Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :

Topic creat automat din https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p990-eterul-eterul#82847

negativ a scris:

virgil a scris: ca si cum elastice din ce in ce mai groase ar accelera piatra.

poate imaginea plastica e buna, dar daca elasticele astea de fapt nu exista (asa cum e normal), cum ai ilustra problema ?
Deci interactiunea tare reprezinta un fel constanta, un fel de prag. Discutând cu termenii tai, ar însemna ca de fapt, masa unei particule supusa interactiunii tari, are un volum mai mic decât forta gravitationala pe care o genereaza, iar spre centru fata de aceasta distanta, densitatea gravitationala e mai mica decât a mediului . Poate e putin cam incurcat.
Cu cât era echivalent 1/ 1836 ? Parca ziceai 1/8 Pi⁵

6pi^5=1836 ;

negativ a scris:

Ideea importanta era totusi cum poti deosebi sau clasifica fortele de atractie dupa distanta la care actioneaza ? E total aiurea sa spui ca daca forta de atractie la suprafata pamântului ar fi egala cu 1, sa spui ca interactiunea cu luna, o forta mai mica (fiind mai departe) ar putea fi produsa de alt fenomen ? Cam asa ar veni. Adica un pietroi la 5 m de pamânt e atras tare si acelas pietroi la 384.400 km e atras slab. Ce logica lu' peste ar fi asta ? Nu am cum sa fiu de acord cu ciudatenia asta. Am sa-l pun la exemple de "ciudatenii ale mecanicii cuantice"    

Forta este este o denumire nefericita cand este vorba de interactiuni intre particule, dar din moment ce s-a impamantenit aceasta denumire este mai usor de recunoscut cand vorbesti despre fortele tari sau slabe, decat sa spui interactiuni tari sau slabe. In cazul interactiunilor, din interiorul atomilor, care sunt in esenta niste oscilatori naturali, nu este importanta forta cat este mai importanta frecventa oscilatiei si amplitudinea.

negativ a scris:

Deci recunoastem ca interactiunea e un proces iar forta este rezultatul acestuia, atâta timp cât procesele pot fi dinamice sau statice, iar forta exista ca rezultat.
Exista interactiuni atât în interiorul particulelor, cât si între particule, acestea fiind rezultatul mai multor tipuri de oscilatii interdependente.

Interactiunile sunt numai intre entitati distincte, nicidecum in interiorul lor. Particula este un fel de cutie neagra, iar noi percepem doar comportamentul lor fata de alte particule. Cand ai spus de interactiuni in interiorul particulelor probabil te-ai referit la quarcii din interiorul nucleonilor, dar si in acest caz quarcii sunt entitati distincte.

negativ a scris:

 Ideea e ca fiecare particula dispune de mecanisme interne pentru exercitarea a mai multor tipuri de forte (fara tare si slaba). Problema cu sarcinile fractionare ale quarcilor demonstreaza asta.

Interactiunea dintre doua particule nu exclude interactiunea ansamblului rezultat cu un alt ansamblu de particule, ci dimpotriva implica acest lucru. De exemplu cuplajul proton -electron genereaza atomul de hidrogen, care la randul lui se poate cupla cu un alt atom similar sau de alta natura. Deci aparent atomii sunt entitati neutre, dar dupa cum bine stim combinatiile lor genereaza moleculele. Deci dincolo de fortele electromagnetice apar fortele Van der Waals, un fel de reziduu al primelor. Cu alte cuvinte, indiferent de combinatia unor particule, atomi sau molecule, totdeuna mai apar forte noi, din ce in ce mai slabe, dar cu raza de actiune mai mare.

negativ a scris:

Daca nu intelegem corect mecanismele individuale nu ne vom putea face o idee despre interactiunea reciproca a acestora. Ideea  era de a ne face o reprezentare individuala corecta.

