Cum a dedus Newton legea gravitatiei

Rezumarea primului mesaj :

Chiar, cum a dedus Newton legea gravitatiei?

Azi sunt în "starea" aia în care eu consider că am un cuvânt obiectiv de spus în orice subiect.
De ce aș face excepție în acesta pe care l-am analizat totuși destul de mult?
Mă rog, destul de des greșesc doar pentru că măsor de 3-4-5 ori, nu de 7 ori, înainte să tai o dată.
În sfârșit...
Ideea este că forțele mecanice trebuie clar separate de forțele naturale.
Sau cel puțin, principiul prin care se transmite modificarea stării de mișcare prin (inter)acțiune mecanică nu poate fi considerat principiu generalizator la orice nivel de manifestare a forței și transmitere a unei cantități de mișcare sau pentru modificarea stării de mișcare a unui corp.

Dacă dăm Cezarului ce-i al Cezarului, nu există niciun fel de certitudine că un corp transmite o modificare a stării de mișcare a altui corp fără o interacțiune directă.
Directă înseamnă instantanee, așa cum este momentul în care un fotbalist lovește o minge de fotbal.

Un eventual câmp, generat de un corp, prin acțiunea sa instantanee asupra celuilalt, nu presupune matematic implicația distanței dintre corpuri decât dacă ceea ce produce acțiunea instantanee prin intermediul unui mediu de interactiune este dispersibil/ă radial în funcție de distanță.
Altfel nu este justificată regula inversului pătratului distanței.

Dacă presupunem că această regulă este observată experimental în comportamentul interacțiunii la distanță a corpurilor, atunci ceva din jurul unui corp "atractiv" este dispersat radial conform regulei inversului pătratului distanței, iar corpul "atras" interacționează intr-o manieră corespunzătoare mediului în care se află.
Cum ar veni, ar implica o "densitate" radială diferită a mediului care produce un fel de "absorbție" a corpului.
Inerțial, un corp s-ar îndrepta tot timpul spre locul din spațiu unde densitatea spatiului este mai mare.
Dacă se înțelege ce vreau să spun.

Mai mult, eu nu înțeleg cum de amestecați lucrurile.
Matematica este o "știință" cantitativă, iar fizica este o "știință" fenomenologică.
Din acest motiv, anumite rezultate matematice aplicate "cantitativ" în anumite fenomene fizice nu pot fi interpretate fenomenologic, ci doar cantativ.
E o diferență de percepție care trebuie în mod clar să sublinieze faptul că un rezultat matematic nu poate fi interpretat ca fenomen fizic.

virgil a scris:
Cititi la pag.88 tab.37. de unde rezulta tratarea gravitatiei ca o forta pseudo electromagnetica, stabilind un epsilon si miu pentru sistemul solar..
https://drive.google.com/file/d/12sT1vI2_btdzLMM2vVtwkxPK5ujqVq74/view?usp=sharing

Corect ! In sfarsit o chestie palpabila !

Nu vad ce este palpabil , fenomenologic la o constanta, dar ma rog...
Oricum , felicitari Virgil pentru munca si sistematizare. N-ai nevoie sa se gudure cineva pe langa tine.
De pe la Maxwell incoace s-a sugerat ca gravitatia ar putea avea natura electromagnetica.
Parca si Keshe sustinea ceva din acea ipoteza
Deocamdata spatiul " gravitational" dintre doua mase este gol de ...explicatii. Incercam sa punem "golul" in ecuatii.
Dar sa mai creem si antigravitatie...

eugen a scris:Nu vad ce este palpabil , fenomenologic la o constanta, dar ma rog...
Oricum , felicitari Virgil pentru munca si sistematizare. N-ai nevoie sa se gudure cineva pe langa tine.
De pe la Maxwell incoace s-a sugerat ca gravitatia ar putea avea natura electromagnetica.
Parca si Keshe sustinea ceva din acea ipoteza
Deocamdata spatiul " gravitational" dintre doua mase este gol de ...explicatii. Incercam sa punem "golul" in ecuatii.
Dar sa mai creem si antigravitatie...

N-ai inteles nimic : stai jos.
Mi se pare ca tu te guduri pe langa Virgil nu eu

Eugen, aveam o parere buna despre tine si inca o mai am.

