Electronul ca un roi de albine

Rezumarea primului mesaj :

Gandindu-ma la experimentul celor doua fante, imi imaginez electronul ca un roi de albine in zbor,  raspandite pe o arie mare, urmaresc o anumita traiectorie (ca o unda). Cand intalnesc obstacole naturale precum crengile copacilor, albinele se strecoara cu usurinta printre acestea, amestecandu-se dupa trecerea prin fante interferand intre ele. Dar daca o cauza oarecare le impiedica raspandirea, toate albinele  formeaza un roi (particula).
Morala; Toate particulele subatomice in mod natural se propaga ca unde. Energia lor este data de frecventa undei si de constanta lui Planck. Orice interventie asupra lor, conduce la formarea unui nod, iar entitatea intradevar devine particula. De fapt interventia asupra particulei inseamna restrangerea gradelor de libertate a acesteia. Acest lucru presupune, ca exista un mediu electromagnetic (eterul cosmic), care permite deplasarea undei (a energiei), in mod natural, dar  care se focalizeaza la restrangerea gradelor de libertate, materializandu-se in particula. Totdeauna particula exista in punctul de plecare si in punctul de sosire, dar pe traiectoria ei este o unda. Orice interventie pe traiectorie  materializeaza unda in particula. Unda reprezinta un transfer de informatie, intre doua locatii ale unei particule. Asa se explica si orbitalii atomului, dati de solutiile ecuatiei lui Schrodinger, tot asa se explica si absorbtia si emisia razelor laser.

virgil a scris:
Ce se poate remarca, ca atat timp cat curentul electric trece printr-un conductor liniar, in jurul conductorului se manifesta un camp magnetic fara a se putea stabili o polaritate anume.

Cum adică nu se poate stabili o polaritate anume?

forta in sine nu este data de sarcina electrica ci de interactiunea magnetonului Bohr cu campul magnetic exterior

Bun. Dar câmpul magnetic exterior de cine este generat?

Cum adică nu se poate stabili o polaritate anume?

Acul de busola iti arata ca exista un sens rotational al liniei de camp, dar nu exista localizat polul nord si polul sud.

Dar câmpul magnetic exterior de cine este generat?

Pai, de ce am pus atatea poze acolo. Ca sa vezi ca magnetonii Bohr care insotesc electronii, sunt orientati pe directia curgerii curentului electric, dand nastere la campul magnetic din jurul conductorului. Deci nu sarcinile electrice ale electronilor produc campul magnetic, ci magnetonii Bohr ai electronilor produc acest camp.

Acul de busola iti arata ca exista un sens rotational al liniei de camp, dar nu exista localizat polul nord si polul sud.

Corect.

Ca sa vezi ca magnetonii Bohr care insotesc electronii, sunt orientati pe directia curgerii curentului electric, dand nastere la campul magnetic din jurul conductorului.

Deci orientarea magnetonilor Bohr, sub influenţa unui câmp electric, determină apariţia unui câmp magnetic.

Deci nu sarcinile electrice ale electronilor produc campul magnetic, ci magnetonii Bohr ai electronilor produc acest camp.

Nu sarcinile electrice ale electronilor, ci magnetonii Bohr, sub aspectul deplasării electronilor într-un câmp electric, determină apariţia câmpului magnetic. Corect şi asta.
Tot nu văd unde vrei să ajungi. Până acum totul este corect. Care este concluzia?

Ai citit undeva, intr-o carte de fizica, ca raspunzator de generarea campului magnetic intr-un solenoid se face magnetonul Bohr? In toate cartile de fizica generarea campului magnetic se face de catre sarcinile electrice, nu se pomeneste nimic de campul magnetic al electronului.
Acum inca o constatare;
Acum, dupa ce am vazut cum se formeaza campul magnetic, ne-am dat seama ca polii magnetici nu se formeaza la nivelul particulelor, ci numai la nivelul structurilor cristaline ce apartin anumitor materiale feromagnetice, cat si la nivel macro cu ajutorul solenoizilor si a electromagnetilor. Putem afirma astfel ca nu exista monopoli magnetici, deoarece polii magnetici sunt formati in domenii marginite de catre magnetonii Bohr, a caror vectori sunt dispusi pe o curba inchisa. Polul nord si polul sud sunt indisolubili legati, nordul reprezentand iesirea liniilor de camp, iar sudul, intrarea liniilor de camp , in domeniul marginit de magnetonii Bohr. Cum liniile de camp ale magnetonilor sunt curbe inchise, inseamna ca acesti poli nu se pot separa niciodata.

