un roi (particula).
Morala; Toate particulele subatomice in mod natural se propaga ca unde. Energia lor este data de frecventa undei si de constanta lui Planck. Orice interventie asupra lor, conduce la formarea unui nod, iar entitatea intradevar devine particula. De fapt interventia asupra particulei inseamna restrangerea gradelor de libertate a acesteia. Acest lucru presupune, ca exista un mediu electromagnetic (eterul cosmic), care permite deplasarea undei (a energiei), in mod natural, dar  care se focalizeaza la restrangerea gradelor de libertate, materializandu-se in particula. Totdeauna particula exista in punctul de plecare si in punctul de sosire, dar pe traiectoria ei este o unda. Orice interventie pe traiectorie  materializeaza unda in particula. Unda reprezinta un transfer de informatie, intre doua locatii ale unei particule. Asa se explica si orbitalii atomului, dati de solutiile ecuatiei lui Schrodinger, tot asa se explica si absorbtia si emisia razelor laser.

Nu cred ca este chiar asa, fenomenul este chiar misterios;(pana la proba contrarie...)
Daca ai urmarit ,,filmuletul'' cu ,,ce este un electron'' postat de sadang :
1.atunci cand fotonul era dirijat spre una din fante el patrundea prin amandoua!
2.franjurile din spatele fantelor apareau ca la unde!
3.cand aparea un observator ca sa vada prin ce fanta a trecut electronul el se comporta ca o particula si pe ecran apareau doar 2 dungi albe etc.(de parca ar fi constient)
4.In plus dupa ultimile cercetari in spatiu exista 2 particule de ,,acelasi tip legate una de alta!
La efectul Compton electronul si fotonul se comporta ca niste particule!
etc....etc

Citeste si comentariul meu de dupa film.
Ceia ce numim electron este ca un surfer. Un surfer este un inotator, care impreuna cu un val se deplaseaza pe apa. Pentru un timp doua entitati sunt cuplate in una singura.
Asa este si electronul, care reprezinta suma unui corpuscul cu o unda, la separarea celor doua entitati
cu ocazia observarii, unda este absorbita de instrumentul de citire, iar corpusculul isi continua drumul.
Nu inteleg de ce oamenii sunt in cautare de mistere cand lucrurile sunt simple.

Stii cum se spune in biblie:
fericiti...
ma bucur ca pentru tine lucrurile sunt asa de simple!
Iti dau un exemplu:
Avem o unda ca ,,un val'' (ca tot iti place tie) care loveste un vapor .Daca in calea ei sta un observator ,,o stanca'' aflata la 10 m de vapor asta inseamna ca vaporul este lovit peste tot mai putin in locul unde era stanca?
Cam asa s-a intamplat fenomenul cu electronul si observatorul care a vrut sa vada prin ce fanta o ia electronul.

Nu cred ca exemplul este bun. In ce crezi ca consta instrumentul de observare?

Hai sa vezi unde este comparatia:
Valul (unda)chiar daca are o stanca(observatorul) in cale loveste vaporul peste tot si nu isi pierde functia de unda (poate de o intensitate mai scazuta in dreptul stancii dar tot loveste).
Electronul in schimb si-a pierdut complet functia de unda comportandu-se ca o particula!

Valul (unda)chiar daca are o stanca(observatorul) in cale loveste vaporul peste tot si nu isi pierde functia de unda (poate de o intensitate mai scazuta in dreptul stancii dar tot loveste).

Asa ar fi daca unda care insoteste electronul ar fi intocmai ca un val. In realitate unda este o entitate, un intreg, care paraseste electronul cand este perturbata de observator. Observatorul vede electronul tocmai cu ajutorul undei pe care o preia, iar ce ramane este doar corpusculul. In aceasta consta de fapt colapsarea functiei de unda.

Nu inteleg!
Tu separi unda de corpuscul?

Tu separi unda de corpuscul?