Spre linistea ta, nu fac parte din niciun partid politic, din armata sau din structuri de securitate.
Ma dezic si de m+M la legea lui Newton, a fost asa ca un hobby   daca asta te deranjeaza.
Vii tu din Suedia si ma ataci pe toate topicele si ma confunzi cu problemele pe care le-ai lasat in Romania.
Te rog potoleste-te, nu sunt persoana pe care ti-o inchipui tu ca sunt.
Sunt un cetatean obisnuit din Romania care isi exprima opiniile. Atat.
Erai ca si Virgil o persoana linistita care isi vedea de treaba lui aici pe forum.
De la o vreme ataci persoane si  iti imprastii durerea si veninul peste tot !
Nu am treaba cu cosmarurile tale despre Romania sau globalism. Punct.

curiosul a scris:Mai mult, eu nu înțeleg cum de amestecați lucrurile.
Matematica este o "știință" cantitativă, iar fizica este o "știință" fenomenologică.
Din acest motiv, anumite rezultate matematice aplicate "cantitativ" în anumite fenomene fizice nu pot fi interpretate fenomenologic, ci doar cantativ.
E o diferență de percepție care trebuie în mod clar să sublinieze faptul că un rezultat matematic nu poate fi interpretat ca fenomen fizic.

Fizica ca stiinta fenomenologica are nevoie de un limbaj matematic pentru a putea ajunge la exprimearea exacta a proceselor respective. Cred ca toata lumea este de acord ca intre doua corpuri aflate la distanta trebuie sa existe un "factor" care sa medieze acea interactiune, insa aproape nimeni nu spune in ce consta acest lucru. Dupa cum stii interactiunea electromagnetica este pusa pe seama campului electromagnetic caracterizat de doua constante fizice ca permitivitatea electrica si permiabilitatea magnetica a vidului. Deci vidul departe de a nu insemna nimic, chiar este un mediu ale carui caracteristici sunt determinate de epsilon si miu fiind un mediator al interactiunilor electromagnetice. In teoria mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice, am tratat aceasta problema a interactiunilor si conform relatiilor de similitudine dintre micro si macro am determinat parametri epsilon si miu specifici mediului gravitational, pe care l-am denumit pseudoelectric, tocmai pentru a fi mai usor de asimilat. Mai mult decat atat am aflat ca in macrocosmos exista mai multe clase sau familii de sisteme cosmice precum galaxiile, sistemele stelare sau microgalaxiile, sistemele solare si sistemele de sateliti. ceia ce este de remarcat, fiecare familie de sisteme ii este propriu un anumit mediu caracterizat de epsilon si miu, astfel ca interactiunea la nivel galactic se realizeaza prin alt mediu decat interactiunea la nivel solar sau la nivelul sistemelor de sateliti. Din aceasta cauza vitezele maxime posibile pentru o anumita clasa de sisteme sunt diferite fata de celelalte clase. Asa ca daca la sistemele galactice vitezele maxime sunt limitate de viteza luminii, la sistemele solare vitezele maxime nu pot depasi 2.10^6 m/s, iar la sistemele de sateliti vitezele maxime nu pot depasi 1,6.10^5 m/s, adica 576 000 km/h. Deci chiar teoria relativitatii ar trebui revizuita.

virgil a scris:Deci chiar teoria relativitatii ar trebui revizuita.

In ce sens?

CAdi a scris:

virgil a scris:Deci chiar teoria relativitatii ar trebui revizuita.

In ce sens?

Teoria relativitatii se raporteaza doar la viteza luminii, considerand ca orice corp este liber sa capete orice viteza, mai putin viteza luminii. Dar cum rezulta din teoria mea, fiecare clasa de sisteme cosmice are o anumita viteza limita determinata de epsilon si miu specific, iar acest lucru impune ca viteza limita pentru navele cosmice o viteza mult mai mica decat viteza luminii, asa cum am aratat in mesajul anterior.

virgil a scris:

CAdi a scris:

virgil a scris:Deci chiar teoria relativitatii ar trebui revizuita.

In ce sens?