De undeva trebuie sa pornim, si pentru ca nu putem merge spre minus infinit cu cercetarile, ne oprim acolo unde tehnologia ne permite. Eventualele extrapolari sunt doar informative, pentru ca tot ce nu poate fi cercetat in mod direct, ramane doar o presupunere. Existenta noastra si posibilitatile de cunoastere se afla la intersectia dintre infinitul mic si infinitul mare. De aceia eu consider ca etherul apartine de minus infinit si nu poate fi cunoscut decat prin efectele care le produce particulelor si corpurilor pe care le putem studia. Cum in spatiul 3d nu percepem decat efectele campurilor asupra corpurilor sau particulelor, sunt indreptatit sa cred ca etherul este sursa acestor campuri, dar si a particulelor legate de acestea. Daca particula poate fi considerata un punct singular in spatiu, campul din jurul particulei reprezinta un volum difuz prin care particula isi face cunoscuta prezenta pe care o numim interactiune. Insa din moment ce sunt puse in evidenta mai multe tipuri de particule, rezonante, etc. inseamna ca sursa tuturor se afla in ether, deci acesta la randul lui se poate "condensa" in mai multe forme in functie de starea energetica locala, asa cum norii se pot condensa in picaturi de ploaie, care la randul lor se pot transforma in grindina, iar grindina poate fi cat bobul de grau, mazare, sau pana la oul de porumbel sau mai mare. Toate aceste transformari se produc in anumite conditii de umiditate si temperatura a spatiului inconjurator in care se condenseaza picatura de apa, in drumul ei spre pamant. Daca picatura de ploaie nu ar fi silita de campul gravitational sa traverseze patura de aer stratificata cu temperaturi si umiditati diferite, ea ar ramane vesnic o picatura de apa.
Revenind la particule vedem ca acestea sunt mult mai complexe decat picatura de apa, avand un camp propriu, spin, sarcina, masa, si chiar structuri interne. Toate acestea tin de tipul "norului" (subspatiului) din care condenseaza particula. Putem trage concluzia ca etherul contine toate tipurile de "nori" (subspatii) amestecate, si numai frecventa cuantei generatoare face sa se "condenseze" un anumit tip de particula, inconjurata de un anumit camp specific, legat de particula. Pentru ca acest camp sa fie stabil in timp, inseamna ca subspatiul din care se naste particula este static si odata condensat in particula ramane activ un gradient energetic in jurul particulei, pe care il numim camp. Este suficient sa ne imaginam ca ne aflam intr-o incinta rece unde avem o sursa de caldura, al carui camp termic il putem simti descrescator pe masura indepartarii de sursa. Aerul incojurator este acelasi, doar frecventa moleculelor face sa simtim diferit gradientul campului din jurul sursei de caldura. In cazul particulelor, cuanta generatoare este sursa energetica, care trebuie obligata sa stea pe loc ca sa se transforme in particula, iar acest lucru se intampla numai prin ciocnirea a doua sau mai multe cuante ce dau nastere la doua particule complementare, una "calda" si alta "rece", pentru ca impreuna s-au nascut din etherul neutru care are aspectul puricilor de pe ecranul TV.

Dl. Virgil!
Pregatisem un raspuns la o postare a dumitale de alalta ieri. Nu stiu de la ce topic era, fiindca nu o mai gasesc. S-a  intamplat ca sa blocat cand am dat sa-l trimit. Asa ca il trimit acum. Fiindca l-am gasit pastrat in memorie.

Spatiul ramane mereu acelasi, doar drumul pe care il alegi pentru al strabate este altul. Inertia inseamna capacitatea de conservare a geometriei traseului ales, in conformitate cu viteza deplasarii la un moment dat.

Dl. Virgil!
Spatiul ne apare ca este reversibil numai in sistemul de referinta limitat al Pamantului. Numai aici pare ca spatiul ramane mereu acelasi. La nivelul cosmosului spatiul nu mai este reversibil. Adica nu exista nici-o posibilitate de a te intoarce astazi in puctul unde ai fost cu un an in urma. Adica spatiul este la fel de ireversibil ca si timpul. Dupa mine inertia inseamna conservarea nivelului de miscare, dar si a directiei de translatie. Iar campurile fizice considerate statice sunt de fapt structuri foarte dinamice. Sunt sediile unor miscari la viteze inimaginabil de mari. Din interferenta campurilor, apar in spatiu presiuni si depresiuni, care genereaza fortele fizice care actioneaza asupra substantei, producand aceleratii sau deformari. Toate fortele fizice par ca ar fi efecte de tip hidrodinamic in eter si ar fi determinate de circulatia eterului in jurul structuriilor dinamice ale substantei. Dar circulatia eterului ar fi produsa de structurile dinamice ale substantei, structuri care ar pompa in permanenta eterul din imediata vecinatate. Am citit pe –astronomi.ro- ca eterul ar fi chiar spatiul Higs, care imbraca structurile dinamice ale substantei si le da masa.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil!
Pregatisem un raspuns la o postare a dumitale de alalta ieri. Nu stiu de la ce topic era, fiindca nu o mai gasesc. S-a  intamplat ca sa blocat cand am dat sa-l trimit. Asa ca il trimit acum. Fiindca l-am gasit pastrat in memorie.

Spatiul ramane mereu acelasi, doar drumul pe care il alegi pentru al strabate este altul. Inertia inseamna capacitatea de conservare a geometriei traseului ales, in conformitate cu viteza deplasarii la un moment dat.

