Nu există repaus

Rezumarea primului mesaj :

Ştim că puterea este forţa înmulţită cu viteza. Aşadar, puterea unei locomotive, de exemplu, este dată de produsul dintre forţa aplicată la cârligul de tracţiune şi viteza pe care o are trenul în acel moment. Dacă puterea locomotivei este constantă, atunci pe măsură ce viteza trenului creşte, forţa aplicată de locomotivă scade.

Dar acest raţionament implică ceva dezastruos: pentru trenul în repaus locomotiva trebuie să acţioneze cu o forţă infinită! Dar forţă infinită nu există. Aşadar, niciun tren nu poate fi pornit de pe loc. Unde este eroarea din acest raţionament? În singurul loc care spune că trenul poate fi în repaus! Aşadar, am demonstrat prin reducere la absurd că nu există repaus, nici măcar relativ! Aşa cum cere (postulează) Fizica elicoidală, de altfel...

Abel Cavaşi a scris:Relaţii sunt.....

Da! Sunt ?

Da tu un exemplu concret care iti convine si lumineaza-ne si cu formula de calcul.

Razvan a scris:

Interesant! Şi faţă de ce determini viteza luminii, dacă nu ai niciun reper în repaus relativ?

Ce-i aşa interesant? De ce trebuie să începi prin a mă enerva? Caută să înţelegi prin ce diferă viteza luminii de alte viteze şi vei înţelege atunci că lumina are aceeaşi viteză faţă de orice corp, chiar dacă nu există corpuri în repaus relativ unul faţă de celălalt.

Nu pricepi că mişcare - repaus relativ sunt noţiuni complementare? Dacă nu ai una n-o poţi exprima nici pe cealaltă. Viteza o raportezi la starea de repaus relativ.

Aiurea. Ce repaus îţi mai trebuie din moment ce ai viteză? De când şi până când nu poţi determina viteza dintre două borne decât dacă pui bornele în repaus?

Nu poţi determina viteza relativă a două trenuri dacă o raportezi pe a unuia la gară, iar pe a celuilalt la pata de pe Jupiter. Ambele viteze trebuie exprimate faţă de acelaşi referenţial.

Adică nu pot determina viteza unui tren faţă de alt tren, decât dacă folosesc un alt reper diferit de cele două trenuri?

Şi dacă cele două trenuri s-ar deplasa cu viteza luminii, când descrii mişcarea lor, unul faţă de altul, o faci din SR-ul unuia, pe care îl presupui ca fiind în repaus relativ.

Nu mă-nnebuni! De ce trebuie să-l presupui neapărat în repaus „relativ” pe unul dintre ele ca să poţi măsura viteza lor relativă?

Sau din orice alt SR vei face asta, acel SR îl consideri tot în repaus relativ. De-aia i se spune de referinţă; de-aia conţine un reper având ataşat un set de coordonate.

Prejudecata ta este că îţi trebuie un alt corp, al treilea (pe care îl numeşti SR), ca să măsori viteza dintre primele două. Şi crezi că acest al treilea corp ar trebui să fie în repaus faţă de unul dintre cele două corpuri. Ei bine, află că nu-ţi trebuie al treilea corp pentru a măsura viteza dintre două corpuri.

Mezei Geza a scris:Da tu un exemplu concret care iti convine si lumineaza-ne si cu formula de calcul.

Relaţiile sunt toate legile Fizicii. Doar că nu ai datele necesare pentru a folosi legile Fizicii. Nu ştii decât un număr finit de lucruri dintr-o infinitate care guvernează fenomenul. Te-am luminat? Sau ai rămas tot în întuneric?

Abel Cavaşi a scris:Caută să înţelegi prin ce diferă viteza luminii de alte viteze şi vei înţelege atunci că lumina are aceeaşi viteză faţă de orice corp, chiar dacă nu există corpuri în repaus relativ unul faţă de celălalt.

Şi cum stabileşti acea viteză a luminii? Cum o măsori dacă nu poţi stabili niciun referenţial? Pentru că aşa reiese: din moment ce nu accepţi existenţa stării de repaus relativ, înseamnă că nu poţi stabili nici un referenţial faţă de care să faci o măsurătoare.

Aiurea. Ce repaus îţi mai trebuie din moment ce ai viteză?

Viteză în raport cu CE ?