Teoria relativitatii se raporteaza doar la viteza luminii, considerand ca orice corp este liber sa capete orice viteza, mai putin viteza luminii.
Dar cum rezulta din teoria mea, fiecare clasa de sisteme cosmice are o anumita viteza limita determinata de epsilon si miu specific,
iar acest lucru impune ca viteza limita pentru navele cosmice o viteza mult mai mica decat viteza luminii, asa cum am aratat in mesajul anterior.

Asta este de la sine inteles nu trebuie modificat nimic. Doar ca terioa lui Einstein nu intra in amanunte de genul celor constatate de tine si este in mare parte neclara.
Cel putin pentru lumea care nu este obisnuita cu matematicile superioare.
De altfel viteza luminii este viteza maxima pe care o admite epsilon si miu cu care se deduce viteza luminii prin formula.

Inteligenta abordarea ta cu epsilon si miu pentru fiecare sistem cosmic. Poate sa zica Eugen ce vrea dar e o constatare personala care trebuie mentionata.
Prin faptul ca lumina se deduce prin epsilon si miu din vid asta arata ca universul e plin de energie .

CAdi,
Imi pare foarte bine daca te scot din zona ta de confort.
Cred ca e si unul din rosturile forumului. De a privi din alte unghiuri decat tabu-urile.
N-am nici un complex de superioritate privind unde ma aflu acum.
De altfel am incercat sa aduc in mod modest lucruri intresante pe forum din contributia unor oamenii de stiinta sau inventatori ai locului, solutii energetice, etc.
In momente cand forumul abunda de bla bla . Multa teorie si practica, exemple, solutii, mai deloc.
Si am postari mult mai putine decat tine. Deci nu bat campii.

Gasesc foarte instructive postarile domnului Crivoi privind electroconvergenta si posibila legatura cu gravitatia.

eugen a scris:Gasesc foarte instructive postarile domnului Crivoi privind electroconvergenta si posibila legatura cu gravitatia.

Vidul este dielectric la fel ca si planetele si stelele.
Electroconvergenta presupune modificari ale spatiului din punct de vedere structural si functional cu sursa sau micsorarea lungimii de unda a unor radiatii .
Si la d-nul Crivoi fenomenul este in ceata. Groasa.

Până mai pun eu la punct schematizarea unor principii pur matematice, încerc să îmi deviez un pic concentrarea spre alte idei.
Gravitația nu poate avea nimic în comun cu electromagentismul, cu excepția faptului că electromagnetismul și gravitația au ceva în comun.
Și au, după părerea mea.
TOATE forțele naturale trebuie să aibă, și au de fapt, ceva în comun.
Și anume transmiterea instantanee a modificărilor stării de mișcare dintre două corpuri fără interactiune fizică directă între ele.
Și este valabil pentru orice fel de forță naturală vorbim.

Se pare, de asemenea, că dacă am vorbi cumva de o aceeași forță în toate cazurile, sau cel puțin de un același principiu de generare, există o legătură la nivel de manifestare, așa cum anticipează și virgil în teoria sa, în funcție de sistemul macro, micro, nano etc la care sunt analizate situațiile.

Cu siguranță fizicienii au luat în calcul și au stabilit că ÎN FUNCȚIE DE MASĂ ȘI DISTANȚĂ, nu poate fi vorba despre un același tip de forță.
Dar dacă n-ar mai fi vorba despre masă și distanță?
Ci doar despre un tipar identic de transmitere și modificare a stării de mișcare.

curiosul a scris:Până mai pun eu la punct schematizarea unor principii pur matematice, încerc să îmi deviez un pic concentrarea spre alte idei.
Gravitația nu poate avea nimic în comun cu electromagentismul, cu excepția faptului că electromagnetismul și gravitația au ceva în comun.
Și au, după părerea mea.
TOATE forțele naturale trebuie să aibă, și au de fapt, ceva în comun.
Și anume transmiterea instantanee a modificărilor stării de mișcare dintre două corpuri fără interactiune fizică directă între ele.
Și este valabil pentru orice fel de forță naturală vorbim.

. . . . .

