Ce este un foton ?

Rezumarea primului mesaj :

Extras   din Wikipedia.
Fotonul, numit și cuantă de lumină, este particula elementară responsabilă pentru toate fenomenele electromagnetice.
Fotonii participă la interacțiunile electromagnetice; toate formele de lumină (nu numai cea vizibilă) se compun din fotoni. Masa de repaus a fotonului este zero; astfel, în absența oricărei interacțiuni viteza fotonului (viteza luminii, c) este aceeași în toate sistemele de referință. Cînd este absorbit fotonul transmite materiei energia, impulsul și momentul său cinetic. Ca toate particulele elementare fotonii au atît proprietăți de corpuscul cît și de undă — prezintă dualismul undă-corpuscul —, în general considerîndu-se că în momentul interacțiunii cu materia fotonii se comportă preponderent ca particule, iar în timpul propagării libere se comportă ca unde. Aceasta problema a fost discutata si de Newton si contemporanii sai.
De cine sunt produsi fotonii ? Prezint  o  fig.  si  intreb  daca  acestia  sunt  fotoni?

Constanta dr actiune sau constanta lui Planck, descrie orice particula sau ansamblu de particule din microcosmos. Conform relatiei mele privind aceata constanta in functie de dimensiunile particulelor vom avea;

Referitor la raza electronului, cred ca este un volum in jurul caruia posibil sa vibreze acea quanta generatoare, formand un vortex de jur imprejur, asa cum electronul la randul lui oscileaza in jurul nucleului.
 

Schematic electronul ar arata asa;

Dupa cum se vede dimensiunea  lungimii de unda determina raza de actiune a electronului cu nucleul.

Cred ca trebuie sa lamuresc ceva. Elipsele astea desenate, nu semnifica traiectoriile electronilor, ci oscilatii ale campului electromagnetic al electronului, ale caror lungimi de unda sunt egale cu dimensiunile aratate. Cu cat viteza electronului este mai mare, cu atat lungimea de unda scade, astfel electronii aflati pe diferite straturi energetice oscileaza pe frecvente adecvate vitezei acestora. In interiorul atomului, electronul este mai mult unda decat particula,

negativ a scris:

Interesant si lamuritor in acelas timp.
Cum crezi ca poti ajunge de la imaginea ta conceptuala la  formele orbitalilor de mai jos ?

Poti creea cu ajutorul teoriei tale o schita conceptuala care sa ilustreze una din formele de mai sus ? Sa zicem pentru atomul de vanadiu, ca pare mai simplu.
Adica sa poti separa în aceste forme , câmpul electric, cel magnetic si masa folosind o singura ecuatie.
Presupun ca ai deja o ecuatie pentru oscilatiile câmpului magnetic, care sa-ti dea curba respectiva.
Te întreb pentru ca desi eu am asa ceva, nu stiu atâta matematica încât sa-mi dau seama de unde vine raportul 1/1836. Adica sa fiu sigur de rezultat.

Matematic vorbind, numai ecuatia lui Schrodinger raspunde la intrebarea ta. Insa pentru intelegerea complexitatii fenomenului, priveste pe youtube; Cu vibratiile nu te joci.

Eu cred ca am gasit si alta solutie înafara de cea a lui Schrodinger, care nu presupune probabilitati.
E un experiment tot pe YouTube cu o placa circulara. Tot la fel de interesant.

