Ce este campul ?

Scris de **CAdi** Sam 26 Oct 2013, 07:53

Rezumarea primului mesaj :

In viziunea clasica, campul este o manifestare uniforma si continua, care se propaga sub forma de unde.
In viziunea teoriei cuantice, campul este compus din particule.
Pe de alta parte Campul Higgs este un camp scalar iar campul electromagnetic este un camp vectorial .
De ce asa ?

[editare în 1511150935]
Mesaje interesante:

Mesajul lui Virgil.

Scris de **CAdi** Lun 11 Mai 2015, 20:32

negativ a scris:
virgil a scris:Ori spatiul deformat gravitational permite fotonului o traiectorie curbata.

Spatiul este o notiune teoretica, asa cum sublinia acad Moisil, si aceasta nu se poate curba.
.

E o interpretare gresita stimate negativ.
Din contra cea mai simpla explicatie a gravitatiei fara fasoane si alte
conotatii este cea gasita de Einstein.
Daca poti sa dai o explicatie alternativa d.p.d.v. electromagnetic ,nu am nimic impotriva,
dar fa si o demonstratie in acest sens.

Scris de negativ Lun 11 Mai 2015, 20:33

Razvan a scris: Dar după cu ştim, spaţiul nu este gol ci este străbătut de energie. Conform relativităţii generalizate, metrica spaţiului e definită de tensorul energie-impuls. În cazul maselor mari, echivalenţa masă-energie determină curbarea acestei metrici.

Trebuie separate notiunile : spatiul geometric este o componenta a Sistemului fizic universal, la fel ca si energia. Metricile spatiilor sunt generate de fapt de rapoarte de norma si factori de forma, acestia din urma fiind fundamentali.
"Ecuaţia T = 0 presupune că toate componentele, covariante, contravariante şi mixte ale tensorului T sunt nule şi această proprietate este independentă de sistemul de coordonate (de variabile) ales. Pentru acest motiv exprimarea legilor fizicii sub formă tensorială reprezintă generalizarea matematică cea mai deplină a acestor legi. " Dealtfel, teorema lui Ricci interzice construcţia tensorilor fundamentali prin derivare Ecuaţia tensorială T = 0 este condiţia necesară şi suficientă pentru ca un spaţiu să fie fără curbură sau "plat." Ori asta e si premisa de la care se porneste, ca vidul are aceleasi proprietati peste tot . Asadar, metrica spatiului nu e definita de tensorul energie impuls, ci e o generalizare a unor legi simple de dependenta intre cele 3 componente ale Sistemului fizic universal.
Faptul ca "echivalenţa masă-energie determină curbarea acestei metrici", este un fel de a pune carul inaintea boilor, lucru ce se intampla dealtfel frecvent.

Scris de **Razvan** Lun 11 Mai 2015, 20:39

Eh, acum dacă e să o dăm în spaţii complexe şi alte ciudăţenii, mai nou, se pare că spaţiul nostru reperzintă proiecţia unui spaţiu anti-de Sitter cu 5 dimensiuni în 4 dimensiuni! Smile

Scris de negativ Lun 11 Mai 2015, 20:52

CAdi a scris:
negativ a scris:
virgil a scris:Ori spatiul deformat gravitational permite fotonului o traiectorie curbata.

Spatiul este o notiune teoretica, asa cum sublinia acad Moisil, si aceasta nu se poate curba.
.
E o interpretare gresita stimate negativ.
Din contra cea mai simpla explicatie a gravitatiei fara fasoane si alte
conotatii este cea gasita de Einstein.
Daca poti sa dai o explicatie alternativa d.p.d.v. electromagnetic ,nu am nimic impotriva,
dar fa si o demonstratie pentru asa ceva.

Una peste alta, diferenta fundamentala pare sa fie ca gravitatia e un camp continuu si cel e.m. e cuantificat.
Au insa ca element comun, timpul. Faptul ca spatiul si timpul sunt continue iar sarcinile sunt discrete, duce la aceasta problema.
Gravitatia e mai degraba o problema de presiune, iar e.m. una de orientare (evident, in sens larg, teoretic, filosofic as putea spune)
Matematica asociata, este cat se poate de elementara, si spun asta pentru ca Universul nu stie mare lucru : 0,1,reflexie, si cam atat. Mai simplu de atat nu se poate.
Faptul ca lucrurile se complica imediat,datorita relatiilor dintre componente, e altceva.