Dl. Virgil!
Spatiul ne apare ca este reversibil numai in sistemul de referinta limitat al Pamantului. Numai aici pare ca spatiul ramane mereu acelasi. La nivelul cosmosului spatiul nu mai este reversibil. Adica nu exista nici-o posibilitate de a te intoarce astazi in puctul unde ai fost cu un an in urma. Adica spatiul este la fel de ireversibil ca si timpul. Dupa mine inertia inseamna conservarea nivelului de miscare, dar si a directiei de translatie. Iar campurile fizice considerate statice sunt de fapt structuri foarte dinamice. Sunt sediile unor miscari la viteze inimaginabil de mari. Din interferenta campurilor, apar in spatiu presiuni si depresiuni, care genereaza fortele fizice care actioneaza asupra substantei, producand aceleratii sau deformari. Toate fortele fizice par ca ar fi efecte de tip hidrodinamic in eter si ar fi determinate de circulatia eterului in jurul structuriilor dinamice ale substantei. Dar circulatia eterului ar fi produsa de structurile dinamice ale substantei, structuri care ar pompa in permanenta eterul din imediata vecinatate. Am citit pe –astronomi.ro- ca eterul ar fi chiar spatiul Higs, care imbraca structurile dinamice ale substantei si le da masa.

Am facut afirmatia asta pe topicul;ť Teoria relativitatii pe intelesul tuturor
Scris de virgil Lun 01 Mai 2017, 14:04
Consider ca este necesar sa cititi postarile mele anterioare din care rezulta in final aceasta afirmatie.

Gorbatcevitch, Universul si eterul
Adrian,
Am extras un fragment dintr-o lucrare de care am mai amintit.
Punctul 4...!

http://www.ethertheory.org/en/gorbatsevich_universum_en.pdf


Pag 21, proprietati ale eterului
The following model of ether meets to the utmost all enumerated and known properties,
the concepts of I. Newton, MacCullagh, J. Maxwell and W. Thomson.

Urmatorul model al eterului aduna cele mai cunoscute si intalnite proprietati, in conceptia lui Newton, Mac Cullagh, Maxwell si Thomson.

1. Ether called further as ethereal medium, consists of alternate corpuscles of two,
opposite in sign, kinds. The alternate corpuscles, opposite in sign, are attracted to each other, forming a homogeneous space, in which, in a non-perturbed state, each of the alternate corpuscles adjoin an alternate corpuscle, opposite in sign. Opposite in sign corpuscles are attracted to each other with great force.

1-Eterul numit mai jos mediu eteric, consista din corpusculi de semn diferit.
Corpusculi de semne diferite , sunt atrasi unul de altul, formand un spatiu omogen, in care in stadiu neperturbat, fiecare corpuscul se leaga alternativ de alt corpuscul de semn opus.
Corpusculii de sens opus sunt atrasi unii de altii cu forte mari.

2. Particles opposite in sign composing the ethereal medium move relative to each other completely without friction. The ethereal medium consisting of these particles is a medium of a special type. Linear, circular and other kinds of a motion, shear strains etc. can exist in it indefinitely long. This medium has no density in the ordinary sense. It has definite electromagnetic properties.

2-Particulele ...compunand mediul eteric se misca relativ unele fata de altele, fara frictiune...miscarea liniara, circulara sau de alta natura...poate exista timp infinit. Acest mediu nu are densitate in sensul obisnuit.
Are proprietati electromagnetice definite.

3. Any physical substance (matter, molecules, atoms), possessing a mass (density), is permeable to the ethereal medium. Any physical substance can move without friction in the ethereal medium.

3-Orice substanta fizica ( materie, molecule, atomi), avand masa ( densitate), este permeabila pentru mediul eteric.
Orice substanta fizica se poate misca fara frictiune in mediul eteric.

4. The inertial forces originate when any physical substance interacts with the ethereal medium only at acceleration or deceleration of motion. A uniform motion of a local physical body deforms the ethereal medium, changing the distance between the oppositely charged, conjunct with great force particles of the ethereal medium, which close up again after the body has transmitted.

4-Fortele inertiale iau nastere cand o substanta fizica interactioneaza cu mediul eteric numai la accelerarea sau decelerarea miscarii. O miscare uniforma locala a corpului deformeaza mediul eteric, schimband distanta dintre sarcinile opuse, care se reface la loc , dupa trecerea corpului, datorita fortelor mari dintre sarcini.

5. An acceleration of a local physical body creates inertial perturbations in the ethereal medium. The greater is acceleration of the body, the greater are the perturbations. The greater are the mass and acceleration of a physical body, the greater are the perturbations it induces.