O separa sistemul de citire. Din moment ce nu mai apar franjele de interferenta, inseamna ca unda nu mai este acolo.

virgil a scris:Citeste si comentariul meu de dupa film.
Ceia ce numim electron este ca un surfer. Un surfer este un inotator, care impreuna cu un val se deplaseaza pe apa. Pentru un timp doua entitati sunt cuplate in una singura.
Asa este si electronul, care reprezinta suma unui corpuscul cu o unda, la separarea celor doua entitati
cu ocazia observarii, unda este absorbita de instrumentul de citire, iar corpusculul isi continua drumul.
Nu inteleg de ce oamenii sunt in cautare de mistere cand lucrurile sunt simple.

Virgil, aduna -te!
Unda si corpusculul sunt inseparabile!
Daca surferul nu mai are ,,valul'' sa-l transporte , el cade .
Asa si cu electronul, daca i se anuleaza functia de unda, nu ar mai trebui sa ajunga la tinta.

Vezi, de fapt aici este ,,misterul '', pe care tu nu l-ai inteles!

Unda si corpusculul sunt inseparabile!
Daca surferul nu mai are ,,valul'' sa-l transporte el cade .
Asa si cu electronul daca i se anuleaza functia de unda nu ar mai trebui sa ajunga la tinta.

Daca surferul nu mai are valul, el nu mai este surfer, devine inotator, iar daca electronul nu mai are unda, nu mai este electron, devine corpuscul, care din inertie loveste tinta.
Dupa parerea mea, corpusculul exista si inainte de a fi electron, el a devenit electron cand i s-a atasat o unda. De fapt ce este unda? un spatiu cu proprietati ondulatorii, care imbraca corpusculul, si impreuna se numesc electron.

Deci ,sunt inseparabile!
Unda este camionul ,corpusculul este soferul!
Daca soferul nu are camion ,el nu mai este sofer,
iar daca camionul nu are sofer, (nu mai este condus) el este un obiect oarecare ,nu mai este camion ,doar pastreaza functia de camion.El devine din nou camion cand se urca soferul!
Sper ca m-am facut inteles...

Exemplul tau nu este bun, ai inlocuit unda cu un obiect.
Exemplul cu surferul este mai aproape de realitate pentru ca avem o unda care transporta un corp. Cand unda dispare, corpul se mai deplaseaza din inertie, pana este franat de ceva.

O.K.
Ce ma bucura este ca ai inteles in sfarsit despre ce este
vorba.

De alfel, Alfred Kastler fizician si laureat al premiului Nobel in anul 1966 in cartea sa <> numea simbioza unda -corpuscul ca fiind ...onduscul!

Cred ca intelegerea este reciproca.

Dupa parerea mea, corpusculul exista si inainte de a fi electron, el a devenit electron cand i s-a atasat o unda. De fapt ce este unda? un spatiu cu proprietati ondulatorii, care imbraca corpusculul, si impreuna se numesc electron.

Corpusculul exista in zona energiilor negative. Este necesara o cuanta de energie cu lungimea de unda cel putin cat lungimea de unda Compton pentru a fi adus in banda energiilor pozitive. De abia acum poate fi numit electron.

Vezi poza de mai jos; In zona albastra este oceanul cu corpusculi ""albi ""adica cu energie negativa, unde daca o cuanta din zona energiilor pozitive patrunde si activeaza un corpuscul, atunci el sare in zona energiilor pozitive ca electron.

Aici puteti citi despre inseparabilitatea particulelor (entanglementul cuantic), si teleportarea.
http://www.descopera.ro/stiinta/929144-atentie-urmeaza-teleportarea

Virgil, ipoteza mării Dirac (căci așa se numește acea ”întindere” de stări ocupate cu energie negativă, așa cum într-un solid, întinderea de stări ocupate de electroni se numește marea Fermi) nu funcționează decât în cazul fermionilor, unde principiul lui Pauli (sau mai bine zis, natura total antisimetrică a stării unui sistem de fermioni identici) interzice ca doi fermioni să ocupe aceeași stare. Ce faci cu bosonii, căci acolo nu mai poți face această ”separare a apelor”, deoarece ”apele” nu mai există, bosonii putând să condenseze pur și simplu cu toții în aceeași stare, dacă doresc?