Dl. Virgil!
Ce am omis sa scriu in mesajul anterior, este ca relatia prin care am gasit raza electronului Re, ar dovedi fara indoiala, ca electronul este de fapt o unda stationara de mare amplitudine, care se propaga pe un cerc de raza electronului, cu viteza c/137 (m/s). Si fiind o unda unica, aceasta unda este compusa din doua semiunde, diametral opuse. Fiecare semiunda, ar creea (ar genera) campul electric al electronului pe un semicerc al undei. Campul electric al semiundelor ar avea sensul centripet sau centrifug, dupa cum este semnul sarcinii electrice. Pe modelul imaginat (dedus) de dumneata, poti sa faci o schema a structurii dinamice interne a electronului, din care sa se vada (sa se inteleaga) cum este generat campul electric si cel magnetic ale electronului? Din cate am inteles eu, dumneata ai ajuns la niste formule complicate, in care ai legat mai multi parametri fizici cunoscuti, pornind de la considerarea sarcinii electrice elementare, ca impuls de viteza maxima. Ai zis Qe=q*c. Ma gandesc ca modelul la care ai ajuns si cu structura dinamica asociata, ar descrie de fapt o sarcina magnetica. Fiindca dupa mine, campul magnetic are structura produsului dintre acceleratie si viteza H=a*v. In care acceleratia ar fi campul electric E al electronului si v ar fi viteza luminii in vid c.

Pentru ca o unda sa-si comprime lungimea de unda, inseamna ca mediul prin care se propaga sa aiba un indice de refractie supraunitar astfel incat, V0=c/137 ; dar acest lucru presupune modificarea permitivitatii si permiabilitatii vidului. Deci este necesar ca sa mai existe ceva, o particula in mijlocul electronului care sa faca aceste modificari de mediu.
Acceptand o idee, nu facem decat sa deschidem alte semne de intrebare; cine se face raspunzator de modificarea lui epsilon si miu?
Acea unda unica este de fapt o semiunda, adica jumatatea de unda care are un camp electric negativ in cazul electronului, si un camp magnetic de un singur sens de propagare, altfel atat campul electric cat si campul magnetic se va anula de la sine.
Intrucat semiunda de care vorbesc presupune minim o pulsatie si un minim egal cu zero, care se propaga in circuit inchis, nu vad cum ar putea sa se formeze cei doi curenti din vid. Vidul are proprietatea de a se manifesta prin camp electric in faza cu campul magnetic, pe durata impulsului, dupa care urmeaza perioada neutra de zero, cand unda efectiv nu mai exista. Daca vorbim de viteza de propagare a undei, din relatiile mele se vede ca sarcina electronului este data de un impuls, in care intra viteza luminii, si nicidecum o viteza mai mica. De altfel impulsul despre care vorbesc trebuie sa contina o masa egala cu a protonului, adica o frecventa de 1836 de ori mai mare ca frecventa compton pentru electron. Deci sarcina electronului, de fapt este o sarcina corespunzatoare protonului, electronul fiind doar un rezonator pentru proton, adica un absorbant al sarcinii acestuia. Sarcina reala a electronului este corespunzatoare unui impuls de 1836 ori mai mica, corespunzatoare frecventei lui. Din moment ce electronul are o sarcina proprie activa, inseamna ca trebuie sa mai existe o particula care sa rezoneze cu electronul, care sa aiba masa de aproximativ tot 1836 de ori mai mica decat electronul, si aceasta nu poate fi decat neutrinul. Dar pentru asta nu avem suficiente dovezi.

Dl. Virgil!
1) Este exact asa cum spui. Fotonul gama electronic, se refracta la 360 de grade, dupa o circomferinta, numai in conditiile unei densitati de energie gigantice a campului em. Cum ar fi in vecinatatea nucleelor atomice.
2) Eu am mers pe ipoteza ca in acest proces, modificata este doar permeabilitatea magnetica a mediului atomic, care ar fi data de relatia [Miu-atomic=(4*pi*k*Na^2)/c^2]. Unde Na este indicele atomic de refractie si este egal cu 137.
Pe cand permitivitatea electrica a vidului, epsilon0, nu s-ar modifica de loc, fiind doar un adimensional fizic, adica fiind doar un numar care contine in relatia de definitie factorul electric k, un adimensional care reflecta numarul de unde cuprinse in fotonul gama electronic dar si multiplicatorul tensiunii de unda a fotonului in vid, in unda stationara de tensiune, de mare amplitudine a electronului. [Uese=k*Ufv; Ufv=Qe/Re].  Factorul electric adimensional k, nu are cum sa se modifice.
3) Campul electric gigantic al semiundelor diametral opuse, sustine in fiecare semiunda, cate un curent eteric de cam 20 de A. [Ifae=Qe/Tfae]. Acesti curenti, fiind diametrali opusi, genereaza campuri magnetice cu sensuri opuse, campuri care produc o puternica forta de atractie intre curenti, forta magnetostatica. [Fmgse=(8*c^4)/(4*pi*k)^3=14,55 N]. Zonele de tensiune maxima a semiundelor sunt ventrele undei stationare. Intre semiunde exista doua puncte de nul si de tensiune (de camp electric) si de camp magnetic. Puncte care ar fi nodurile undei stationare a electronului.