5-O accelerare locala a corpului creaza perturbatii inertiale in mediul eteric.
Cu cat mai mare accelerarea corpului, cu atat mai mari perturbatiile. Cu cat mai mare masa corpului si acceleratia, cu atat mai mari perturbatiile induse.
6. The ethereal medium, to some extent, is bound (anchored) by great, on an astronomical scale, physical masses (for example, galaxies), as their presence and movement causes the greatest strain of the ethereal medium.

6-Mediul eteric ...este legat , la scara astronomica prin mase mari ( de exemplu galaxii) , prezenta si miscarea lor creaza cei mai mari curenti in mediul eteric.

7. The waves propagating in the ethereal medium represent different kinds of shear strains, in which the displacement of the ethereal medium particles happens in the direction, perpendicular to the propagation direction. The enumerated theses require additional evidence and, at the same time, allow one to develop a physically adequate model of the ethereal medium structure. Below we present the evidence of the formulated theses.

7- Propagarea undelor in mediul eteric reprezinta diferite tipuri de curenti, in care dispunerea particulelor mediului eteric este in directie perpendiculara cu directia de propagare...

Dayton Clarence Miller (March 13, 1866 – February 22, 1941)[1][2][3][4] was an American physicist, astronomer, acoustician, and accomplished amateur flautist. An early experimenter of X-rays, Miller was an advocate of aether theory and absolute space and an opponent of Albert Einstein's theory of relativity.

Shankland analysis[edit]
In 1955, Robert S. Shankland, S. W. McCuskey, F. C. Leone, and G. Kuerti performed a re-analysis of Miller's results. Shankland, who led the report, noted that the "signal" that Miller observed in 1933 is actually composed of points that are an average of several hundred measurements each, and the magnitude of the signal is more than 10 times smaller than the resolution with which the measurements were recorded. Miller's extraction of a single value for the measurement is statistically impossible, the data is too variable to say "this" number is any better than "that"—the data, from Shankland's position, supports a null result as equally as Miller's positive.

Shankland concluded that Miller's observed signal was partly due to statistical fluctuations and partly due to local temperature conditions and, also, suggested that the results of Miller were due to a systematic error rather than an observed existence of aether. In particular he felt that Miller did not take enough care in guarding against thermal gradients in the room where the experiment took place, as, unlike most interferometry experiments, Miller conducted his in a room where the apparatus was deliberately left open to the elements to some degree.

In Shankland's analysis, no statistically significant signal for the existence of aether was found. Shankland concluded that Miller's observed signal was spurious, due mainly to uncontrolled temperature effects rather than to the observed existence of an aether. In addition, some mainstream scientists today have argued that any signal that Miller observed was the result of the experimenter effect, i.e., a bias introduced by the experimenter's wish to find a certain result, which was a common source of systematic error in statistical analysis of data before modern experimental techniques were developed. (This effect was not addressed by name in Miller's early textbook on experimental techniques; cf., Ginn & Company, 1903).

Adica erorile erau cam mari ale domnului Miller. Nasol.

Cred ca ar trebui completata aceasta lista si cu alte proprietati;
8. Orice perturbatie se propaga prin ether sub forma de unde cu viteza luminii.
9. Orice perturbatie a etherului este cuantificata. 
10. Etherul are mai multe trepte de cuantificare la scari dimensionale diferite, generand asazis spatiul fortelor tari, spatiul electromagnetic, spatiul fortelor slabe, si cele patru spatii ale campului gravitational.
11. Etherul cuantificat la scara atomica poarta numele de spatiul electromagnetic.
12. Etherul cuantificat la scara cosmica se numeste spatiul gravitational.
13. Etherul cuantificat la scara atomica poate genera unde electromagnetice, fiind caracterizat de doi parametri; permitivitate electrica si permiabilitate magnetica, si constanta lui Planck de actiune.
14. Etherul cuantificat la scara cosmica este cuantificat in patru niveluri cosmice. (galactic, subgalactic, solar, planetar).
15. Perturbatiile etherului macrocosmic se propaga cu viteze diferite, cea mai mare apartinand nivelului galactic, caracterizat de viteza luminii.
16. Constantele etherului macrocosmic au valori diferite fata de cele microcosmice, ceia ce genereaza domenii de perturbatie cu dimensiuni diferite.
17. Perturbatiile etherului sunt unde a caror frecventa si lungime de unda le diferentiaza energetic. 
18. Undele EM sunt clasificate in functie de frecventa in unde luminoase cu toata paleta de culori (ROGVAIV), cat si unde de mare energie numite cuante.
19. In anumite conditii, interactiunea a doua cuante poate genera stari stabile de vibratie sub forma de vortexuri, numite particule.
20. Aceste vortexuri se pot deplasa cu viteze sub viteza luminii.
21. Deplasarea vortexurilor se face dupa o axa predominant perpendiculara pe planul de oscilatie, numita miscare de spin, care descrie un con in jurul directiei de deplasare.
22. Deschiderea acestui con imprumuta noi caractere vortexurilor numite si particule, care sunt caracterizate de valoarea spinului si natura sarcinii.
23. Particulele provenite din aceiasi categorie de cuante pot genera structuri stabile.
24. Spatiul din jurul particulelor poarta numele de camp.
25. Denumirea campului este data de modul cum se comporta alte corpuri sau particule in aceste campuri.
26. Cele mai cunoscute campuri sunt ; electric, magnetic si gravitational.
27. Mai cunoastem campul fortelor tari si campul fortelor slabe.
28. Campul electric reprezinta legatura spatiala dintre doua particule complementare legate printr-o stare de vibratie precum electron-proton.
29. Campul magnetic caracterizeaza spatiul din jurul particulei singulare aflata in miscare.
30. Campurile sunt stari locale ale etherului legat de particule.