De când şi până când nu poţi determina viteza dintre două borne decât dacă pui bornele în repaus?

Întrebarea era dacă bornele sunt în repaus relativ una faţă de alta. Tu ai spus că nu; aşadar distanţa dintre ele e variabilă. Chiar şi în acest caz: variabilă în raport cu CE ? Nu în raport cu un sistem de coordonate, ale cărui coordonate sunt bineînţeles fixe, adică în repaus relativ?
Pentru că dacă şi coordonatele variază aleator, nu poţi stabili nici măcar valoarea vitezei luminii. Imaginează-ţi că vrei să determini valoarea vitezei luminii cu ajutorul celor două borne: prima dată măsori distanţa dintre ele, apoi ataşezi uneia o oglindă, trimiţi de la cealaltă bornă un semnal luminos spre oglindă şi măsori intervalul de timp după care soseşte înapoi. Astfel poţi afla viteza luminii.
Dacă distanţa dintre borne variază (bornele nu sunt în repaus relativ una faţă de cealaltă), la fiecare măsurătoare vei obţine rezultate diferite. Aşadar nu vei putea stabili viteza cu care se deplasează lumina.

Adică nu pot determina viteza unui tren faţă de alt tren, decât dacă folosesc un alt reper diferit de cele două trenuri?

Poţi folosi orice sistem de referinţă (ataşat unuia din trenuri, sau extern); condiţia este că el trebuie să fie acelaşi pentru ambele trenuri. Adică nu foloseşti pentru un tren un sistem de referinţă, iar pentru celălalt tren alt sistem de referinţă.

Şi dacă cele două trenuri s-ar deplasa cu viteza luminii, când descrii mişcarea lor, unul faţă de altul, o faci din SR-ul unuia, pe care îl presupui ca fiind în repaus relativ.

Nu mă-nnebuni! De ce trebuie să-l presupui neapărat în repaus „relativ” pe unul dintre ele ca să poţi măsura viteza lor relativă?

Sau din orice alt SR vei face asta, acel SR îl consideri tot în repaus relativ. De-aia i se spune de referinţă; de-aia conţine un reper având ataşat un set de coordonate.

Prejudecata ta este că îţi trebuie un alt corp, al treilea (pe care îl numeşti SR), ca să măsori viteza dintre primele două. Şi crezi că acest al treilea corp ar trebui să fie în repaus faţă de unul dintre cele două corpuri. Ei bine, află că nu-ţi trebuie al treilea corp pentru a măsura viteza dintre două corpuri.

Poţi alege unul dintre corpuri pentru a măsura viteza relativă la el a celuilalt, sau poţi alege unul extern, nu contrază. Oricum, eu n-am spus corp ci m-am referit la sistem de referinţă (nu e totuna). Conform DEX: "Sistem de referință = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul față de altul la care se raportează pozițiile corpurilor; referențial."
Pentru comoditatea calculelor, sistemul de referinţă îl poţi ataşa unui obiect: adică acel obiect, considerat punct material (deci a cărui formă nu este relevantă pentru studiul mişcării respective), se află tot timpul în originea sistemului de coordonate ataşat.

Sau să te întreb altfel:
Un reper, exprimat printr-un punct material şi ales astfel încât să se afle tot timpul în originea unui sistem de coordonate, ce formă de mişcare prezintă în raport cu acel sistem de coordonate?

Razvan a scris:Şi cum stabileşti acea viteză a luminii? Cum o măsori dacă nu poţi stabili niciun referenţial? Pentru că aşa reiese: din moment ce nu accepţi existenţa stării de repaus relativ, înseamnă că nu poţi stabili nici un referenţial faţă de care să faci o măsurătoare.

Viteza unui corp faţă de alt corp poate fi măsurată şi dacă cele două corpuri sunt în mişcare unul faţă de celălalt.

Întrebarea era dacă bornele sunt în repaus relativ una faţă de alta. Tu ai spus că nu; aşadar distanţa dintre ele e variabilă. Chiar şi în acest caz: variabilă în raport cu CE ? Nu în raport cu un sistem de coordonate, ale cărui coordonate sunt bineînţeles fixe, adică în repaus relativ?

Îţi ajung cele două corpuri pentru a măsura distanţa dintre ele pentru că nu faci altceva decât compari distanţa dintre ele măsurată la momente diferite.

dacă şi coordonatele variază aleator, nu poţi stabili nici măcar valoarea vitezei luminii.