Ce nu-mi e clar încă, este cum explici câmpul magnetic pe baza magnetonilor Bohr într-un magnet permanent. Pentru că acolo există polul Nord şi polul Sud.

Dipolul magnetic nu exista la nivel de particula. Particula nu detine un pol nord si unul sud, particula detine doar linii de forta magnetice de forma circulara inchise. Polii sunt rezultatul pozitionarii magnetonilor Bohr, intr-o forma specifica cristalizata, atomii ocupand colturile microcristalelor, generand lanturi de micromagneti. Un magnet permanent, pe langa masa amorfa din punct de vedere magnetic, contine si o parte de masa cristalizata si polarizata magnetic. Cu cat masa polarizata este mai extinsa cu atat magnetul este mai puternic. Astfel prin alierea diferitelor metale s-au obtinut asazisii supermagneti.

Daca exprimam sarcina electrica in functie de magnetonul Bohr, avem; e=miu.m.c/h;

Magnetonul Bohr notat cu miu este; miu=e.h/m.c;
Spinul electronului este; s=1/2h/2pi; deci h=4pi.s; inlocuind momentul cinetic in magnetonul Bohr avem;
miu=4pi.(s/c).(e/m); din aceasta relatie rezulta ca momentul magnetic al electronului este produsul dintre spin si sarcina specifica a acestuia.

miu=4pi.(s/c).(e/m);

Dar spinul electronului este cu semnul plus sau minus, acest lucru presupune ca si magnetonul Bohr are semnul plus sau minus. Adica; miu=+/- 4pi.(s/c).(e/m);
Acest lucru justifica despicarea liniilor spectrale in efectul Zeeman anomal.

Ce ziceti de imaginea unui plasmoid cosmic,

si imaginea electronului meu;

Vad ca intrebarea mea a ramas fara raspuns, probabil nu va intriga aceasta asemanare, pe mine da.

...daca are chiralitate, sens si traiectorii deschise de circulatii interne...incepe sa aduca a ...REALITATE!
...dinamica electronica este indusa, asa cum si dinamica planetelor...este indusa!
(atata roiul electronic cat si roiul galactic traduc efecte ale realitatilor ce nu se vad)

Daca exprimam forta Coulombiana astfel, vom observa o asemanare ciudata cu forta gravitationala;

Folosind constanta de interactiune pentru microcosmos, cat si constanta gravitationala din macrocosmos, observam urmatoarele;

Se observa astfel ca atat la sistemul atomic, cat si la sistemul galactic, corespunde o singura constanta de sistem
Hi=Ki^3.Mi^2;
De aceasta constanta depinde marimea stelelor sau a nucleonilor, si probabil este o constanta ce tine de geometria fractala a universului.

Propun cateva ipoteze mai neconventionale. Candva, am ajuns la o concluzie ciudata si anume aceea ca particulele („cristale vectoriale”) pot fi de doua tipuri :unele,(de exemplu protonii),care au structura in interiorul unei suprafete limita si altele (de exemplu electronii) care au o structura dar ea este nu in interior ci in exteriorul unei suprafete limita.In interiorul protonului materia este structurata respectand regulile din cristalografie (de exemplu nu pot exista decat axele de simetrie de ordinul 1-centrul de simetrie, de ordinul 2-planul de simetrie , respectiv de ordinul 3) La fel la electron a carui structura este doar in exterior (camp electromagnetic) Ca o observatie ,campul electrostatic din jurul unui electron nu este un scalar ci este un pseudoscalar intrucat conserva sensul axei de rotatie a acestuia. In univers, gaurile negre nu au o structura interioara (care sa aiba un sens pentru lumea atomilor) ci doar in exteriorul suprafetei limita( galaxii) .De asemenea stim ca aceste gauri negre exista in univers sub forma unor dubleti si analog miscarii electronilor in atom ele nu se rotesc pe orbite circulare( precum planetele in jurul soarelui ) ci pe traiectorii asemanatoare unui trifoi cu trei foi ,semnificand in mod evident axele de simetrie exterioare .Modul in care explodeaza o supernova confirma de asemenea aceasta simetrie Universul are o limita exterioara , structura lui fiind in interiorul acestei limite si nu exista materie care sa nu respecte aceste reguli (chiar exista teorii conform carora noi suntam de fapt in interiorul unei gauri negre)..Profit de realizarea impresionanta a fizicienilor chinezi care au reusit „teleportarea cuantica”a unor fotoni pana la 100Km.ca sa ne gandim si la urmatoarea ipoteza: Sa admitem ca fiecare particula din structurile de atomi pe care o observam are o particula geamana( particulele sunt etanglate inca de la inceputurile universului) vom constata ca daca o particula se deplaseaza intr-un sens, geamana se deplaseaza in sens opus si atunci, ar putea fi aceasta o explicatie a comportamentului materiei care se deplaseaza in doua sensuri fundamentale ,atrase de gaurile negre s-au respinse spre limita universului?