negativ a scris:

Observatii corecte din lista de mai sus : numerele  8, 17 si 30, ultimele doua cu precizari. La 30 fara "legat de particule", ci "indus de particule", iar la 17 fara " a caror frecventa si lungime de unda le diferentiaza energetic". Cu toate astea, observatiile corecte nu explica nimic, iar restul sunt speculatii bazate pe proprietatile materiei cunoscute, organizate, ori nu este cazul.
P.S. Si eu sunt cântator amator la chitara armonie. Se pune ?

Particulele nu induc campul, ci campul face parte din natura particulelor. Particula se naste din insumarea a doua semiunde pozitive sau ne/ative de natura EM. Semiundele prin natura lor contin camp electric si ma/netic in acelasi timp. Nimeni nu poate sa separe particula de propriul camp.

negativ a scris:

virgil a scris:Particulele nu induc campul, ci campul face parte din natura particulelor. Particula se naste din insumarea a doua semiunde pozitive sau negative de natura EM. Semiundele prin natura lor contin camp electric si magnetic in acelasi timp. Nimeni nu poate sa separe particula de propriul camp.

P.S. Eu cam asta vreau sa discutam la subiectele astea, justificari ale felului în care ne reprezentam lumea fizica, nu formule deja cunoscute.

Eu am ajuns la formule cu totul inedite pornind de la cele cunoscute, folosind ca instrument teoria similitudinii sistemelor, si ec/ivalenta unitatilor de masura electrice cu cele asazis mecanice. Asa am aflat cca 7 relatii noi pentru constanta lui Planck, relatia de calcul a sarcinii electrice ca fiind ec/ivalenta cu un impuls, si relatia masei ca fiind un produs dintre epsilon si lungimea de unda lambda Compton. Am aflat ce inseamna raportul 1/1836, ce reprezinta constanta structurii fine, ce este pulsatia fundamentala a unui sistem, si multe altele,(nu-mi mai functioneaza cateva taste.) Totdeauna relatiile matematice confirma sau infirma o teorie, iar fara ele teoria devine o poveste.

negativ a scris:

Dar si relatiile matematice fara o explicatie solida sunt superflue. Ideea ta a fost corecta pentru ca legea atractiei universale e valabila pentru ambele tipuri de forte : gravitationala si electrica. Problema e ca cele doua mecanisme sunt diferite.
Te cred pe cuvânt numai daca îmi poti spune precis ce sunt ε şi μ fara sa repeti definitiile din Wikipedia. A ! Si mai vreau o treaba : Explicati-mi si mie ce e cu semiundele astea

Epsilon este o densitate liniara a mediului electromanetic si ar fi prima legatura dovedita cu teoria corzilor. Spatiul tridimensional este obtinut din entitati bidimensionale.
Din moment ce electronii au sarcina negativa inseamna ca numai partea negativa a cuantei se regaseste in electron. Partea pozitiva a cuantei se regaseste in pozitron. Fiecare din aceste jumatati de cuanta cu un singur semn reprezinta o semiunda formata din impulsuri. Insa sunt necesare doua astfel de semiunde care sa se ciocneasca in apropierea unui nucleu greu care sa preia o jumatare de spinul cuantelor.

. Foarte interesant acest cercetator - Gorbacevici ! Pare sa fie o sursa de informatii credibila (la bibliografie apare in cateva locuri cu proprii cercetari/lucrari serioase de fizica) atat prin activitatea sa cat si prin documentare.
.  O prima observatie: etherul la care se refera Gorbacevici in lucrarea semnalata de tine, eugen, este un ether anume, care e format din cele doua particule fizice elementare (de ANU). Recunoaste, prin aceasta definitie a etherului, datele din Chimia Occulta pe care le valideaza in acest fel. Practic, etherul la care se refera este primul ether material (primul pe o scala, crescatoare in complexitate, a etherurilor materiale - scala ce include in partea superioara aerul apa si solidele). Prin urmare, eu am unele indoieli ca acest tip de ether nu ar interactiona cu materia deoarece e materie avand proprietati electrice si magnetice (care proprietati stau la baza definitiei materiei - IMHO). Dar, fiecare cu opinia/teoria lui.