Coordonatele nu variază aleatoriu, ci variază în aşa fel încât viteza este viteza luminii.

Dacă distanţa dintre borne variază (bornele nu sunt în repaus relativ una faţă de cealaltă), la fiecare măsurătoare vei obţine rezultate diferite. Aşadar nu vei putea stabili viteza cu care se deplasează lumina.

Cele două borne pot avea viteza luminii una faţă de cealaltă chiar dacă distanţa dintre ele este constantă. Pentru aceasta imaginează-ţi două borne care se deplasează în poziţii diametral opuse ale unui cerc.

Poţi folosi orice sistem de referinţă (ataşat unuia din trenuri, sau extern); condiţia este că el trebuie să fie acelaşi pentru ambele trenuri. Adică nu foloseşti pentru un tren un sistem de referinţă, iar pentru celălalt tren alt sistem de referinţă.

Nu te opreşte nimeni să foloseşti ce sistem de referinţă vrei. Problema este că nu poţi găsi două corpuri diferite (căci numai aşa are sens noţiunea de repaus „relativ”) care să fie în repaus relativ unul faţă de celălalt, aşa că va trebui să te mulţumeşti cu ceea ce găseşti.

Poţi alege unul dintre corpuri pentru a măsura viteza relativă la el a celuilalt, sau poţi alege unul extern, nu contrază. Oricum, eu n-am spus corp ci m-am referit la sistem de referinţă (nu e totuna). Conform DEX: "Sistem de referință = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul față de altul la care se raportează pozițiile corpurilor; referențial."

Dacă nu ataşezi sistemul de coordonate unui corp, atunci rezultatele tale nu au sens fizic. Ori, ţi-am spus, matematic există repaus, dar nu şi fizic.

Un reper, exprimat printr-un punct material şi ales astfel încât să se afle tot timpul în originea unui sistem de coordonate, ce formă de mişcare prezintă în raport cu acel sistem de coordonate?

Ataşează sistemul de coordonate unui corp şi vei avea răspunsul. Două corpuri diferite nu pot fi în repaus (nici măcar relativ).

Abel Cavaşi a scris:

Mezei Geza a scris:Da tu un exemplu concret care iti convine si lumineaza-ne si cu formula de calcul.

Relaţiile sunt toate legile Fizicii. Doar că nu ai datele necesare pentru a folosi legile Fizicii. Nu ştii decât un număr finit de lucruri dintr-o infinitate care guvernează fenomenul. Te-am luminat? Sau ai rămas tot în întuneric?

O dai la intors !
Daca nu ai datele necesare pe ce te bazezi in afirmatile tale? Pe presimtiri? Fundamentezi cumva o noua religie ?
Daca nu ai date inseamna ca ai depasit de mult ramura stiintei care se ocupa cu studiul fenomenelor naturale,deja esti pe taramuri de vis.

In schimb cea mai grava eroare pe care am sesizat-o in "multitudinea de idei geniale" care nu pot fi "confirmate sau infirmate din lipsa de date" este ca "presupunerile initiale" pe care le faci se contrazic intre ele. Se contrazic in asa hal incat nu vei reusii sa creezi niciodata un model "gresit" dar macar "coerent".
Aceste fapte colaborate cu nestiinta ( anumite notiuni de fizica elementara iti sunt total neclare) face ca aceasta discutie sa semene mai degraba cu o discutie intre pacientii de la spitalul 9 decat cu o discutie stiintifica.

Te las in grija lui Razvan are mai multa rabdare si simt didactic.Viata este scurta si timpul pretios!
Raman totusi curios sa vad ce elucubratii "geniale" vei inventa la intrebarile lui Razvan de mai sus. sau le vei ocolii sensul si vei da raspunsuri "băsiste"

De luminat nu m-ai luminat deoarece si eu ma misc cu viteza luminii si lumina care ai trimis-o sa ma lumineze nu va ajunge niciodata la mine...In concluzie...prostii,prostii,prostii...

Abel Cavaşi a scris:“Viteza unui corp faţă de alt corp…”

Păi tocmai asta înseamnă că ai stabilit unul din corpuri ca referenţial, adică fiind în repaus relativ faţă de referenţialul ataşat!

“…compari distanţa dintre ele măsurată la momente diferite.”