Dupa cum vedem lumina se curbeaza in campul masic, este un fapt demonstrat fizic. Indiferent de frecventa cuantei, ea se curbeaza intr-un camp masic foarte puternic, camp care in apropierea unui nucleu greu poate inchide curba razei de lumina, generand un vortex. Insa pentru nasterea electronului sunt necesare doua cuante, care sa genereze o pereche de electron- pozitron. Deci aceste doua cuante vor interfera si se vor fragmenta de fapt in doua vortexuri din care unul pozitiv si altul negativ, proprietate numita sarcina electrica. Aceste cuante odata transformate in vortexuri vor pierde jumatate de spin ce va fi preluat de nucleu. De ce si pentru ce nu stiu, dar asa se petrec lucrurile, asta inseamna ca aceste vortexuri au un moment cinetic adica se propaga circular intr-un sens sau in celalalt, si astfel s-a nascut momentul magnetic. Timpul in care are loc o perioada completa a vortexului este de 10^-20 secunde, adica inversul frecventei acestuia. Daca ar fi sa filmam cu mare viteza astfel ca un cadru sa fie cat o sutime sau o miime de perioada, am vedea doar o felie de vortex asa cum am taia o felie dintr-o placinta rotunda cu gaura, facuta la cuptor intr-o oala minune. Dar ce vedem in aceasta felie? aici se afla o compozitie ce contine o jumatate din vidul cuantic, care in mod periodic cu frecventa de 10^20 [1/s] ,   trece de la faza de inexistenta la faza de camp electric maxim si invers, pastrand mereu aceiasi polaritate. Deci campul electric este doar o tendinta de completare a unei jumatati din vidul cuantic, cu cealalta jumatate lisa, dar prezenta in vortexul complementar numit pozitron.
 Daca vom privi felia de vortex pe cant vom observa doar urmele propagarii unor tensori perpendiculari pe fetele feliei, avand aceiasi periodicitate de crestere si scadere a intensitatii precum campul electric. Aceasta a fost o sectiune transversala prin momentul magnetic. Daca ar fi sa putem privi vortexul frontal din directia axei, vom observa acea jumatate din vidul cuantic care incepand de la zero incepe sa se manifeste pozitiv, rotindu-se cu viteza luminii in jurul axei, ajungand la un maxim de intensitate, apoi scade pana la un minim, si ciclul se reia, dar continuu se roteste cu viteza luminii. 
Cam asa vad eu electronul.

negativ a scris:

virgil a scris:Dupa cum vedem lumina se curbeaza in campul masic, este un fapt demonstrat fizic. Indiferent de frecventa cuantei, ea se curbeaza intr-un camp masic foarte puternic, camp care in apropierea unui nucleu greu poate inchide curba razei de lumina, generand un vortex.

Nu vreau sa fiu Gica-contra, dar nu am avea imaginile care confirma curbarea luminii datorata gravitatiei daca ar fi asa. Nu le mai pun, ca se gasesc pe net peste tot. Studiaza bine imaginile si vezi singur ca fenomenul are alte cauze. Tot asa cum un bat strâmb într-un spatiu curbat ar parea drept.