.  Interesante sunt si propunerile Gorbacevici referitoare la timp:

Time  is  local,  irreversible,  one-dimensional  and one-directional  – from  past  to viitor. The  time  locality  lies  in  the  fact  that  it  determines  the  variation  of  a specific  object.  The  movement,  change  in location,  properties  and  quality  of  an object  can  be  an  abstract  measure  of  time,  but  in  fact  time  determines  the processes only of a specific local object.  

Time  as  a  mechanism  whose  movement might  control  processes  all  over the universe  does  not  exist  since  ensuring  such  a  movement would  require  infinitely great energy.  

Due to one-directionality of time the impulsive cause and effect are separated by a space  of  time.  This  space  of  time  may  be  very  short  but  it  is  never  equal  to  zero.  
Any process exchanging the power with the unlimited environment is irreversible in time.

.   Obiectul poate fi o măsură abstractă a timpului, dar, de fapt, timpul determină numai procesele unui anumit obiect local.

.  Timpul, ca mecanism a cărui mișcare ar putea controla procesele peste tot in Univers, nu există odata ce asigurarea unei astfel de mișcari ar necesita o energie infinit de mare.

.  Datorită unei direcții de timp, cauza impulsiva si efectul sunt separate de un spațiu de timp. Acest spațiu de timp poate fi foarte scurt, dar niciodată nu este egal cu zero.

.  Ultima fraza este preluata - din cate imi dau seama - exact dupa Kozyrev. Am o retinere in a ma ralia parerii ca timpul nu poate fi cauza proceselor pe motiv ca ar fi necesara o energie prea mare (din ether se poate extrage oricata) si sunt mai degraba de acord cu parerile altora, care spun/prezumeaza ca timpul poate fi cauza miscarii. Prin miscare intelegand o succesiune de transformari.
.  Sunt de acord cu autorul cand vorbeste de un timp local, deoarece e ff probabil ca exista un timp local, legat de obiect/transformare. In fine, referirile la timp sunt secundare in lucrarea lui Gorbacevici dar mi-au atras atentia prin originalitatea lor.

.  Diversi cercetatori studiaza etherul si am gasit un articol interesant in care regasim - ca o certificare - ideea lui Adrian privitoare la gravitatie ca efect al curgerii etherului. Reproduc din continut un fragment sintetic:

Let's reconsider the claims thus made;
   1 - the flow of aether into mass produces gravity
   2 - the flow of gravity holds mass together
   3 - the flow of gravity produces the effect we call 'weight'
   4 - the flow of gravity into mass clocks its existence as 'time'
   5 - the flow of 'time' is linked to the duration of our perceptions
   6 - the flow of 'time' determines how fast we age

.  Deci, curgerea etherului in interiorul unui corp produce gravitatie. Sursa este:
http://www.keelynet.com/time/tdilation.htm
.  Ma multumesc sa semnalez lucrarea.

MM!
Foarte multumesc pentru linkul acesta. Siteul la care trimite este foarte bogat. Cred ca experimentatori ca Dl Eugen si Dl Tudorel vor gasi aici lucruri interesante, fiindca are trimiteri la lucrari de laborator si experimente originale. In articolul postat este uimitoare convergenta de idei in ce priveste explicarea atractiei gravitationale. Am inteles ca inca de pe la 1900, un autor explica atractia intre mase, prin existenta unui flux eteric de aspiratie.  Eu am ajuns la (am dedus, am imaginat) acest flux eteric de aspiratie, plecand de la dinamica nucleonilor. Si am ajuns la o explicatie a modului cum apare fluxul eteric de aspiratie al substantei.
PS. La acest link este postata o poza cu ecuatia de camp a lui Einstein.
http://www.stiintaonline.ro/ce-este-in-realitate-gravitatia/
Pe mine ma intereseaza daca cineva, poate dl Cavasi sau alt cunoscator, sa-mi spuna exact semnificatia fizica si dimensiunile fizice ale termenilor din ecuatie. Dupa mine termenii ar fi adimensionali fizic. Vreu sa stiu exact ce este Gindice miu,niu -gindice miu,niu, si Tindice miu,niu.R si Lamda. G simplu fara indici presupun ca este constanta gravitationala, care dupa mine ar fi un adimensional fizic. Tmiu,niu ar fi forta si dupa mine ar fi viteza la puterea a patra si atunci se simplifica cu c^4 de la numitorul ultimei fractii, si astfel fractia ar fi adimensionala fizic.