Asta deja înseamnă că o distanţă o alegi ca fiind de referinţă, deci şi în acest caz ai stabilit un referenţial. Adică un set de coordonate în care distanţa de referinţă dintre borne nu se modifică; adică bornele sunt în repaus relativ una faţă de alta, la acel moment şi în acel sistem de referinţă!

“Coordonatele nu variază aleatoriu, ci variază în aşa fel încât viteza este viteza luminii.”

Adică în ce fel anume? Dacă viteza luminii îţi iese cu aceeaşi valoare la fiecare măsurătoare, înseamnă fie că viteza luminii variază odată cu variaţia distanţei, fie distanţa este invariantă şi viteza luminii constantă.

“Cele două borne pot avea viteza luminii una faţă de cealaltă chiar dacă distanţa dintre ele este constantă. Pentru aceasta imaginează-ţi două borne care se deplasează în poziţii diametral opuse ale unui cerc.”

Şi uite-aşa, ai schimbat sistemul de referinţă. Ţi-am spus că analizăm mişcarea faţă de acelaşi sistem de referinţă, definit iniţial. Bornele se pot deplasa cu orice viteză faţă de orice alt referenţial, dar asta nu are relevanţă în discuţia de faţă. Ceea ce contează este distanţa dintre borne stabilită în propriul lor referenţial. N-are importanţă dacă acel referenţial se deplasează sau nu în raport cu altul.

“Nu te opreşte nimeni să foloseşti ce sistem de referinţă vrei. Problema este că nu poţi găsi două corpuri diferite (căci numai aşa are sens noţiunea de repaus „relativ”) care să fie în repaus relativ unul faţă de celălalt, aşa că va trebui să te mulţumeşti cu ceea ce găseşti.”

Iarăşi vorbeşti de corpuri aflate în repaus relativ, când de fapt cinematica (capitolul fizicii care studiaţă mişcarea) se bazează pe mişcarea punctului material.

“Dacă nu ataşezi sistemul de coordonate unui corp, atunci rezultatele tale nu au sens fizic. Ori, ţi-am spus, matematic există repaus, dar nu şi fizic.”
“Ataşează sistemul de coordonate unui corp şi vei avea răspunsul. Două corpuri diferite nu pot fi în repaus (nici măcar relativ).”

Când vorbeşti de corpuri nu mai studiezi cinematica, ci dinamica sistemelor de puncte materiale. Asta e cu totul alt aspect, fiecare punct material din componenţa unui astfel de sistem putând avea propria sa cinematică în raport, bineînţeles, tot cu un sistem de referinţă comun.

[quote="Razvan"]

Abel Cavaşi a scris:

Aiurea. Ce repaus îţi mai trebuie din moment ce ai viteză?

Viteză în raport cu CE ?

Raspunde barbateste la intrebarea asta fara băsisme!

Viteza in raport cu CE ?

a) Sfantul Grall b)Mecca c) Big Bang d) Un sistem de referinta albitrar ales e) Alta

Razvan a scris:

Mezei Geza a scris:Te las in grija lui Razvan are mai multa rabdare si simt didactic.Viata este scurta si timpul pretios!

Mersi! S-ar putea să-mi treacă şi mie răbdarea, cât de curând!
Asta cu schimbarea aiurea a referenţialului, atunci când se analizează studiul mişcării, e o problemă ce am întâlnit-o mai des pe forum. Pur şi simplu nu se pricepe că atunci când stabilim un referenţial, orice formă de mişcare, ulterior analizată, este raportată la acel referenţial, stabilit iniţial şi nu la altul!
Probabil pare mai filozofic şi mai adânc, dacă în studiul unei mişcări, se trece brusc la alt sistem de referinţă şi se descoperă altă mişcare faţă de noul SR ales.
Dar asta nu e o noutate şi nici vreo revoluţie în fizică.

Confuzia este data de perceptia noastra biologica a miscarii,fara a judeca in detalii se acrediteaza ideea de "repaus absolut".
Automat putem afirma ca:
"Corpurile au viteza"
"Orice corp are viteza luminii"
Si bineinteles nu se precizeaza referentialul la care se raporteaza (ca se subantelege) astfel lasand si impresia unor valori ale vitezei absolute si nu relative.



In schimb ideea existentei unei valori minimale a vitezei intr-un spatiu matematic multidimensional de norma data nu este o idee chiar asa de "tampa".
In cel mai rau caz ramai cu modelul in brate si nu esti confirmat de experienta.