Scris de negativ Lun 11 Mai 2015, 21:00

Razvan a scris:Eh, acum dacă e să o dăm în spaţii complexe şi alte ciudăţenii, mai nou, se pare că spaţiul nostru reperzintă proiecţia unui spaţiu anti-de Sitter cu 5 dimensiuni în 4 dimensiuni!

Problema asta cu simetriile nu e aplicabila aici. Lucrurile sunt mult mai simple, desi simetria e o consecinta a reflexiei. Asta ne indreapta mai mult spre teorema d-nei Noether,
Dar caut sa tin lucrurile simple. Daca te gandesti bine, E=mc² este o relatie reflexiva, dar nu simetrica. Probabil ca de aici si apar neintelegeri.

Scris de negativ Lun 11 Mai 2015, 21:02

Razvan a scris:Eh, acum dacă e să o dăm în spaţii complexe şi alte ciudăţenii, mai nou, se pare că spaţiul nostru reperzintă proiecţia unui spaţiu anti-de Sitter cu 5 dimensiuni în 4 dimensiuni!

Uitasem sa intreb : cum s-ar defini dimensiunea ?

Scris de **virgil** Mar 12 Mai 2015, 09:31

Fiecare nivel cosmic, cu dimensiunile lui, dar intre ele exista relatii de similitudine, care pot sa exprime totul in unitati de masura conventionale. Ce inseamna metrul? a patruzeci milioana parte din meridianul Pamantului, deci meridianul Pamantului este de fapt unitatea de masura si nu metrul. Daca vrem sa masuram un electron, unitatea de masura pentru spatiul din care face parte electronul, ar fi circumferinta ocupata de electron, si nu metrul. Acelasi lucru daca vorbim despre orbite, mase, sau sarcini. Sarcina electrostatica a unui nucleu atomic poate fi 1, 2,.. 10, etc. La fel sarcina gravitationala a unui sistem cosmic poate fi 1, 2... 10, etc. Sunt aceleasi notiuni dar din spatii diferite, intre care pot exista relatii de transformare (similitudine). De fiecare data numarul de dimesiuni metrice sunt mereu 3, dar fiecare spatiu cu dimensiunile lui. Nu este relevant pentru un sistem cosmic sa spunem ca distanta de la Pamant la Soare este de 149 milioane de km, dar este foarte corect sa spunem ca Pamantul se afla pe orbita a treia a sistemului, cum de altfel si la un atom oarecare este mai corect sa spunem pe ce orbital se afla un electron, decat sa spun ca distanta de la nucleu la electron este de ~10^-10m.

Scris de negativ Mar 12 Mai 2015, 10:28

virgil a scris:Fiecare nivel cosmic, cu dimensiunile lui, dar intre ele exista relatii de similitudine, care pot sa exprime totul in unitati de masura conventionale. Ce inseamna metrul? a patruzeci milioana parte din meridianul Pamantului, deci meridianul Pamantului este de fapt unitatea de masura si nu metrul. Daca vrem sa masuram un electron, unitatea de masura pentru spatiul din care face parte electronul, ar fi circumferinta ocupata de electron, si nu metrul. Acelasi lucru daca vorbim despre orbite, mase, sau sarcini. Sarcina electrostatica a unui nucleu atomic poate fi 1, 2,.. 10, etc. La fel sarcina gravitationala a unui sistem cosmic poate fi 1, 2... 10, etc. Sunt aceleasi dar notiuni din spatii diferite, intre care pot exista relatii de transformare (similitudine).

