Nu există repaus

Rezumarea primului mesaj :

Ştim că puterea este forţa înmulţită cu viteza. Aşadar, puterea unei locomotive, de exemplu, este dată de produsul dintre forţa aplicată la cârligul de tracţiune şi viteza pe care o are trenul în acel moment. Dacă puterea locomotivei este constantă, atunci pe măsură ce viteza trenului creşte, forţa aplicată de locomotivă scade.

Dar acest raţionament implică ceva dezastruos: pentru trenul în repaus locomotiva trebuie să acţioneze cu o forţă infinită! Dar forţă infinită nu există. Aşadar, niciun tren nu poate fi pornit de pe loc. Unde este eroarea din acest raţionament? În singurul loc care spune că trenul poate fi în repaus! Aşadar, am demonstrat prin reducere la absurd că nu există repaus, nici măcar relativ! Aşa cum cere (postulează) Fizica elicoidală, de altfel...

Abel Cavaşi a scris:

curiosul a scris:Ceea ce implică "nu există repaus", implică la fel de bine și "nu există mișcare"!

Afirmația asta e falsă. Poate exista mișcare fără să existe repaus. Pentru a înțelege asta trebuie să înțelegi legea relativistă de compunere a vitezelor.

Alo, alo, e cineva pe recepție?
O probă de stație vă rog, că se pare că se pare că nimeni nu ia în cacul dacă cumva eu aș putea cumva avea dreptate!

Auzi tu!?! Cică viteză fără reper în repaus!
Măi dragilor, iubiților, cum ar spune Piersic și Cavași, oare o iau eu pe arătură sau aveți voi o logică care în mod evident este una complet diferită de a mea?

Dar cum plua mea poți să vorbești de viteză fără să consideri ceva ca fiind în repaus relativ față de acel ceva considerat în mișcare cu viteza "v"?

De fapt, problema nu-i una de acceptare a mișcării relative, ci de acceptare a repausului relativ.
Iar dacă astea sunt chestiuni dezbătute și răsdezbătute de câteva sute de ani, iar în secolul ăsta încă discutăm chestia asta înseamnă că avem o problemă! Clar avem o problemă!
Clar avem o problemă de subestimare a gândirii oamenilor care se încălzeau direct la foc și nu la calorifer!

Dar să revenim la gafiteanu, că ceva, ceva spune el!
Dacă nu există repaus, nu există masă (de repaus)!
Adică, cum ar veni, iar mă bat cu pumnul în piept că "Eu am dreptate!"?
Normal că am dreptate!
Și v-o spun direct, am aruncat demult mănușile!
Aaa, nu vă convine asta?

Păi dacă nu vă convine un aspect care ține de logică booleană propriu-zisă, înseamnă că voi, sau o parte din voi, contestați efectiv principiile logicii!
Dar, dacă vă ajută cu ceva, logica actuală este egal cu zero!
Zero barat!
Aaa, nici asta nu-i ok?
Atunci ce dreacu e ok?
Că nici dacă vi s-ar fi dat dreptate în mod concret și complet tot nu ați fi mulțumiți!
Nici dacă ați fi primit Nobeluri, recompense, premii și recunoștințe nu ați fi mulțumiți, vă garantez eu!
Nemulțumirea e o chestie care nu ține de adevăr și de câtă dreptate ai sau vrei să ai!

Ca sa va mai luminez, masa de repaus e facuta din masa in miscare si inca cu viteza luminii.  Asa a lasat Dumnezeu.
Poate cu timpul imi veti impartasi ideea, veti avea revelatia asta in ultimele clipe de luciditate.
Totul se misca cu viteza luminii, nu mai mult, nu mai putin. Dar o parte din lumina este in repaus, mai exact pare in repaus si formeaza masa grea ponderala, deoarece bate pasul pe loc. S-a prins intro hora.
Exact asa face si onor forumul nostru, tot pe loc, pe loc, pe loc si la fete mai deloc.
Bine ca mi-am adus aminte de fete, sa le aduc si pe ele in prim plan, sa ne mai lumineze si incalzeasca, ca-i cam frig afara.
https://www.youtube.com/watch?v=bN2rPheR2KM
https://www.youtube.com/watch?v=76kULi8Cmuo

curiosul a scris:

Abel Cavaşi a scris:

curiosul a scris:Ceea ce implică "nu există repaus", implică la fel de bine și "nu există mișcare"!

Afirmația asta e falsă. Poate exista mișcare fără să existe repaus. Pentru a înțelege asta trebuie să înțelegi legea relativistă de compunere a vitezelor.

Alo, alo, e cineva pe recepție?
O probă de stație vă rog, că se pare că se pare că nimeni nu ia în cacul dacă cumva eu aș putea cumva avea dreptate!. . . . .