Asta mi s-a parut ceva de-a dreptul paradoxal ! Erai acolo cand ai
scris mesajul ?
Daca discutam despre exceptie, sunt de acord fara sa am argumente.
Dar magnetismul are si posibilitate de respingere ( N - N ; S - S) !

curiosul a scris:Până mai pun eu la punct schematizarea unor principii pur matematice, încerc să îmi deviez un pic concentrarea spre alte idei.
Gravitația nu poate avea nimic în comun cu electromagentismul, cu excepția faptului că electromagnetismul și gravitația au ceva în comun.
Și au, după părerea mea.
TOATE forțele naturale trebuie să aibă, și au de fapt, ceva în comun.
Și anume transmiterea instantanee a modificărilor stării de mișcare dintre două corpuri fără interactiune fizică directă între ele.
Și este valabil pentru orice fel de forță naturală vorbim.

Se pare, de asemenea, că dacă am vorbi cumva de o aceeași forță în toate cazurile, sau cel puțin de un același principiu de generare, există o legătură la nivel de manifestare,
așa cum anticipează și virgil în teoria sa, în funcție de sistemul macro, micro, nano etc la care sunt analizate situațiile.

Cu siguranță fizicienii au luat în calcul și au stabilit că ÎN FUNCȚIE DE MASĂ ȘI DISTANȚĂ,  nu poate fi vorba despre un același tip de forță.
Dar dacă n-ar mai fi vorba despre masă și distanță?
Ci doar despre un tipar identic de transmitere și modificare a stării de mișcare.

Bine formulat Curiosul ! Intuitiv ai intuit despre ce este vorba (daca e sa folosesc un pleonasm). Sau constient ?

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:Până mai pun eu la punct schematizarea unor principii pur matematice, încerc să îmi deviez un pic concentrarea spre alte idei.
Gravitația nu poate avea nimic în comun cu electromagentismul, cu excepția faptului că electromagnetismul și gravitația au ceva în comun.
Și au, după părerea mea.
TOATE forțele naturale trebuie să aibă, și au de fapt, ceva în comun.
Și anume transmiterea instantanee a modificărilor stării de mișcare dintre două corpuri fără interactiune fizică directă între ele.
Și este valabil pentru orice fel de forță naturală vorbim.

. . . . .

Asta mi s-a parut ceva de-a dreptul paradoxal ! Erai acolo cand ai
scris mesajul ?
Daca discutam despre exceptie, sunt de acord fara sa am argumente.
Dar magnetismul are si posibilitate de respingere ( N - N ; S - S) !

Cu siguranță ai înțeles ce am vrut să spun prin principiul de p egal cu non p.
Ideea este că este posibil ca forțele naturale să aibă aceeași cauză, chiar dacă ele sunt diferite la nivel de raport masă/distanță.
Spui bine, electromagnetic corpurile se pot și repinge, deși gravitațional ele doar se atrag.
Nu m-am gândit la asta, dar îmi vine în minte întrebarea:
Oare așa să fie?
Vorbim de electromagnetism, nu de magnetism.
Principiul tău este valabil în cazul campului magnetic, nu electromagnetic.
De aia îi ziceam și lui Eugen la în moment dat, în funcție de orientarea liniilor de câmp că alea s-ar putea să fie valabile doar în ce privește un magnet.
Dar ce înseamnă electromagnetic?

Și totuși, nu pot să mă abțin să nu duc mai departe ideea subliniată de virgil_48.

Plecam de la principiul că un curent electric generează un camp magnetic.
În sens invers relaționat un camp magnetic exercitat este produs de un curent electric.
În consecință asta duce la concluzia că intr-un magnet există un curent electric, nu-i așa?
În aceeași ordine de idei, explicația atracției unui corp feros de către un magnet presupune ca în acel magnet să existe un curent electric, adică în acel magnet electronii sunt în mișcare nu numai în jurul nucleelor din care ar face parte "atomic", ci ei se tot plimbă continuu prin corpul magnetului.
Asta m-ar face să cred că magnetul este de fapt un corp ionizat negativ care emite de asemenea și radiație electromagnetică, pentru că altfel nu se explică curentul electric din magnet, care produce atracție magnetică, fără existența unui surplus de electroni care nu-și găsesc "atomul" în jurul căruia să se stabilizeze.
Iar atracția magnetică ar implica o atracție electrică.