Da, la prima vedere este corect. Dar nu am primit o definitie, ci o descriere a modurilor de masurare, pentru diferite scari naturale, deci imcomplet. Dar atata timp cat masor lungimea, latimea si inaltimea unui paralelipiped, folosind norma metru, cum le pot deosebi ? Deci spatiul geometric este o dimensiune cu anumite proprietati, in care lungimea, latimea si inaltimea, pot fi atasate arbitrar, sunt deci relative reciproc. Se pot opera in ordine arbitrara, datorita comutativitatii produsului, ce poate determina proprietati ca suprafete si volume.
Deci spatiul geometric este un spatiu natural real cu 3 grade de libertate(indiferent daca folosim sistemul cartezian, cilindric sau sferic de coordonate. Deci indiferent cate grade de libertate are o dimensiune, acestea trebuie sa aiba proprietatea naturală de invarianţă la orice schimbare de coordonate )
Deci mai pe scurt, dimensiunea ar trebui sa fie un spatiu natural, indiferent de numarul de grade de libertate pe care la are, cu o norma interna omogena, si cu un raport de forma exprimat printr-o constanta ( in cazul spatiului geometric este π , pentru energie este Z* si pentru timp este i ) si cu proprietatea naturală de invarianţă la orice schimbare de coordonate.
Toate cele 3 spatii naturale constituie un sistem evolutiv, un spatiu general, dens (sau hiperdens, mai degraba, pentru ca in conformitate cu teoremele lui Kroenecker compunerea tuturor valorilor spatiilor amintite care sunt dense in Rⁿ, ar trebui sa dea un spatiu hiperdens. Aici poate ma ajuta cineva mai bine manuitor de aritmetica) caracterizat si el la randul lui de o constanta si anume e (= 2,718), rezultat al unei functii cu proprietatea f'(x)=f(x) , ceea ce respecta condiţia necesară şi suficientă pentru ca un spaţiu să fie fără curbură sau "plat", din punct de vedere al exprimarii legilor fizicii sub formă tensorială.
Sper ca de data asta m-am exprimat ceva mai clar.

Scris de **virgil_48** Mar 12 Mai 2015, 12:31

Stiu ca va plac mai mult sofisticariile care le discutati aici despre camp,
dar puteti citi in acest topic abordari mai simple si mai logice.
Dar poate nu satisfac tentatia innascuta a omului de a crede
in magie! Nu vin sa va influentez aici, dar macar veti sti ca mai
sunt si alte unghiuri din care poate fi privit campul.

Scris de **virgil** Mar 12 Mai 2015, 16:51

Toate cele 3 spatii naturale constituie un sistem evolutiv, un spatiu general, dens (sau hiperdens, mai degraba, pentru ca in conformitate cu teoremele lui Kroenecker compunerea tuturor valorilor spatiilor amintite care sunt dense in Rn, ar trebui sa dea un spatiu hiperdens.

Scris de negativ Mar 12 Mai 2015, 18:12

Ma refeream la densitatea spatiului, in sens matematic.

Scris de negativ Mar 12 Mai 2015, 18:42

virgil a scris: Daca vrem sa masuram un electron, unitatea de masura pentru spatiul din care face parte electronul, ar fi circumferinta ocupata de electron, si nu metrul. Acelasi lucru daca vorbim despre orbite, mase, sau sarcini. Sarcina electrostatica a unui nucleu atomic poate fi 1, 2,.. 10, etc. La fel sarcina gravitationala a unui sistem cosmic poate fi 1, 2... 10, etc. Sunt aceleasi notiuni dar din spatii diferite, intre care pot exista relatii de transformare (similitudine). De fiecare data numarul de dimesiuni metrice sunt mereu 3, dar fiecare spatiu cu dimensiunile lui. Nu este relevant pentru un sistem cosmic sa spunem ca distanta de la Pamant la Soare este de 149 milioane de km, dar este foarte corect sa spunem ca Pamantul se afla pe orbita a treia a sistemului, cum de altfel si la un atom oarecare este mai corect sa spunem pe ce orbital se afla un electron, decat sa spun ca distanta de la nucleu la electron este de ~10^-10m.

Corect, DAR : trebuie mentionat ca este vorba de spatiul e.m. de exemplu, sau al densitatii, unde notiunea de spatiu geometric se reduce la aceea de distanta pe o directie ce se afla sub un unghi azimutal sau al zenitului oarecare, fata de un referential arbitrar, pentru ca toate fenomenele fundamentale din natura sunt sferice, asa cum este punctul material. Dar astfel depasim cadrul si de-asta tot spun ca trebuie mai intai acceptate notiunile de baza de comun acord. Altfel vorbim impreuna si ne intelegem separat. Poate ar trbui reorganizate subiectele pe forum, functie de nivelele de abordare. Nu e decat o sugestie, dar asta ar putea aduce clarificari cu privire la subiectele in discutie. Poate ar fi necesar mai intai un dictionar de termeni, cu care toata lumea sa fie de acord ?!