Asta te framanta pe tine, sa ai dreptate ? Fii calm, curiosule, de
cate ori ai vazut pe forum scris " X are dreptate" ? De unde ti-a
venit ideea asta cu Nobeluri, recompense, premii si recunostiinte ?
Era pe aici unu care s-a suparat ca nu a primit juma de miel si
ne-a parasit.
Este suficient sa crezi tu ca ai dreptate !

Curiosule, te cam grăbești și vorbești urât. Nu înțelegi multe.

Da, dacă nu există repaus, nu există nici masă de repaus (mai precis, există masă de repaus, dar ea este nulă pentru toate corpurile). Și care-i marea descoperire cu asta?

Pentru virgil_48.
Tocmai!
Nu pe mine mă frământă, ci pe cei cărora le spun ce îi frământă!
De fapt, problema mai mare este când îţi doreşti ceva!
Şi ajungi să îţi doreşti ceva atunci când ştii că acel ceva există!
Dar e o chestie cu subînţeles, iar fiecare cu...semantica lui...
Pentru Abel,
Habar n-ai ce spui!
Și eu sunt cel care vorbește urât, nu tu!
De ce consideri că asta ar fi o chestie care ar putea spune ceva despre tine?
La faza cu repausul mă abțin să comentez și nici nu mă ajută cu nimic acum dacă ți-aș spune de ce consider eu că te înșeli.
Iar problema e aici.
Că în cădere liberă nu mai vorbim de interpretare!

Abel Cavaşi a scris:Da, dacă nu există repaus, nu există nici masă de repaus (mai precis, există masă de repaus, dar ea este nulă pentru toate corpurile). Și care-i marea descoperire cu asta?

Nu trebuie să fie vreo mare descoperire!
De ce ar trebui să fie?
Iar masa nu o văd o masă!
În primul rând că n-are picioare, în al doilea rând că nu mi-e suficient de foame, iar în al treilea rând că masa depinde de forță.
Dacă n-ar exista o forță care să acționeze asupra unei mase, masa se comportă la fel indiferent de cantitatea de substanță care o formează și o definește.
Eu sunt de părere că masa, ca proprietate a unei cantități de substanță, nu există intrinsec!
Dar ajută!
Pentru că prin ceea ce numim masă vorbim doar de comportamentul substanței materiale în timpul unei interacțiuni.
În lipsa unei interacțiuni, masa nu există, motiv pentru care forma de manifestare "inerțială" a substanței este aceeași, indiferent de starea de mișcare și/sau cantitatea ei.

Masa reprezinta o proprietate a unei entitati fizice pe care eu o numesc protoparticula, ce este pusa in evidenta de o cuanta de energie de o frecventa foarte exacta care reflecta de fapt starea de vibratie asociata protoparticulei. Ansamblul dintre protoparticula si cuanta asociata poarta numele de particula elementara. Cuanta de energie scoate protoparticula din starea de neutralitate tocmai prin ruperea legaturii dintre protoparticula si antiprotoparticula, iar pentru aceasta cuanta trebuie sa aiba o frecventa de rezonanta care separa cele doua entitati complementare. Efectul fizic pe care il produce ansamblul protoparticula-cuanta, asupra particulelor inconjuratoare prin impulsul cedat la ciocnire, ne defineste o proprietate numita masa de repaus si respectiv masa de miscare. Ansamblul protoparticula- antiprotoparticula, care intra in componenta spatiului electromagnetic, este neutru din toate punctele de vedere si nu poate fi depistat decat in urma ciocnirii cu o cuanta de energie care da nastere particulelor elementare.

virgil a scris:Masa reprezinta o proprietate a unei entitati fizice pe care eu o numesc protoparticula, ce este pusa in evidenta de o cuanta de energie de o frecventa foarte exacta care reflecta de fapt starea de vibratie asociata protoparticulei. Ansamblul dintre protoparticula si cuanta asociata poarta numele de particula elementara. . . . .

Tare complicat ! Reiese de undeva daca exista sau nu repaus ?
Respectiv repaus absolut ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Masa reprezinta o proprietate a unei entitati fizice pe care eu o numesc protoparticula, ce este pusa in evidenta de o cuanta de energie de o frecventa foarte exacta care reflecta de fapt starea de vibratie asociata protoparticulei. Ansamblul dintre protoparticula si cuanta asociata poarta numele de particula elementara. . . . .

Tare complicat ! Reiese de undeva daca exista sau nu repaus ?
Respectiv repaus absolut ?