Ce faci cu bosonii, căci acolo nu mai poți face această ”separare a apelor”, deoarece ”apele” nu mai există, bosonii putând să condenseze pur și simplu cu toții în aceeași stare, dacă doresc?

Bosonii sunt particule care au o structura interna formata din quarci, in timp ce leptonii nu au structura interna fiind considerati particule fundamentale. Deci noi ar trebui sa ne intrebam despre modul de aparitie a quarcilor, dar din pacate energiile de legatura ale acestora sunt asa de puternice incat nu pot fi studiati singular. Parerea mea este ca si quarcii, si de fapt toate particulele fundamentale se regasesc in acea stare nedetectabila de energie negativa. Faptul ca particulele se impart in bosoni si fermioni, acest lucru se intampla cand ajung in sfera energiilor pozitive.

virgil a scris:Aici puteti citi despre inseparabilitatea particulelor (entanglementul cuantic), si teleportarea.
http://www.descopera.ro/stiinta/929144-atentie-urmeaza-teleportarea

Desi nu este bine sa amestecam filozofia aici,aceasta intareste ideea ca Universul este un intreg
(un corp)
(un Dumnezeu?)

Asa cum un organism se dezvolta dintr-o singura celula, si fiecare celula are legatura cu celelalte, tot asa si universul s-a dezvoltat de la o dimensiune minima, si fiecare particula probabil ca are o legatura cu celelalte.

Insa degeaba ne fixam atentia doar asupra particulelor, daca nu incercam sa cunoastem ce este spatiul. pentru ca odata cu particula se naste si spatiul (locasul) de manifestare a ei. Daca luam un gaz si il comprimam vedem ca acesta se incalzeste, dupa ce racim recipientul cu gaz, il deschidem si gazul se evapora imediat si revine la volumul initial. Deci moleculele gazului au fost inghesuite ca niste arcuri, care au revenit exact la forma initiala, fiecare molecula ocupandu-si un anumit spatiu.
Deci intr-o anumita stare unei particule, atomi sau molecule, ii este atasat un anumit spatiu. Cand particula trece dintr-o stare energetica in alta emite sau absoarbe o cuanta de energie care de fapt adauga sau scade din spatiul ocupat initial de acea particula. Noi nu stim nimic despre acest spatiu, care este legatura intre cuanta si diferenta de volum ocupat.

Daca ar fi sa reprezentam sumar, spatiul care inconjoara un electron, am reprezenta o sfera din care diverg liniile de camp electric, raspandite uniform, linii de camp deschise, a caror densitate scade cu patratul distantei. In acelasi spatiu, din jurul electronului, se suprapune campul magnetic al electronului, adica magnetonul lui Bohr-Procopiu. Liniile de camp magnetic sunt linii inchise, a caror densitate scade pe masura departarii de electron. Liniile de camp ale celor doua campuri, nu se influienteaza reciproc. Pe langa aceste doua campuri care imbraca spatiul ocupat de electron, mai exista momentul cinetic de spin, reprezentat de un vector, ce trece diametral prin centrul electronului. Conform cercetarilor se stie ca momentul cinetic de spin poate avea doar 2 valori; + /-1/2. h/2pi. Dupa cum se vede momentul cinetic este vectorul care poate marca o orientare sau alta opusa a electronului, fata de o directie data, oricare ar fi aceia. Intrucat campul electric are o simetrie sferica, nu are nici o legatura cu directia vectorului moment cinetic, insa momentul magnetic care se manifesta prin linii de camp inchise ca niste cercuri, si este reprezentat si el, de un vector de camp, care poate face un unghi oarecare cu vectorul moment cinetic. Spun un unghi oarecare, intrucat nu se cunoaste exact aceasta valoare, dar acest unghi poate fi cuprins intre 0 grade cand cei doi vectori se suprapun, si 90 grade cand cei doi vectori sunt perpendiculari.