Scris de **virgil** Mar 12 Mai 2015, 20:31

negativ a scris:Ma refeream la densitatea spatiului, in sens matematic.

Desigur dar densitatea spatiului este o densitate de referinta pe care o consideram nula pentru ca reprezinta o medie intre densitatea particulelor si densitatea antiparticulelor.

Scris de negativ Mier 13 Mai 2015, 08:08

virgil a scris:
negativ a scris:Ma refeream la densitatea spatiului, in sens matematic.
Desigur dar densitatea spatiului este o densitate de referinta pe care o consideram nula pentru ca reprezinta o medie intre densitatea particulelor si densitatea antiparticulelor.

Din punct de vedere matematic, ma refeream la teorema lui Kroeneker :
Daca θ e irational, atunci multimea M={nθ+m, n≥1 si m intregi}, este densa pe axa reala ℝ.
Dar intervine o problema legata de faptul ca peste acest spatiu (unidimensional in cazul de fata) se mai suprapun si cel virtual cu valori in ℂ si cel imaginar I. La asta ma gandeam ca trebuie sa rezolv Adica sa demonstrez teorema de mai sus nu numai pe ℝⁿ, dar si pe un domeniu de natura ℝⁿ ∪ ℂⁿ ∪ Iⁿ.
Este de presupus ca infinitatea spatiului si aceasta hiperdensitate determina proprietatile μ₀ si ε₀ ale vidului, ale spatiului cosmic in general.

Scris de **virgil** Mier 13 Mai 2015, 14:23

Din punct de vedere matematic, ma refeream la teorema lui Kroeneker

Apeleaza la omuldinluna, eu imi prind urechile cu teorema asta.

Scris de negativ Mier 13 Mai 2015, 15:14

virgil a scris:
Din punct de vedere matematic, ma refeream la teorema lui Kroeneker
Apeleaza la omuldinluna, eu imi prind urechile cu teorema asta.

Nu cred ca e chiar asa, dar am insistat asupra aspectului pentru ca la un moment dat, tot pe forum (asta era acum vreo doi ani - nu m-a lasat memoria asa rau Very Happy

) ai pus problema ca ar trebui ca un obiect pe care atunci il numeai teoretic , trebuie sa se transforme cumva in particula.
Raspunsul corect ? Universul s-a autocreeat din nimic, dar nu in urma unui BB (ce ar putea fi un fenomen local) ci mai degraba prin inlantuirea componentelor reale ale zonelor incerte din spatiu, la orice scara, care s-au organizat dupa legi matematice certe, cunoscute dealtfel, devenind treptat , materie. Dar asta poate fi un proces lent sau rapid functie de durata de referinta, de conditii de neomogenitate ale proprietatilor, etc.

Scris de **virgil** Mier 13 Mai 2015, 16:03

Universul s-a autocreeat din nimic,

Evident ca universul s-a autocreat din nimic.

dar nu in urma unui BB (ce ar putea fi un fenomen local) ci mai degraba prin inlantuirea componentelor reale ale zonelor incerte din spatiu,

Ce intelegi prin componente reale, din moment ce a fost nimic? dar zone incerte din spatiu?

care s-au organizat dupa legi matematice certe, cunoscute dealtfel, devenind treptat , materie.

Asta inseamna ca universul desi inca nu era, totusi undeva se cunosteau niste legi matematice de organizare. Mi se pare ciudat ca ceva care nu exista inca sa se foloseasca de legi matematice. Universul nu are nevoie de legi matematice, noi avem nevoie de legi matematice ca sa exprimam intr-un limbaj (matematic) cum s-a dezvoltat universul. Universul s-a dezvoltat de la sine, prin sine, folosind hazardul, iar noi vrem sa-l ingradim in niste casute, sau cifre, tensori, sau vectori, forte de atractie sau respingere. Toate acestea au fost descoperite de noi, pentru ca il studiem pe bucatele, particule, sau fotoni, dar dincolo de cat vedem, putem doar sa presupunem fara a avea nici o certitudine.