Este si acesta un punct de vedere, dar trebuie sa amintesc ca fiecarei particule ii corespunde o antiparticula, iar cand descrii un model de particula, trebuie sa prevezi si antiparticula, astfel incat sa se anihileze una pe alta, cu eliberare de energie, atunci cand se ciocnesc.

hotnews.ro - Electronii au fost separati cu succes in doua parti componente

phys.org - Electrons doing the splits

nature.com - Spin-Orbital Separation in the quasi 1D Mott-insulator Sr2CuO3

The orbiton, a new quasiparticle
Electronic excitations in the solid state can exhibit properties quite distinct from those of free electrons, which carry both spin and charge. An extreme example is the case of one-dimensional systems, where the electronic excitations (quasiparticles) can each fragment into two independent particle-like entities, one carrying charge (the holon) and the other carrying spin (the spinon). Schlappa et al. describe a system, the one-dimensional insulator Sr2CuO3, in which this fragmentation proceeds differently, with the orbital degree of freedom separating from the spinon to yield a third distinct quasiparticle — the orbiton. This work confirms that all of the fundamental degrees of freedom of the electron can 'fractionalize', putting spin and orbital excitations on an equal footing

lol! m-a dat cu cracii în sus știrea! al naibii electronul ăsta! cum se sucește și învîrtește el!

cum ziceam în altă parte iluminatii joacă în altă ligă, chiar și regulile de joc sunt diferite! din cînd în cînd, cînd se pregătesc să anunțe scorul, mai bagă cîte o măslină pentru maimuțe ... uite electronul! ba nu, sunt doi! unu cu căciuliță celălalt titirez!

cînd iluminații vorbesc despre electroni se gîndesc la cu totul altceva decît noi! păsăreasca matematicilor înalte e atît de ciudată încît pricepi foarte greu ce tot ciripesc ei între ei!

mie de exemplu încă nu mi-e clar dacă electronul e un obiect 2D sau unul 3D! m-am chiorît la ecuații pînă am vazut stele verzi ... degeaba!

Intr-adevar surprinzator :
Cred ca linkurile acestea trebuia sa le pui pe topicul lui Abel cu
centrul de masa al electronului

nu că n-aș pricepe un pic despre ce ciripesc ... pe scurt fiecare proprietate a electronului reprezintă o structură matematică .. una e spinul, una e viteza unghiulară, una e sarcina electrică ... no, acum, ce pretind ei e că au reușit să plimbe fiecare ursuleț pe o cărare diferită! au delocalizat propriețătile obiectului de obiectul fizic!

dacă sunt găină, am pene, sunt roșu și fac cotcodac, ei bine conform savanților într-o crescătorie de găini e posibil ca penele să se plimbe de la dreapta la stînga, culoarea roșie să se plimbe în jos iar ciocu care nu mai tace să se miște circular!

dar găina? ce se întîmplă cu găina!? n-are importanță, e plin de găini! pînă la fund maică, pînă la fund!

asta da particulă elementară!

Acest lucru presupune ca toate particulele si chiar fotonii, care au spinul diferit de zero, sa contina cate un spinon. Asa se explica de ce reactia de producere a perechii electro-pozitron, are loc doar in prezenta unui nucleu care sa preia diferenta de spin, intrucat fotonul are spinul 1, iar electronul +/- 1/2. In caz contrar reactia nu poate avea loc pentru ca diferenta de spin nu are unde sa se duca.

De fapt lucrurile acestea se stiau pentru ca electronul este format din doua semisarcini qe/2.Forta electrostatica de respingere dintre semisarcini este de 14.5 N .Iar distanta dintre ele este 5.635*10^-15m.
Aceasta componenta a electronului ma conduce la ipoteza lui WoodyCad !

Cred ca mai sunt si alte componente necunoscute inca, ce tin de sarcina intreaga a electronilor, fata de sarcina fractionara a quarcilor, cat si de sarcina leptonica ce caracterizeaza doar particulele numite leptoni. Pe masura ce cresc energiile acceleratoarelor, cresc si numarul particulelor sau mai bine zis a subparticulelor, si acest drum nu se va opri niciodata.