Dar a se forta aceasta idee in cadrul mecanicii clasice sau mai exact pe un spatiu euclidian este o "violare a bunului simt" cu consecinte care nu au nici o valoare fizica si practica.

Încerc o sinteză pentru cei care chiar vor să aprofundeze acest aspect. În cel mai riguros mod posibil, două borne kilometrice nu sunt în repaus una faţă de cealaltă datorită tuturor influenţelor din Univers. Cum nu putem evalua toate aceste influenţe, suntem în situaţia să emitem doar ipoteze despre mişcarea bornelor. Fizica actuală preferă să neglijeze orice influenţă care ar putea mişca bornele kilometrice şi spune că bornele sunt în repaus una faţă de cealaltă. Eu prefer să iau în calcul toate influenţele posibile şi să spun că bornele (şi nu doar ele, bineînţeles) se mişcă cu viteza luminii faţă de orice corp.

Abel Cavaşi a scris: Eu prefer să iau în calcul toate influenţele posibile şi să spun că bornele (şi nu doar ele, bineînţeles) se mişcă cu viteza luminii faţă de orice corp.

1-Viteza reprezintă distanţa parcursă de un corp în unitatea de timp în raport cu un alt corp (reper)
Fraza de mai sus este o definitie a vitezei copiata de pe net si precizeaza clar "în raport cu un alt corp (reper)"
2-Viteza este o marime vectoriala deci este caracterizata de modul directie si sens.Te intreb in directie si in care sens se deplaseaza bornele (toate corpurile) cu viteza luminii ?
Cum faci adunarea vitezelor pe aceasta directie pe care tot ce misca are viteza luminii ?

Ai auzit tu ceva pe undeva dar nu retii corect si complet!
In spatiul Minkowski (spatiu pseudoeuclidian) intradevar se considera ca toate corpurile se deplaseaza in sensul pozitiv al axei temporale cu viteza luminii.Printr-o astfel de abordare eleganta obtinem cu usurinta Transformarile Lorentz.Si spatiul Minkowski reprezinta un model de spatiu gol (cinematic) perfect pentru studiul teoriei Relativitatii.

Dar a transpune o astfel de proprietate intr-un spatiu tridimensional euclidian si de a "ocupa" una dintre cele trei directii spatiale cu o deplasare constanta maximala este un non sens fizic si fara nici o acoperire reala.

Materia este definita de miscare. In lipsa energiei, materia nici nu ar exista, insa materia este definita de miscarea periodica, oscilatorie, iar acest lucru se observa foarte bine in microcosmos. In macro, corpurile sunt doar niste aglomerari de atomi, sau molecule, in continua agitatie, avand ca rezultanta chiar starea de echilibru. Daca nu ar fi asa, ai vedea corpurile zburand fara nici un motiv, fara consum de energie.
Cred ca Abel a vrut sa zica, ca in fiecare corp exista miscare, si ca aceasta miscare este structurata pe anumite paliere de organizare, incepand cu viteza luminii, si terminand cu agitatia termica. Astfel miscarea intrinseca a unui corp, nu este niciodata nula, iar energia lui este data de celebra formula a lui Einstein E=m*c^2; Aceasta relatie ne arata ca fiecare corp este definit de o masa aflata in continua agitatie launtrica cu viteza luminii. Chestia cu bornele kilometrice, sunt doar exemple gresit alese care nu pun in valoare adevarata miscare launtrica a materiei.

Mezei Geza a scris:
1-Viteza reprezintă distanţa parcursă de un corp în unitatea de timp în raport cu un alt corp (reper)
Fraza de mai sus este o definitie a vitezei copiata de pe net si precizeaza clar "în raport cu un alt corp (reper)"

Intrebare:
Presupunem ca bornele "pastreaza" fixa distanta intre ele.
Daca aceste borne s-ar afla in spatiul cosmic(nu pe pamant) , cum se poate determina daca sunt in repaus sau in miscare?
De ce pun intrebarea asta?
Pentru ca pozitia bornei A in spatiu la momentul t=0 era una , si pana se face "masuratoarea" pana la borna B pozitia bornei A este alta!(Doar daca nu facem cumva sa batem in "cuie" bornele in spatiu)
Deci, intrebarea mea este cum stabilim ca distanta dintre borne e "fixa"?
Cred ca asta inseamna ca se tine cont de toate influentele posibile.