Scris de negativ Mier 13 Mai 2015, 18:42

Spun ca Universul s-a autocreeat din nimic, din perspectiva faptului ca noi consideram vidul ca fiind nimic.
Dar, spatiul universal infinit, presupunand ca ar fi gol (fara materie), beneficiaza de niste proprietati cum ar fi : geometria spatiului , conductivitate si permitivitate. Care constituie un mecanism de functionare. Daca la inceput functionarea asta a fost total incerta, cu timpul a caparat certitudinea materiei asa cum o cunoastem azi

Scris de **virgil_48** Mier 13 Mai 2015, 19:03

virgil a scris:
Universul s-a autocreeat din nimic,
Evident ca universul s-a autocreat din nimic.

Dece simtiti atata nevoie de a da un start Universului? Este asa greu de
conceput ca acesta nu are nici inceput nici sfarsit, in timp si in spatiu?
Adica a fost mereu cum este acum, iar concluziile cercetarilor care se
opun acestei idei, sunt determinate de spatiul si timpul limitat in care
se fac observatiile si cercetarile. Adica se fac pe un esantion, cel pe
care il cunoasatem, care este nereprezentativ. Negativ a relevat si el
aceasta varianta, in legatura cu BB.
Este ceva ce se opune categoric acestei abordari vechi si sanatoase?

Scris de negativ Mier 13 Mai 2015, 19:14

virgil_48 a scris:
virgil a scris:
Universul s-a autocreeat din nimic,
Evident ca universul s-a autocreat din nimic.
Dece simtiti atata nevoie de a da un start Universului? Este asa greu de
conceput ca acesta nu are nici inceput nici sfarsit, in timp si in spatiu?
Adica a fost mereu cum este acum, iar concluziile cercetarilor care se
opun acestei idei, sunt determinate de spatiul si timpul limitat in care
se fac observatiile si cercetarile. Adica se fac pe un esantion, cel pe
care il cunoasatem, care este nereprezentativ. Negativ a relevat si el
aceasta varianta, in legatura cu BB.
Este ceva ce se opune categoric acestei abordari vechi si sanatoase?

M-am exprimat eu gresit. S-a autocreeat din propriile elemente componente, aflate probabil inainte de aparitia materiei, intr-o stare neorganizata, incerta.
Nu inseamna ca incertitudinea pe o durata si un spatiu infinite ar fi imposibile. S-ar putea presupune ca universul, s-ar fi nascut odata cu materia, dar aceasta e numai consecinta unei organizari .
Probabil ca ideea de cauzalitate care trebuie sa se termine brusc cu un absolut sau sa fie ciclica face oamenii sa caute un start universului . Oricum acesta ar fi total incert.

Scris de **virgil** Mier 13 Mai 2015, 20:53

Nu este neaparat sa cauti un start al universului, dar materia in orice forma ar fi, luata pe bucati, are inceput si sfarsit, fie ca este vorba de foton, electron, sau stele , quasari etc. Desigur timpul de miliarde de ani nu ne permite sa punem in evidenta acest lucru. Niciodata nu vom putea sa patrundem mai adanc in tainele materiei, decat ne permite natura insasi. Atat timp cat lumea noastra, si noi insine suntem formati din atomi si molecule, nu vom putea studia universul sub aceste limite, dar asta nu inseamna ca el nu continua sa existe in alte forme de organizare pe care noi le putem intui prin extrapolare. Un instrument de studiu in acest sens il consider a fi teoria similitudinii, dar nimeni nu poate afirma suta la suta pana unde merge similitudinea sistemelor cosmice, microcosmioce si hipocosmice. Trebuie sa ne multumim cu ce avem la dispozitie, atat cat ne permite natura.

Scris de **virgil_48** Joi 14 Mai 2015, 07:04

virgil a scris:Nu este neaparat sa cauti un start al universului, dar materia in orice forma ar fi, luata pe bucati, are inceput si sfarsit, fie ca este vorba de foton, electron, sau stele , quasari etc.

Si poti fi sigur ca este vorba despre sfarsitul materiei si nu de
transformarea ei intr-un altceva, tot material? De divizare in
elementele componente, pe care nu le mai putem sesiza, cu
dimensiuni si reactii prea mici pentru instrumentele actuale.