In acest desen este reprezentata generarea campului magnetic la trecerea unui curent electric printr-un conductor. Se observa magnetonii Bohr care incojoara electronii, ca sunt orientati datorita curentului electric. Cu sageata mov s-a marcat sensul campului magnetic. Se mai observa ca la exteriorul conductorului rezulta un camp magnetic prin insumarea magnetonilor Bohr ai electronilor care circula datorita curentului electric. Sensul liniilor de camp din jurul conductorului este aratat de acul de busola si coincide cu sensul marcat de sageata mov

Daca exprimam sarcina electrica in functie de magnetonul Bohr, avem; e=miu.m.c/h; inlocuind in expresia fortei lui Lorentz F=e.v.B; si F=m.a; se obtine;
a=(miu.c/h).v.B; De aici se vede foarte bine ca atunci cand sursa unui magneton Bohr miu, ( adica electronul) se misca cu viteza ""v"" intr-un camp ""B"" apare o acceleratie ""a"" care deviaza traiectoria electronului. Aceasta indica interactiunea dintre partea magnetica a unui electron si campul magnetic exterior.

Ce se poate remarca, ca atat timp cat curentul electric trece printr-un conductor liniar, in jurul conductorului se manifesta un camp magnetic fara a se putea stabili o polaritate anume. Insa la trecerea curentului electric printr-o spira, pentru prima data se observa o polarizare a campului magnetic, ceia ce face posibila localizarea polului nord si a polului sud. Diferenta dintre polul nord si polul sud o fac sensul liniilor de camp, astfel la polul nord aceste linii diverg parca izvorasc, iar la polul sud converg ca intr-un sorb. Intrucat nu avem a face cu o deplasare de substanta prin liniile de camp, inseamna ca avem doar o deplasare de informatie, adica de orientare.

E clar că orice particulă care prezintă câmp magnetic va interacţiona cu un câmp magnetic exterior.

Asa ar trebui sa fie. Dar nu e clar pentru toata lumea. De exemplu forta Lorenz, F=e.v.B; spune altceva. Considera ca un electron care se deplaseaza intr-un camp magnetic sufera o curbare a traiectoriei datorita sarcinii electrice. ori acest lucru se vede ca este eronat. Desi rezultatele sunt aceleasi, forta in sine nu este data de sarcina electrica ci de interactiunea magnetonului Bohr cu campul magnetic exterior, rezultand o acceleratie;
a=(miu.c/h).v.B; care curbeaza traiectoria electronului.

virgil a scris:
Ce se poate remarca, ca atat timp cat curentul electric trece printr-un conductor liniar, in jurul conductorului se manifesta un camp magnetic fara a se putea stabili o polaritate anume.

Cum adică nu se poate stabili o polaritate anume?

forta in sine nu este data de sarcina electrica ci de interactiunea magnetonului Bohr cu campul magnetic exterior

Bun. Dar câmpul magnetic exterior de cine este generat?

Cum adică nu se poate stabili o polaritate anume?

Acul de busola iti arata ca exista un sens rotational al liniei de camp, dar nu exista localizat polul nord si polul sud.

Dar câmpul magnetic exterior de cine este generat?

Pai, de ce am pus atatea poze acolo. Ca sa vezi ca magnetonii Bohr care insotesc electronii, sunt orientati pe directia curgerii curentului electric, dand nastere la campul magnetic din jurul conductorului. Deci nu sarcinile electrice ale electronilor produc campul magnetic, ci magnetonii Bohr ai electronilor produc acest camp.