Deci, intrebarea mea este cum stabilim ca distanta dintre borne e "fixa"?
Cred ca asta inseamna ca se tine cont de toate influentele posibile.

Problema este rezolvata, cunoscand legile de miscare. Altfel cum am sti unde se afla fiecare planeta in raport cu Pamantul, sau cu Soarele.

O masturbatie intelectuala "tampitica" dar interesanta:

Avem doua borne A si B.Efectuez o prima masuratoare a distantei dintre ele si obtin valoarea de 1m.(pentru simplitate am considerat 1m)
Presupunem ca in galaxia XY are loc un eveniment care dupa presupunerile lui Abel va avea ca efect modificarea distantei dintre A si B.
Efectuez a doua masuratoare si tot 1m obtin.Inseamna ca:
1- Ori nu a avut nici un efect acel eveniment
ori
2- Etalonul meu de masura sa modificat si el in urma evenimentului
Pot presupune si acest lucru deoarece in momentul in care am facut masuratoarea etalonul de masura se afla exact in spatiul dintre bornele A si B.

In concluzie orice modificare ar suferii distantele din zona respectiva o modificare similara vor suferii si etaloanele.
Si nu voi putea pune in evidenta prin masurare niciodata o eventuala diferenta intre masuratorile dintre A si B !

O fi corect rationamentul ?

Dacă ai în vedere expansiunea spaţiului, da, aceeaşi modificare o va suferi şi etalonul. Dar chiar şi aşa, poţi verifica cu ajutorul efectului Doppler variaţia distanţei dintre borne.

Razvan a scris:Dacă ai în vedere expansiunea spaţiului, da, aceeaşi modificare o va suferi şi etalonul. Dar chiar şi aşa, poţi verifica cu ajutorul efectului Doppler variaţia distanţei dintre borne.

Nu neaparat o expansiune,
Asa la prima citire nu prea vad cum m-ar ajuta efectul Doppler deoarece si lungimea de unda se modifica corespunzator.

Razvan a scris:

De fapt ce ne mai complicăm. Dacă pe o hârtie desenăm o axă pe care plasăm 2 puncte la o distanţă de 3 unităţi, mărind unitatea aleasă şi redesenând punctele în funcţie de noua unitate, tot la 3 unităţi distanţă vor fi unul de altul.
Ce vreau să spun, este că dacă prin niciun procedeu nu poate fi pusă în evidenţă variaţia distanţei dintre două repere, ele sunt tot în repaus relativ, unul faţă de altul.

Exact asta era si ideea mea.

Cat despre efectul Doppler tind sa iti dau dreptate daca reusesti sa prinzi momentul expansiunii(sau contr.) ar trebui sa observi o diferenta spectrala chiar daca aceasta expansiune(sau contr.) este generala pe tot spatiul.
Chiar mai mult banuiesc ca daca intrii in detalii poti dovedi ca o "expansiune sau contractie locala" violeaza anumite legi de conservare.
Oricum am lua-o este o "coţcarie" interesanta dar fara nici un sens fizic )

virgil a scris:Problema este rezolvata, cunoscand legile de miscare (???). Altfel cum am sti unde se afla fiecare planeta in raport cu Pamantul, sau cu Soarele.

Problema nu este rezolvata ,pentru ca nu aplicam si legile de repaus.
Desi, de fapt, aceste legi de "repaus" sunt legile conservarii energiei si derivatelor ei.
Daca nu exista repaus, Universul ar trebui sa fie un perpetuum mobile cu o energie infinita. Corespunde asa ceva realitatii fizice? Orice subsistem fizic am lua (mai mic decat Universul) se poate vedea ca un asemenea proces este imposibil fizic.
Acelasi lucru e valabil si pentru repausul relativ.(care nu exclude miscarea, dinamica)
Conform teoriei pe care incerc sa o explic,chiar si Universul ar fi avut o stare initiala de repaus absolut.
Nu pot raspunde la intrebarea ce forma de energie a initiat dinamica Universului, asa cum nu se poate explica nici de unde provine energia care tine Universul in miscare in prezent.

Syntax a scris:
Conform teoriei pe care incerc sa o explic...