Scris de negativ Joi 14 Mai 2015, 07:51

virgil a scris:Nu este neaparat sa cauti un start al universului, dar materia in orice forma ar fi, luata pe bucati, are inceput si sfarsit, fie ca este vorba de foton, electron, sau stele , quasari etc. Desigur timpul de miliarde de ani nu ne permite sa punem in evidenta acest lucru. Niciodata nu vom putea sa patrundem mai adanc in tainele materiei, decat ne permite natura insasi. Atat timp cat lumea noastra, si noi insine suntem formati din atomi si molecule, nu vom putea studia universul sub aceste limite, dar asta nu inseamna ca el nu continua sa existe in alte forme de organizare pe care noi le putem intui prin extrapolare. Un instrument de studiu in acest sens il consider a fi teoria similitudinii, dar nimeni nu poate afirma suta la suta pana unde merge similitudinea sistemelor cosmice, microcosmioce si hipocosmice. Trebuie sa ne multumim cu ce avem la dispozitie, atat cat ne permite natura.

Fata de cele de mai sus, as adauga ca Universul este alcatuit din obiecte incerte (indiferent de marimea si natura lor), organizate dupa legi certe. Fata de aceasta asertiune si de faptul ca fiind oameni suntem "obiecte" fizice cu un anumit nivel de orgamizare, este suficient sa cunoastem legile certe ce determina functionarea Universului . Cunoasterea nu poate fi infinita, chiar daca sistemul universal in sine beneficiaza de aceasta calitate.

Scris de **virgil** Joi 21 Mai 2015, 10:08

negativ a scris:
virgil a scris:Nu este neaparat sa cauti un start al universului, dar materia in orice forma ar fi, luata pe bucati, are inceput si sfarsit, fie ca este vorba de foton, electron, sau stele , quasari etc. Desigur timpul de miliarde de ani nu ne permite sa punem in evidenta acest lucru. Niciodata nu vom putea sa patrundem mai adanc in tainele materiei, decat ne permite natura insasi. Atat timp cat lumea noastra, si noi insine suntem formati din atomi si molecule, nu vom putea studia universul sub aceste limite, dar asta nu inseamna ca el nu continua sa existe in alte forme de organizare pe care noi le putem intui prin extrapolare. Un instrument de studiu in acest sens il consider a fi teoria similitudinii, dar nimeni nu poate afirma suta la suta pana unde merge similitudinea sistemelor cosmice, microcosmioce si hipocosmice. Trebuie sa ne multumim cu ce avem la dispozitie, atat cat ne permite natura.

Fata de cele de mai sus, as adauga ca Universul este alcatuit din obiecte incerte (indiferent de marimea si natura lor), organizate dupa legi certe. Fata de aceasta asertiune si de faptul ca fiind oameni suntem "obiecte" fizice cu un anumit nivel de orgamizare, este suficient sa cunoastem legile certe ce determina functionarea Universului . Cunoasterea nu poate fi infinita, chiar daca sistemul universal in sine beneficiaza de aceasta calitate.

Cred ca universul inseamna spatiul, din care s-au desprins particulele generatoare de campuri. Si tot acest ansamblu vibreaza pe toate tonurile posibile in cele mai frumoase hore.

Scris de negativ Vin 22 Mai 2015, 08:31

virgil a scris:Cred ca universul inseamna spatiul, din care s-au desprins particulele generatoare de campuri. Si tot acest ansamblu vibreaza pe toate tonurile posibile in cele mai frumoase hore.

Da, Universul este insusi spatiul, cu cele trei componente abstracte ale sale: spatiul geometric, (∊R); spatiul virtual (∊Q) ; spatiul imaginar (∊I),intre care se stabilesc relatii de interdependenta, cum ar fi viteza, sarcina si frecventa, ca stari de echilibru in planurile determinate de triedrul celor trei axe, modificarile valorilor punctului fizic (nu am spus material sau altfel din moment ce poate avea una din cele 3 dimensiuni aratate sau combinatii ale acestora ! ).
trebuie observat insa ca mecanismul de functionare al Universului determina variatii ale proprietatilor punctelor fizice vecine, care se propaga prin spatiu, dupa reguli stricte. (Penrose are niste idei legate de acest lucru.) Felul in care aceste oscilatii ale proprietatilor se propaga de la un punct la altul ale spatiului, determina aparitia particulelor, iar interactiunea intre aceste oscilatii in proagarea lor, determina aparitia fortelor, etc.
Lucrez la o exprimare cat mai concisa si mai cuprinzatoare.
Oricum, acum stiu cum functioneaza , dar abia dupa ce voi pune lucrurile pe hartie vom putea discuta amanuntit.
Am si niste propuneri, pe care le voi face mai tarziu putin.