.  Se gasesc pe net multe si interesante saituri ce au in studiu etherul si propun aici unul:
http://www.encyclopedianomadica.org/English/aether.php
.  Titlul linkului: What is Aether? Si contine un istoric bine documentat al notiunii de aether, asa cum a evoluat aceasta notiune in timp. Cred ca e o buna sursa de informare.

.  Tot legat de ether, un studiu interesant al constantei structurii fine in linkul:
http://www.aetherometry.com/publications/direct/JAethRes/JAR02-05-01.pdf
.  Intrucat s-a discutat pe forum ce este fotonul, o posibila sursa de informare s-ar putea gasi in linkul:
http://www.aetherometry.com/publications/direct/JAethRes/JAR02-09-01.pdf
.  Am selectat aceste surse pentru ca au la baza notiunea de ether si, poate ca, le vor fi de folos celor interesati. Si daca tot veni vorba de ether (intrucat nu-mi amintesc daca le-am mai publicat pe forum) iata proprietatile etherului in tabelul de mai jos:

De la primul rand, se vede ca densitatea este chiar permitivitatea vidului. Eu am demonstrat ca permitivitatea reprezinta o densitate liniara, si nu una volumica cum este data aici.

Experimente, articole despre ether drift


http://www.helical-structures.org/new_evidences/modern-ether-drift-exp/ether-drift-exp.pdf
http://www.helical-structures.org/selected_articles.htm
Articles related to the detection of the Earth motion through space or experiments measuring the velocity dependence of the light propagation (experimental and theoretical).

I. Theoretical

1. Ronal R. Hatch, In search of an Ether Drift, www.egtphysics.net (theoretical)

2. Ronald R. Hatch, Those scandalous clocks, Springer-Verlag, DOI 10.1007, 30 Apr  2004, http://springerlink.com (theoretical)

II. Experimental

1. D. C. Miller, The Ether-Drift Experiment and the Determination of the Absolute Motion of the Earth, Review of Modern Physics, 5, 203-242, (1933)

2. G. F. Smoot et al., Detection of Anisotropy in the Cosmic Blackbody Radiation, Physical Review Letters, 39, No 14,  898-901, (1977)

3. R. A. Muller, The Cosmic Background Radiation and the New Aether Drift, Scientific American, 238, 64, (1978)
4. S. Marinov, Measurement of the Laboratory’s Absolute Velocity, General Relativity and Gravitation, vol. 12, No 1, 57-65, (1980)

5. E. W. Silvertooth, Experimental detection of the ether, Speculations in Science and Technology, Vol 10 No 1, 3-7, (1986)

6. C. Monstein and J. P. Wesley, Solar System Velocity from Muon Flux Anisotropy, Apeiron, 3, No. 2, 33-37, (1996)

7. R. T. Chill and Kirsty Kitto, Michelson-Morley Experiments Revisited and the Cosmic Background Radiation Preffered Frame, Apeiron, 10, No 2, 104-1017, (2003)

8. M. Consoli and E. Constanzo, Motion toward the Great Atractor from an ether-drift experiment, arXiv:astro-ph/0601420 v. 2, (2006)
9. Yu. M. Galaev, The measuring of the Ether-drift velocity and kinematic Ether viscosity within optical waves band, Spacetime & Substances, 3, No 5, 207-224, (2002)

10. Is optical detection of linear velocity possible?, Infinite Energy, issue 69, 24-33, (2006)."

Virgil, nu stiu daca densitatea pe o linie poate fi definita cu suficienta acuratete. Si in acest caz, dat fiind existenta unei oarecari dimensiuni la particule (raza sferei sa zicem), in consecinta si un volumas aferent al lor, putem defini eventual o densitate liniara daca linia respectiva e un cilindru de raza egala cu raza particulelor masurate iar acestea sunt coaxiale (cu centrul lor pe axa cilindrului) pe linia dreapta reprezentata de axa cilindrului. Cilindrul delimiteaza un volum. Am propus o varianta aici dar pot fi si altele.

.  In ceea ce priveste experimentul M-M, de departe disputa legata de el este cam exagerata.
.  O data, afirmatia ca experimentul nu a detectat drift ether este o minciuna intentionata (oficiala) deoarece au existat masuratori (de alte valori decat cele asteptate teoretic, deci propuse), mai mici dar au fost inregistrate.
.  Al doilea, in munca de cercetare nu te bazezi niciodata pe un singur experiment pe care - dupa ce ca-l interpretezi cum vrei - il trambitzezi timp de 100 de ani ca e o dovada fundamentala. Si singura! E de gradinitza! Daca tot am lucrat acolo (la nivelul modest de Institut de Brasov) pot sa garantez ca nu asa se face. Daca nu-ti iese o serie de masuratori, le repeti si daca ai niste valori masurate le recunosti onest si daca tot nu e concludenta treaba, cauti alte tipuri de experimente (mai bune, pe alte baze gandite, inveti din cele precedente, etc.) si in nici un caz nu te cramponezi pe niste rezultate neconcludente ca sa desfiintezi oficial alte puncte de vedere, ale altor cercetatori (chiar daca ai ciuda pe ei).
.  Intregul experiment M-M s-a bazat pe niste presupuneri ca etherul ar fi si-ar face  ceva si nu altceva, ce inca nu stii ce.