Hai ca m-ai facut curios !
Sper ca ai si ceva realatii matematice nu numai explicatii,

Mezei Geza a scris:
Sper ca ai si ceva realatii matematice nu numai explicatii,

Pentru inceput : ecuatia lui Schrodinger si transformata Fourier.
Cu aceste relatii incerc sa observ daca este posibil matematic sa existe o stare "speciala" fundamentala a particulelor elementare.
Repausul "absolut" al unei asemenea particule ar putea insemna ca functia de unda (sau vectorul de amplitudine) este 0 sau este infinit.
Am intampinat mai multe probleme:
1. O particula nu e suficienta pentru a "stabili" aceasta stare de repaus.
Cu alte cuvinte , chiar daca as gasi acea particula , nu am cum sa-i determin "starea".E nevoie sa aplic la un camp de unde.
2. Starea de repaus "absolut" nu este o stare "actuala" in timp.
Ea a existat candva, iar acum totul tinde sa "revina" la acea stare.
Daca as putea demonstra inversand procesul ca se ajunge la o stare initiala de "repaus" atunci s-ar putea explica multe lucruri interesante.

Efortul este laudabil dar nu stiu cat este de promitator deoarece ec. Schrodinger este o ecuatie nerelativista si s-ar putea sa nu obtii o "vedere generala" folosind un model clasic
Oricum asteptam detalii !!

Scopul nu este sa obtin o "vedere generala".
Ma intereseaza "rezultatul".Tinand cont de o ecuatie nerelativista, independenta chiar de timp, utilizand transformate care sa ma conduca spre o concluzie de genul:
1.Nu poate exista (matematic) un "camp" stationar fundamental absolut
2.Ar putea exista in anumite conditii.
3.Se impune existenta unui "camp" stationar fundamental absolut.

Oricare ar fi ideea pe care ai plecat subiectul ma intereseaza si astept teoria dezvoltata in detalii pe ecuatii concrete la subiect.

Daca exista sau nu exista repaus in Univers, sa discutam mai tarziu.
Este un punct de vedere determinat de cunoasterea faptului ca nu
poti determina un sistem de referinta unic. De aceea un enunt mai
prudent ar fi: nu se poate determina starea de repaus in Univers.
Fiindca a trage o concluzie asa de radicala pe baza neputintei de a
realiza ceva, mi se pare exagerat.
De aceea revin cu o propunere, poate fantezista, de a simula un
vitezometru pentru navele cosmice, care poate masura viteza navei
in orice directie, fara a folosi ca repere corpurile din Univers. Deci
de a masura viteza uniforma cu ochii legati, prin ea insasi, asa cum
se poate masura acceleratia cu accelerometrul.
Am primit anterior un raspuns negativ de la alt participant, dar este
posibil ca acesta sa nu fi citit cu atentie ce scrisesem. Sper ca de data
aceasta sa nu mai ramana nici o indoiala. Am sa transport in citat
raspunsurile.
Nu va grabiti sa ganditi ca "nu se poate!".

Ceea ce propui tu a fost deja realizat prin experimentul Michelson-Morley. Și ei doreau să determine viteza Pământului „prin ea însăși”. Rezultatul experimentului a fost negativ și a fost atât de surprinzător, încât încă este contestat de atunci încoace, precum este contestată forma Pământului sau aselenizarea omului.

Cât despre ce ai înțeles din afirmația mea că nu există repaus, îți sugerez să mai citești. Eu nu spun că nu există repaus pentru că nu poate fi determinat un reper, ci spun mult mai mult; spun că NICI NU POATE exista reper față de care un corp să fie în repaus. Asta are legătură cu ideea că nici pentru lumină nu putem găsi un reper în vid față de care ea să aibă altă viteză decât c.

Abel Cavaşi a scris:Dar acest raţionament implică ceva dezastruos: pentru trenul în repaus locomotiva trebuie să acţioneze cu o forţă infinită! Dar forţă infinită nu există. Aşadar, niciun tren nu poate fi pornit de pe loc. Unde este eroarea din acest raţionament? În singurul loc care spune că trenul poate fi în repaus! Aşadar, am demonstrat prin reducere la absurd că nu există repaus, nici măcar relativ!

Acelasi rationament se aplica si pentru schimbarea vitezei. Ca sa schimbi viteza unui corp aflat in miscare tot o forta infinita trebuie sa ii aplici. Concluzia e mai degraba ca nu exista miscare fizica, ci totul e in constiinta.