Gravitatia se manifesta la nivel macrocosmic, in timp ce campul masic se manifesta la nivel microcosmic, cu efecte mult mai puternice unde se manifesta acceleratii de ordinul 10^28 [m/s2]; Ce au comun campul masic si cu campul gravitational? K^3*M^2 =k^3*m^2 = 10^33 ; cu litere mari avem campul gravitational, iar cu litere mici avem campul masic din microcosmos. Aceasta constanta si viteza luminii fac legatura intre cele doua universuri.

negativ a scris:

Daca prin câmp masic întelegi câmpul ce genereaza asazisa "forta tare", sunt de acord. Numai ca toate astea sunt rezultatul actiunii sarcinilor electrice, descrise de Legea lui Coulomb.

Fortele masice de care vorbesc eu are drept echivalenta fortele electrostatice cand e vorba de interactiunea proton -electron. Iar cand e vorba de ineractiunile dintre nucleoni, fortele masice sunt de 1836 de ori mai mari. Daca notam cu k constanta de interactiune masica intre proton -electron; F=k*Mp*me/R^2 =e^2/4pi eps.R^2 ; cu aceiasi constanta calculam fortele dintre nucleoni care sunt; Fn=k*Mp*Mn/R^2 =1836*F ;

negativ a scris:

Am sa verific mai amanuntit. Totusi, aceeasi relatie (legea lui Coulomb) mie îmi da valori si pentru interactiunea electrica si pentru cea masica, asa cum spui.
O sa ma mai gândesc la notiunea de interactiune.

Este normal sa fie asa, daca folosesti constanta k=~10^29;

1) Dl. Virgil!
Dupa mine campul masic, ar fi dat de densitatea masei ro, esenta fizica a masei, aceea care da masa inerta si care se dilueaza in volumul substantei. Si cum densitatea ro ar fi data de patratul inductiei magnetice (ro~B^2), care pleaca de la nivelul particulelor elementare, inseamna ca acest camp, este dat de patratul inductiei magnetice si ar fi campul care produce inertia masei. Campul em al luminii se cupleaza (interactioneaza) dinamic cu acest camp si sufera o foarte puternica reducere a vitezei de translatie (propagare). Iar impulsul cinetic initial al fotonului (al luminii) este transferat partial acestui mediu.
2) Eu spun ca ceeace numesti dumneata vortex iar eu ii zic turbion, este format dintr-un nucleu cilindric cu turatie foarte mare, de la care pleaca niste raze aplecate in urma, datorita rotatiei foarte rapide. Nucleul vortexului ar corespunde undei stationare a electronului. Si suntem de acord ca se roteste cu frecventa fotonului gama electronic. Iar razele aplecate, in sensul invers rotatiei ar fi liniile campului electric, care pleaca din semiundele undei stationare a electronului. Dar acest vortex (turbion), nu se naste din nimic. Eu spun ca, rotatia lui este produsa de cuplul em care actioneaza asupra curentilor eterici, radiari, diametral opusi, din semiundele componente ale undei stationare de mare amplitudine a electronului.

Adrian Gheorghe a scris:1) Dl. Virgil!
Dupa mine campul masic, ar fi dat de densitatea masei ro, esenta fizica a masei, aceea care da masa inerta si care se dilueaza in volumul substantei. Si cum densitatea ro ar fi data de patratul inductiei magnetice (ro~B^2), care pleaca de la nivelul particulelor elementare, inseamna ca acest camp, este dat de patratul inductiei magnetice si ar fi campul care produce inertia masei. Campul em al luminii se cupleaza (interactioneaza) dinamic cu acest camp si sufera o foarte puternica reducere a vitezei de translatie (propagare). Iar impulsul cinetic initial al fotonului (al luminii) este transferat partial acestui mediu.
2) Eu spun ca ceeace numesti dumneata vortex iar eu ii zic turbion, este format dintr-un nucleu cilindric cu turatie foarte mare, de la care pleaca niste raze aplecate in urma, datorita rotatiei foarte rapide. Nucleul vortexului ar corespunde undei stationare a electronului. Si suntem de acord ca se roteste cu frecventa fotonului gama electronic. Iar razele aplecate, in sensul invers rotatiei ar fi liniile campului electric, care pleaca din semiundele undei stationare a electronului. Dar acest vortex (turbion), nu se naste din nimic. Eu spun ca, rotatia lui este produsa de cuplul em care actioneaza asupra curentilor eterici, radiari, diametral opusi, din semiundele componente ale undei stationare de mare amplitudine a electronului.