Daca ai un corp incarcat electric si asezi in jurul lui mai multe corpuri mai mici neincarcate electric, vei observa ca toate corpurile mai mici vor fi atrase atat de corpul incarcat, si totodata se vor atrage si intre ele fara nici o respingere. Refaceti aceasta experienta cu atentie si trageti concluziile.

virgil a scris:Daca ai un corp incarcat electric si asezi in jurul lui mai multe corpuri mai mici neincarcate electric, vei observa ca toate corpurile mai mici vor fi atrase atat de corpul incarcat, si totodata se vor atrage si intre ele fara nici o respingere. Refaceti aceasta experienta cu atentie si trageti concluziile.

Deci s-ar putea să fi intuit bine.
Așa se explică și atracția electrostatică.
Mai mult, virgil, putem în acest mod să înțelegem altfel forța de frecare.
În acest caz apare o încărcare electrică a unuia dintre corpuri.
Iar electronii surplus nu pot proveni decât de la celălalt corp.
Pe de altă parte, un pic ciudat, dar relaționat, încărcarea electrică se face de la corpul cu electroni "mai mulți" spre corpul cu electroni mai "puțini".
Nu neapărat de la corpul cu masă mai mare spre corpul cu masă mai mică, ci de la numărul de electroni al corpurilor implicate în contactul de fricțiune.
Mi se pare rațional, dar în același timp interesant de analizat.
Sau cel puțin la nivel de valență si de compoziție chimică.
Pentru că electronii cedați mai ușor sunt cei de pe ultimele straturi, nu cei de lângă nucleu.
Iar, în consecință, încărcarea electrostatică prin fricțiune depinde de compoziția atomică a substanțelor între care există forță de frecare.

Bun, să presupunem că un corp incarcat electric atrage corpurile neutre electric.
Cum?
Am putea presupune că tocmai diferența electrică produce atracția.
Dar la nivel atomic ce se întâmplă între două corpuri încărcate diferit electric?
Pe de altă parte, dacă două corpuri sunt stabile atomic, adică nu sunt încărcate electric,  există cumva posibilitatea ca ele să se atragă tocmai din cauza diferenței totale de electroni dintre ele, conținuți în numărul atomilor ce compun corpurile?

curiosul a scris:Bun, să presupunem că un corp incarcat electric atrage corpurile neutre electric.
Cum?
Am putea presupune că tocmai diferența electrică produce atracția.
Dar la nivel atomic ce se întâmplă între două corpuri încărcate diferit electric?
Pe de altă parte, dacă două corpuri sunt stabile atomic, adică nu sunt încărcate electric,  există cumva posibilitatea ca ele să se atragă tocmai din cauza diferenței totale de electroni dintre ele, conținuți în numărul atomilor ce compun corpurile?

Interactiunile electrostatice se datoreaza ionilor pozitivi si negativi care apar in momentul incarcarii electrostatice. Insa avem doua situatii distincte. daca vorbim despre un corp metalic incarcat electric, incarcatura respectiva se face in mediul dielectric din jurul corpului si nu in masa de metal care face doar transferul de electroni spre dielectric. In al doilea caz daca vorbim despre un corp dielectric incarcat electric, atunci incarcatura electrica se realizeaza chiar in masa corpului prin impartirea corpului intr-o zona cu ioni negativi si diametral opus o zona cu ioni pozitivi. Bineinteles ca si in acest caz se creaza o diferenta de potential si in mediul dielectric in care se afla corpul. In concluzie metalele nu se incarca electric, ci fac doar transferul de electroni in mediul dielectric inconjurator dand nastere unei diferente de potential prin ionizarea diferentiata a mediului dielectric.

virgil a scris:

curiosul a scris:Bun, să presupunem că un corp incarcat electric atrage corpurile neutre electric.
Cum?
Am putea presupune că tocmai diferența electrică produce atracția.
Dar la nivel atomic ce se întâmplă între două corpuri încărcate diferit electric?
Pe de altă parte, dacă două corpuri sunt stabile atomic, adică nu sunt încărcate electric,  există cumva posibilitatea ca ele să se atragă tocmai din cauza diferenței totale de electroni dintre ele, conținuți în numărul atomilor ce compun corpurile?