Scris de **virgil** Vin 22 Mai 2015, 08:43

Prin ce se deosebeste spatiul geometric de spatiul virtual?

Scris de negativ Vin 22 Mai 2015, 09:17

virgil a scris:Prin ce se deosebeste spatiul geometric de spatiul virtual?

Spatiul geometric are valori numai in domeniul numerelor reale. si este continuu. Spatiul virtual (Nu stiu daca am zis bine mai sus ca ∊Q , dar acum nu are relevanta) ocupa numai valorile unitare, care sunt reprezentate printr-o functie te tip parte intreaga, din care lipsesc insa valorile ∊N*, sau mai degraba sunt numai valorile ∊N*, dar nu stiu cum s-ar numi.
Partea virtuala a spatiului este aceea care poate produce interactiuni, forte, dar care are nevoie de un suport care sa ∊R, chiar daca nu este observabil cu alutorul vazului. ( Am organizat un pic de teorie si aici ). Virtualitatea este o proprietate a spatiului care poate sustine relatiile dintre componenta reala a spatiului geometric si relatiile ce se stabilesc cu mecanismul de generare al sistemului universal, care am spus deja ca este reflexia.
Spatiul imaginar este domeniul timpului, ca dimensiune de tip produs vectorial, ca rezultat al compunerii vectorilor din spatiul geometric si cel virtual, care este reprezentat de energie.

Scris de negativ Vin 22 Mai 2015, 09:43

Oricum, uitasem sa spun ca ideea de spatiu Minkowsky este incompleta, nici un obiect neputandu-se misca prin spatiu si timp fara energie, o diferenta de potential, care provine din doua surse importante : principiul incertitudinii si al doilea presiunea reciproca a incertitudinii proprietatilor punctelor fizice care creeaza energia in sine.
Asta s-ar incadra inclusiv la studiul complexitatii, pentru ca : 3 proprietati ale spatiului, (realitatea, virtualitatea si imaginarul - interdependente la randul lor) determina alte doua proprietati : permeabilitatea si permitivitatea vidului, iar astea trei, cu ajutorul mecanismului reflexiei, duc la structuri complexe din start, desi regulile si componentele initiale sunt extrem de simple. Proprietatile lor le fac sa fie asa.

Scris de **virgil** Vin 22 Mai 2015, 17:26

Nu te complici prea mult? Vad ca incerci sa explici niste fenomene folosind notiuni incomplet definite, precum sunt cele trei spatii.

Scris de negativ Vin 22 Mai 2015, 20:57

virgil a scris:Nu te complici prea mult? Vad ca incerci sa explici niste fenomene folosind notiuni incomplet definite, precum sunt cele trei spatii.

Nu sunt definite aici din lipsa de spatiu si timp.
Nu m-as fi apucat sa "bat campurile pe aici" daca nu as fi ajuns la o concluzie . Poate nu e corect exprimata sau incompleta, dar asta e motivul pentru care ma aflu aici.

Scris de **virgil** Sam 23 Mai 2015, 09:50

In acest topic se incearca sa se afle cat mai mult despre ce sunt campurile. Dupa parerea ta, care este diferenta dintre spatiu si camp, si care este diferenta dintre campul electric si campul gravitational?

Scris de negativ Sam 23 Mai 2015, 12:20

virgil a scris:In acest topic se incearca sa se afle cat mai mult despre ce sunt campurile. Dupa parerea ta, care este diferenta dintre spatiu si camp, si care este diferenta dintre campul electric si campul gravitational?