Masa unei particule este proportionala cu frecventa Compton, iar asta rezulta din comparatia maselor si frecventelor dintre electron si proton; Mp/me=fp/fe=1836; Daca analizam relatia energiei a lui Einstein avem; E=h*f; f este frecventa, h este constanta lui Planc, sau constanta de actiune, adica masa este un multiplu al acestei constante, sau un multiplu de zvacuri pe secunda cum am zis eu. Daca ai vazut cu multi ani in urma era o jucarie, un titirez mare din tabla ambutisata, frumos colorata,  care se rotea cu ajutorul unui fel de bici. Cu cat dadeai mai repede cu biciul, acesta imprima un "zvac" titirezului si se rotea mai mult timp si mai repede. Eu fac o asociere intre relatia energiei si acest titirez. Masa se scoate din relatia energiei ca fiind; m=h*f/c^2 ; sigur asocierea este fortata putin.

Cat priveste masa inerta, aceasta reprezinta perceptia noastra asupra unui corp oarecare, stiind ce efecte ar avea acest corp asupra altora. Calitatea unei particule (acel vortex elementar ) este de a-si pastra starea energetica, atat timp cat nu intervine nici o forta din afara. De aici apare si legea conservarii energiei. Masa inseamna modul de manifestare sau de perceptie a acestor unde stationare in forma de vortexuri, de catre alte vortexuri inconjuratoare organizate mai mult sau mai putin. Toate manifestarile astea se percep prin campuri, vibratii, impulsuri, etc.
Ce motive sunt ca sa spunem ca masa reprezinta patratul inductiei magnetice?, cand masa, sarcina si momentul magnetic sunt doar trei atribute, sau moduri de manifestare a particulelor care sunt purtatoare de energie, adica  au calitatea de a-si schimba pozitia cu o anumita iuteala, fata de alte particule din jur, pe care noi  o numim viteza.
Problema densitatii materiei provine din macrocosmos,  o proprietate pe care noi vrem sa o extindem si in microcosmos asa cum am fost obisnuiti sa gandim. Noi gandim si comparam corpurile folosind ca unitate kilogramul, metrul sau secunda, si vrem sa aplicam aceleasi marimi si particulelor, numai ca universul mic, nu se lasa descoperit usor, si fiecare expermentator a inventat noi unitati de masura ( electro -magnetice), pentru a explica ce a vazut, si la care nu a putut masura in unitatile conventionale. Astfel de fiecare data la alte proprietati noi descoperite, se mai inventeaza unitati noi de masura, si asa s-a ajuns ca fiecare sa gandeasca in unitatile de masura in care a invatat sa gandeasca.
Vorbesti d-ta de anumiti curenti care s-ar propaga de la o semiunda la alta, iar eu ma intreb cum sa inteleg ceva care nu are corespondent in natura pana in prezent, si nici nu au fost observati experimental. De ce sa cred acest lucru cand nimeni nu a pus in evidenta acest fenomen. Cum se poate transmite ceva de la o semiunda la alta, cand insasi semiunda reprezinta o pulsatie a ceva ce numim camp electric sau magnetic, dar in realitate in viata undei sunt momente ce marcheaza nodurile dintre ventre, in care pentru un timp infinit de mic, unda nu mai exista efectiv. Unde dispare energia undei si chiar substanta ei, in momentele de trecere de la o semiunda la alta? Deci in acele momente locul acela din spatiu este marcat ca fiind "nimic". Tot intreba Pacalici despre fizica nimicului. Desigur acel nimic este doar din punct de vedere matematic, pentru ca in realitate nimicul nu exista, doar este imperceptibil de mintea noastra, la fel ca infinitul mic sau mare, sau ca vesnicia.