Interactiunile electrostatice se datoreaza ionilor pozitivi si negativi care apar in momentul incarcarii electrostatice.  Insa avem doua situatii distincte. daca vorbim despre un corp metalic incarcat electric, incarcatura respectiva se face in mediul dielectric din jurul corpului si nu in masa de metal care face doar transferul de electroni spre dielectric. In al doilea caz daca vorbim despre un corp dielectric incarcat electric, atunci incarcatura electrica se realizeaza chiar in masa corpului prin impartirea corpului intr-o zona cu ioni negativi si diametral opus o zona cu ioni pozitivi. Bineinteles ca si in acest caz se creaza o diferenta de potential si in mediul dielectric in care se afla corpul. In concluzie metalele nu se incarca electric, ci fac doar transferul de electroni in mediul dielectric inconjurator dand nastere unei diferente de potential prin ionizarea diferentiata a mediului dielectric.

Virgil, nu impartasi secretele antigravitatiei !

O să analizez un pic mai în detaliu mesajul tău, virgil.


"Interactiunile electrostatice se datoreaza ionilor pozitivi si negativi care apar in momentul incarcarii electrostatice."


Ne întrebăm, în primul rând, cum se realizează asta?
Și nu vorbim de "interacțiuni", cât ne referim mai degrabă la
caracterul atractiv din situație.
Și în acest caz am putea presupune că există vreun "camp" care atrage corpurile neincarcate electric sau cel puțin, există o formă de acțiune la distanță.
Ioni pozitivi și ioni negativi implică o diferență de sarcină electrică, de electroni.
Asociind acest aspect cu caracterul atractiv al situației, implică cumva un fel de descarcare electrică de la unul la altul, corpurile atrăgându-se tocmai din cauza diferenței de potențial electric.
Intre corpurile atrase electrostatic se produce un fel de descărcare electrică, un fel de arc electric.


"Insa avem doua situatii distincte. daca vorbim despre un corp metalic incarcat electric, incarcatura respectiva se face in mediul dielectric din jurul corpului si nu in masa de metal care face doar transferul de electroni spre dielectric."


Deci, dacă el este încărcat electric, surplusul de electroni trebuie eliminat, atomii având tendința de a ajunge la starea lor de echilibru energetic, chiar electric, să-i zicem.
E o chestiune compensatorie din natură,  prin care ce e în plus este respins, ce este nevoie este atras.
Dar problema este cât din incarcarea electrică a metalului este transmis în mediul dielectric?
Până se ajunge la o stare de echilibru electric, nu neapărat toată încărcătura electrică a metalului.
Analogic vorbind, indiferent cât vrei tu să mai pui sare în apă,
când se ajunge la saturație apa nu se mai sărează.
Mediul dielectric preia din încărcătura electrică a metalului doar atât cât nu depășește nivelul său de saturație electrică la nivel atomic.


"In al doilea caz daca vorbim despre un corp dielectric incarcat electric, atunci incarcatura electrica se realizeaza chiar in masa corpului prin impartirea corpului intr-o zona cu ioni negativi si diametral opus o zona cu ioni pozitivi."


Prin același principiu în acel corp dielectric apare un fel de curent electric, poate ca și într-un magnet, pentru că tot timpul o diferență de sarcină electrică produce un curent electric.
La fel cum o apă sărată trebuie să fie continuu când acid, când bază.


"Bineinteles ca si in acest caz se creaza o diferenta de potential si in mediul dielectric in care se afla corpul. In concluzie metalele nu se incarca electric, ci fac doar transferul de electroni in mediul dielectric inconjurator dand nastere unei diferente de potential prin ionizarea diferentiata a mediului dielectric"


Metalele nu se incarca electric, dar pot fi atrase electric.

De fapt, virgil, dacă am asocia principiul de funcționare al turbinelor, forța de frecare produce o descarcare electrică.
Și de unde provin electronii ăia?
De fapt, de aia cred că și apare forța de frecare ea însăși ca forță, nu neapărat datorită rugozitatii suprafețelor.
Sau, ruperea acelor "rugozitati" produce o eliberare de electroni prin desprinderea moleculelor una de alta.