Cred ca s-ar putea ca dualitatea sa fie prezenta peste tot... in cele mai mici particule . In unele mai mult, in altele mai putin in functie de legea compensatiei ,dar pana la urma toate in legatura unele cu altele si aflate intr-un echilibru perfect .

Cred ca s-ar putea ca dualitatea sa fie prezenta peste tot... in cele mai mici particule . In unele mai mult, in altele mai putin in functie de legea compensatiei ,dar pana la urma toate in legatura unele cu altele si aflate intr-un echilibru perfect .

Cea mai simpla combinatie presupune doua elemente; A si B.
Daca o entitate este compusa din (A U B), putem spune ca este simetrica, dar nu identica cu entitatea (B U A). Daca aceste doua entitati se ciocnesc, rezulta o cuanta de energie. Suntem indrepatiti sa afirmam ca cele doua entitati au disparut in urma ciocnirii? sau poate s-au individualizat A ; A, si B ; B, si nu le mai putem vedea? in acest al doilea caz, doar legatura notata cu litera U, se transforma in energie, si fara energie elementele A si B nu se pot percepe, pentru ca sunt pretutindeni formand chiar mediul din care au aparut.

Cand am facut observatia de mai sus m-am gandit la cele doua principii Yin Yang si la simbolul lor (care stii cum se interpreteaza ).
Avand in vedere ca vedele si upanisadele sunt catalogate la peste 10.000 de ani vechime si avand in vedere cunostintele avansate ale anticilor (dovada acele vimane ) cred cu tarie ca s-au bazat pe ceva si aceste cunostinte (care pentru noi apar intr-o forma arhaica) sunt totusi fundamentul intelegerii universului iar experientele stiintifice ,,vestice''nu fac decat sa constate realitatea filozofica a ,,estului''.

Adaug aici, o diagrama Feyman care descrie o reactie de dezintegrare a perechii electron -pozitron.

fapt necunoscut pana acum.

Nu am mai intalnit pana acum aceasta diagrama in care ciocnirea a unei perechi electron- pozitron, sa de-a nastere unei perechi de quarci si un gluon, desi era de asteptat, chiar am afirmat odata acest lucru fara sa pot aduce dovezi, tinand cont doar de sarcina electrica fragmentata a quarcilor, comparativ cu sarcina electronului.

deci din fotonii gama apar quarcii particule elementare care intra in
alcatuirea protonilor....

Asa se pare dupa diagrama, dar nu sunt bine documentat. As fi vrut sa vad un comentariu mai clar, privind balanta sarcinilor, a energiilor, a spinului, a sarcinii leptonice etc. Problema nu este asa simpla cum pare.

virgil a scris:fapt necunoscut pana acum.

necunoscut de cine? de moș crăciun!? diagramele alea sunt prin cărți de ceva timp .... și pe wikipedia cred că sunt

necunoscut de cine? de moș crăciun!? diagramele alea sunt prin cărți de ceva timp .... și pe wikipedia cred că sunt .

Nu este vorba de orice diagrama Feynman, ci doar de cea afisata aici. Cand ai aflat tu ca din ciocnirea unui electron cu un pozitron, rezulta o pereche de quarci si un gluon?

cum de unde!? evident, de pe wikipedia!
Feynmann Diagram: Gluon Radiation

In this Feynman diagram, an electron and a positron annihilate, producing a photon (represented by the blue sine wave) that becomes a quark-antiquark pair. Then one radiates a gluon (represented by the green spiral).

ai cumva impresia ca e vre-un secret de stat acea diagrama feynman!? ca ai descoperit gaura din dodoasca!?

doar mai mai spus de cateva pe pe forumul asta, bubulilor le place sa se ascunda in piata publica, la vedere!

toate informatiile sunt pe masa, nu e nimic ascuns!

la fel ca barosanul sef, e sub nasul nostru! adevarul e material nu spiritual!

LE:
de fapt singura concluzie logica relevanta care se poate trage cand te apuci sa rumegi mai multe din diagramele lui feynman e una singura, faptul ca relatiile dintre fotoni, gluoni, electroni, pioni, mezoni si interactiunile dintre ele, felul cum se transforma dintr-unele in altele, nu prea par sa fie relatii logice clasice de tip parte|intreg sau obiect|multime de obiecte!

deaia e multa confuzie in jurul subiectului!

Da , dar mai toate au legatura cu ,,gama''!
Nu va pune pe ganduri ?