.  Deci, parerea mea: pozitia oficiala in aceasta problema este legata cu ata alba (cat o funie). TRG nu are dovezi experimentale si singura dovada acceptata e exp. M-M dar numai pentru ca (sustii oficial) are rezultate negative (desi are si pozitive). O teorie o bazezi pe rezultate pozitive si nu pe deductii silogistice precum ca daca nu sunt oi prin padure inseamna ca ele nu se exista.  
.

="Virgil, nu stiu daca densitatea pe o linie poate fi definita cu suficienta acuratete. Si in acest caz, dat fiind existenta unei oarecari dimensiuni la particule (raza sferei sa zicem), in consecinta si un volumas aferent al lor, putem defini eventual o densitate liniara daca linia respectiva e un cilindru de raza egala cu raza particulelor masurate iar acestea sunt coaxiale (cu centrul lor pe axa cilindrului) pe linia dreapta reprezentata de axa cilindrului. Cilindrul delimiteaza un volum. Am propus o varianta aici dar pot fi si altele. "

.
Densitatea liniara poate exista, daca linia respectiva are forma unei spire dintr-o elice. In acest caz, lungimea spirei 2pi.r= lambda. adica particula este chiar un vortex inelar, cu una sau mai multe spire, in functie de masa.
In ce priveste etherul cosmic, acesta este format din campurile fiecarei particule, strans legate de particula sau corp, si se misca odata cu corpul. Astfel lumina emisa de pe acel corp are viteza constanta in toate directiile, deci nu se poate masura un vant etheric, iar lumina parvenita de la surse din afara corpului (Soare, stele), in clipa cand a traversat un sistem optic local va avea viteza locala a sistemului de referinta. Parerea mea este ca nu exista alt ether decat campul electric, magnetic si, sau gravitational. de fapt toate la un loc activate de o particula sau de un corp.

deci nu se poate masura un vant etheric

 .  Totusi, la experimentele M-M au fost masurate ceva vanturi  - chiar daca nu valorile asteptate - s-au inregistrat totusi niste valori nenule. Prin urmare nu stiu de unde ai dedus ca nu se poate... Evident, eu merg pe ideea ca datele experimentale bat teoria. Si ma mentin la parerea initiala, precum ca exp. M-M este cu totul nerelevanta ca dovada pentru TRG. Daca ar fi existat, puteau fi aduse ca dovezi pro-TRG alte sute sau mii de experimente (diferite de exp. M-M). Este parerea mea si tot parerea mea este ca un singur (tip de) experiment nu poate valida nimic.
. Daca coroboram acestea cu insistenta cu care exp. M-M sunt folosite ca parghie impotriva teoriei/ existentei aetherului... putem considera ca discutia de fata se incadreaza bine la topicul acesta.

mm a scris:

deci nu se poate masura un vant etheric

 .  Totusi, la experimentele M-M au fost masurate ceva vanturi  - chiar daca nu valorile asteptate - s-au inregistrat totusi niste valori nenule. Prin urmare nu stiu de unde ai dedus ca nu se poate... Evident, eu merg pe ideea ca datele experimentale bat teoria. Si ma mentin la parerea initiala, precum ca exp. M-M este cu totul nerelevanta ca dovada pentru TRG. Daca ar fi existat, puteau fi aduse ca dovezi pro-TRG alte sute sau mii de experimente (diferite de exp. M-M). Este parerea mea si tot parerea mea este ca un singur (tip de) experiment nu poate valida nimic.
.  Daca coroboram acestea cu insistenta cu care exp. M-M sunt folosite ca parghie impotriva teoriei/ existentei aetherului... putem considera ca discutia de fata se incadreaza bine la topicul acesta.

Au mai fost facute si alte tipuri de experimente cu totul diferite, de exemplu cu o luneta plina cu apa, (nu mai retin exact) se observa o stea, iar la trecerea luminii prin apa se producea o refractie cand steaua nu era pe axa optica. Cunoscand indicele de refractie al apei si unghiul de deviere fata de axa optica a razei de lumina, se putea determina influienta vantului eteric.