Eu spun ca ceeace numesti dumneata vortex iar eu ii zic turbion, este format dintr-un nucleu cilindric cu turatie foarte mare, de la care pleaca niste raze aplecate in urma, datorita rotatiei foarte rapide

Deja vad ca o roata de bicicleta care se invarte repede, avand in centru un butuc din care pleaca niste spite ca niste spirale. Aceasta este o viziune pur mecanica, in timp ce noi avem de a face cu unde din cel mai subtil mediu pe care il percepe omul.

Daca analizam relatia energiei a lui Einstein avem; E=h*f; f este frecventa, h este constanta lui Planc, sau constanta de actiune, adica masa este un multiplu al acestei constante,

Dl.Virgil!
La descifrarea constantei de actiune h, am gasit o cuanta demasa Mh egala cu fractiunea k din masa electronului (Mh=Me/k). Aceasta ar fi masa fiecarei lungimi de unda a fotonului in vid. Masa particulelor ar fi intotdeauna multiplu al acestei mase, care ar fi cea mai mica masa din univers (atomul de masa). Multiplul constantei de actiune h este tot o actiune si reflecta produsul dintre o energie si un timp (A=W*T).

energiei ca fiind; m=h*f/c^2

Asa este dar energia de repaus a electronului Wo este egala si cu energia potentiala a sarcinii electrice elementare la distanta egala cu raza electronului.
Me*c^2=h*Ffae=(k*Qe^2)/Re.

Ce motive sunt ca sa spunem ca masa reprezinta patratul inductiei magnetice?

. Am spus, ca la aceasta concluzie ne duce identitatea dimensionala masa-sarcina. Care ne spune ca densitatea masica ro, esenta fizica a masei inerte, este frecventa la patrat, iar inductia magnetica B, este in esenta ei frecventa. Si de aici rezulta ca densitatea ro, fiind patratul unei frecvente, este patratul unei inductii magnetice (ro=f^2=B^2).

Astfel de fiecare data la alte proprietati noi descoperite, se mai inventeaza unitati noi de masura, si asa s-a ajuns ca fiecare sa gandeasca in unitatile de masura in care a invatat sa gandeasca.

Eu sunt convins ca identitatea dimensionala masa-sarcina, ne permite sa stabilim exact semnificatia fizica a marimilor (conceptelor) cu care lucreaza fizica.

Vorbesti d-ta de anumiti curenti care s-ar propaga de la o semiunda la alta

Curentii eterici, foarte scurti, dispusi diametral opusi (adica radiari), nu se propaga de la o semiunda la alta. Ei sunt propulsati de cuplul electromagnetic ce apare din interactiunea unui curent cu campul magnetic produs de celalalt curent. Curentii eterici sunt intretinuti de potentialul electrostatic gigantic al semiundelor.  Sunt aceeasi curenti din undele fotonului in vid. Dar potentialul de semiunda rezulta din insumarea potentialelor tuturor undelor din componenta fotonului.

Cum se poate transmite ceva de la o semiunda la alta, cand insasi semiunda reprezinta o pulsatie a ceva ce numim camp electric sau magnetic, dar in realitate in viata undei sunt momente ce marcheaza nodurile dintre ventre, in care pentru un timp infinit de mic, unda nu mai exista efectiv

Semiundele sunt tinute lipite de forta magnetostatica si sunt tinute la distanta de forta electrostatica. In punctele de noduri campurile magnetice se intalnesc in sensuri contrare. De aici apare in spatiu depresiunea care tine lipite semiundele. Energia nu dispare in acele puncte. Ea este stocata in campul magnetic produs de acei curenti eterici radiari. Dar in acele puncte, suma lor este nula. Pulsatia campului electric al electronului, care apare in jurul sarcinii elementare este datorata rotatiei foarte rapide a structurii dinamice a electronului. Rotatie care genereaza prin inductie si tensiuni electrice cu sens invers, care atenueaza potentialul gigantic al semiundelor. Unda stationara a electronului este continuarea fotonului gama electronic, care isi continua propagarea (translatia), cu viteza mult mai mica, intr-un mediu cu densitate energetica gigantica.