Pe scurt, campurile sunt stari ale unei zone geometrice din spatiul fizic, unde proprietatile electrice si magnetice ale acestuia sunt diferite de cele cunoscute : ε₀ si μ₀ . Valorile pe care le asociem pentru vid acestor proprietati, sunt diferite in zona de spatiu geometric a campului.
Ca sa lamurim putin diferenta dintre spatiu si camp, trebuie spus ca spatiul este o categorie filosofica (de atribuire) ce se pate aplica oricaror obiecte, indiferent de natura abstracta, (imaginara), virtuala, sau reala a obiectelor (spatiu social, spatiu politic, etc.). Campul, are o definitie asemanatoare, doar ca aplicabilitatea categoriei filosofice se restrange la un singur set de proprietati ale categoriei superioare (campul muncii, campul de influenta, etc.).
In fizica, notiunile au aceleasi proprietati. Campul este o submultime a punctelor spatiului, care are proprietati diferite de cele ale punctelor din spatiul invecinat.
Asta e definitia de pe Wikipedia, si e corecta : "În fizică, prin cîmp electric se înțelege starea unei regiuni a spațiului, manifestată prin proprietatea că un mic corp încărcat electric, plasat în această regiune este supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat." Diferenta intre definitia aceasta si realitate, este ca nu este nevoie de un "mic corp" (probabil a vrut sa spuna particula), ci de o perturbatie a proprietatii μ₀ a spatiului din diverse motive.
Probabil ca am subliniat corect "spatiul fizic", acesta fiind cel mai simplu, fundamental si baza tuturor structurilor superioare din punct de vedere al complexitatii.
Luind-o in ordine, pot spune ca un camp electric este rezultatul unei perturbatii a μ₀ sub actiunea unor factori.
Campul gravitational este mai simplu (mai degraba fundamental - daca se poate spune asa) decat cel electric, si are originea in "presiunea de incertitudine" (cum am numit-o eu). Aceasta se manifesta in orice punct din spatiu de dimensiunea geometrica a multimii punctelor , in care exista incertitudine maxima, adica acolo unde ecuatia spatiului fizic nu ia decat valori imaginare.
Poate pare curios, dar spatiul fizic, cu toate proprietatile sale, are o ecuatie cubica. Acesta "presiune de inceritudine" sta inclusiv la baza explicatiei materiei negre.Trecand peste explicatii amanuntite si laborioase, gravitatia nu e o forta de atractie, cum se presupune, ci o presiune, motiv pentru care si legile lui Kepler au aspectul cunoscut. Cert este ca in jurul unui corp , "granulele" de incertitudine se "orienteaza" astfel incat probabilitatea de certitudine sa fie tangenta la suprafata corpului, creeind in jurul sau un camp sferic de certitudine, unde "granulele" nu mai au aspect sferic, ci aplatizat, reducand astfel presiunea de incertitudine din jurul sau. Astfel , apare "groapa" de spatiu pe care si-a imaginat-o Einstein, numai ca ea nu e o groapa de spatiu, ci o zona din spatiu, unde certitudinea este crescuta. Cand doua corpuri se aproie suficient pentru ca zonele lor de certitudine sa se intrsecteze, presiunea de incertitudine dintre ele scade, iar cea din jurul lor, ramane la valoarea generala. Cu cat corpueile devin mai apropiate, cu atat diferenta de presiune creste, iar corpurile vor fi impinse unul spre altul, mai tare, de presiunea de incertitudine externa campului lor gravitational. La suprafata corpului , certitudinea devine maxima, si de acolo incepe materia,
Campul electric insa, desi se supune si el principiului incertitudinii, functioneaza altfel, fiind dependent de timp, care creeaza sarcina. El se deplaseaza insa cu viteze mai mari decat c. Acest lucru este posibil datorita ecuatiei fundamentale a vitezei care impune limite . Aceste limite sunt sub forma unei curbe de forma y=1/x, , ale carei cauze nu la discutam acum. Acesta curba permite vitezei sa depaseasca c, pina la limita spatiului de incertitudine. Abia acea viteza nu poate fi depasita.
Am facut aici doar o scurta prezentare, dar lucrurile trebuie luate de la inceput. Ma ocup de lucrul acesta si cand termin, avem o baza de discutie solida.
Pana atunci, orice nelamuriri sau critici vor fi binevenite.

Scris de Continut sponsorizat

Ce este campul ?

Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?

Re: Ce este campul ?