Cine este k ? daca prin k notati numarul de unda, acesta este; k=1/Lambda. deci [1/m]; Daca prin k intelegeti numarul de sinusoide ale unei unde, acesta poate fi oricat de mare in functie de distanta parcursa, sau de timpul cat este emisa unda. Dar dimensiunea unui foton este strict egala cu lungimea de unda si este format dintr-un maxim si un minim, care se transleaza in timp si spatiu. Masa minima a unei unde nu poate fi decat pentru frecventa egala cu unitatea, deci; m,min=h*1/c^2 =7.37*10^-51 kg. ; masa teoretica mai mica decat asta nu exista la nivelul electromagnetic. Insa la aceasta valoare a masei, inca nu s-au descoperit particule, dar poate fi folosita ca unitate de masura a masei.

Intai a fost fotonul si apoi aparu masa.
Adicatelea cand fu FACEREA, Dumnezeu zise: FIAT LUX si lumina se facu.
Masa e facuta din fotoni si nu invers, cum se crede pe acest forum.
Vad ca ati lipsit chiar si de la prima ora de religie.

Imi fac semnul crucii si ma rog lui Dumnezeu, sa nu fie vreun sofer negativ la volan, care sa nu respecte semaforul.
Esti cumva daltonist domnu negativ ? Ca tot e vorba aici de fotoni, poti deosebi un foton rosu de unul verde, asa cum deosebesc majoritatea-cei normali ? Sau matale vezi focul verde si iarba rosie, asa cum au perceptia extraterestrii, cei cu sangele verde ?

Dl.Virgil!
k este factorul interactiunilor electrice si reflecta numarul de unde (de sinusoide) componente numai ale fotonului gama electronic. Adica fotonul gama electronic este compus din 9 miliarde de unde. Fiecare cu masa egala cu fractiunea k din masa electronului si cu tensiunea de semiunda egala cu Qe/Re=5,686*10^-5 V. Numarul de unde componente ale altor fotoni este dat de relatia Nlu=k*(Ff/Ffae). Masa unei singure unde, a oricarui foton, este egala cu cuanta de masa, care este egala cu fractiunea k din masa electronului. Mh=Me/k

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Virgil!
k este factorul interactiunilor electrice si reflecta numarul de unde (de sinusoide) componente numai ale fotonului gama electronic. Adica fotonul gama electronic este compus din 9 miliarde de unde. Fiecare cu masa egala cu fractiunea k din masa electronului si cu tensiunea de semiunda egala cu Qe/Re=5,686*10^-5 V. Numarul de unde componente ale altor fotoni este dat de relatia Nlu=k*(Ff/Ffae). Masa unei singure unde, a oricarui foton, este egala cu cuanta de masa, care este egala cu fractiunea k din masa electronului. Mh=Me/k

Daca este asa, atunci; 
-extras din mesajul meu anterior; "Dar dimensiunea unui foton este strict egala cu lungimea de unda si este format dintr-un maxim si un minim, care se transleaza in timp si spatiu. Masa minima a unei unde nu poate fi decat pentru frecventa egala cu unitatea, deci; m,min=h*1/c^2 =7.37*10^-51 kg. "
Frecventa cuantei generatoare de electroni este; fe= 1.235*10^20 [1/s];
adica masa electronului ar fi; me= m,min * fe =7.37*10^-51 * 1.235 *10^20= 9.1*10^-31 [kg];
adica nu ai 9 miliarde de unde, ci ai 10^20 unde.