Totdeauna putem vorbi despre repausul relativ care de fapt si conteaza. Spre exemplu presupunem ca avem un electron aflat intr-un camp magnetic ceia ce ii confera o traiectorie circulara, si ne permite sa-i determinam viteza, si dimensiunea orbitei. Centrul lui de rotatie se afla in repaus fata de laboratorul in care se desfasoara experimentul. La un moment dat sa presupunem ca o nava cosmica cu viteza relativista trece pe langa Pamant, si vrea sa determine viteza si masa electronului nostru. Desigur ca determinarea va scoate in evidenta ca electronul se misca cu o viteza egala si de sens opus cu nava, avand o masa relativista cu mult mai mare decat aceia determinata in laboratorul nostru. Deci aceiasi particula poate prezenta proprietati diferite simultan daca este cercetata in conditii diferite. De aici rezulta ca este importanta viteza relativa si nu viteza absoluta a particulei.
La intrebarea ta daca exista repaus absolut, ei bine nu exista, dar nici nu are importanta.

virgil_48 a scris:
Tare complicat ! Reiese de undeva daca exista sau nu repaus ?
Respectiv repaus absolut ?

Exista, inainte de Big Bang .

virgil a scris:. . . . .
La intrebarea ta daca exista repaus absolut, ei bine nu exista, dar nici nu are importanta.

Viteza sau repausul sunt relative fiindca se refera la un anumit
sistem de referinta. Si acel sistem de referinta nu este absolut,
fiindca el poate fi o piesa in alt sistem de referinta mai mare
care il include. Dar nici acesta nu este absolut, fiindca si el
poate fi o piesa din alt sistem de referinta si mai mare, in care este
inclus. Si asa mai departe..., de aceea nici un sistem de referinta
nu este absolut, fiindca si el poate fi o piesa din altul mai cuprinzator,
continuând asa pana la infinit. Dar miscarile unui numar infinit de
sisteme de referinta care se includ, pot conduce la situatia ca
pentru un anumit punct, compunerea lor sa fie statistic nula, iar
punctul acela sa fie in repaus fata de Univers.
Despre Univers ca sistem de referinta, ar fi bine daca el s-ar roti,
cum am mai vazut pe aici, ar avea macar un ax de referinta fix.
Dar el este ca un acvariu infinit, in care eterul dinamic este apa, iar
pestii sunt corpurile, galaxiile, grupurile de galaxii, etc, care se
misca guvernate numai de inertie si gravitatie. In acel acvariu poate
fi un corp care sta pe loc, nu este antrenat de celelalte si nu se
deplaseaza peste un timp din pozitia in care a fost.
Nu am scris astea ca sa te influentez, imi expun si eu imaginea
despre repausul si miscarea din Univers, referidu-ma chiar la ele.
Se intelege din ce am scris, ca eu sustin repausul absolut.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
La intrebarea ta daca exista repaus absolut, ei bine nu exista, dar nici nu are importanta.

Dar el este ca un acvariu infinit, in care eterul dinamic este apa, iar
pestii sunt corpurile, galaxiile, grupurile de galaxii, etc, care se
misca guvernate numai de inertie si gravitatie. In acel acvariu poate
fi un corp care sta pe loc, nu este antrenat de celelalte si nu se
deplaseaza peste un timp din pozitia in care a fost. 

Aici se strecoara eroarea, pentru ca tu consideri ca exista un singur acvariu si un singur mediu adica apa. Adevarul este ca fiecare peste este cu apa lui, cu mediul lui, care se misca odata cu corpul. Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat.

"Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat."
CORECT !

virgil a scris:. . . . .
Aici se strecoara eroarea, pentru ca tu consideri ca exista un singur acvariu si un singur mediu adica apa. Adevarul este ca fiecare peste este cu apa lui, cu mediul lui, care se misca odata cu corpul. Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat.

Nu stiu ce au experimentat baietii aceia si in ce conditii, dar in
problema discutata aici, nu miza totul pe varianta de mai sus,
chiar daca un acvariu infinit, plin cu eter, nu-ti place.
Poti afla dupa o vreme ca opinia ta a fost rezultatul poluarii
stiintei actuale. Daca vei fi suficient de longeviv.

negativ a scris:"Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat."
CORECT !

Corect și de la mine!
În ce privește "eșecul" experimentului MM, nu vorbim numai de câte corpuri, atâtea medii, ci și pur și simplu de faptul că lumina are un comportament "inerțial" care se supune cumva legii conservării impulsului pe direcția de deplasare.
Mă rog, nu insist aici!
În schimb, în ce privește "câte corpuri, atâtea medii", bizareria nu se oprește numai aici.
Mediul propriu al corpului nu are o limită concretă, ci depinde de limita corpului luat ca "reper" și față de care este analizat corpul "de probă".
Iar "amestecarea" nedeterminată a limitelor mediilor corpurilor mai degrabă ar duce la concluzia că trăim într-un fel de "hipercub", într-un spațiu cu mai multe dimensiuni.

Doamne cât mi-am mai bătut capul cu interpretarea experimentului MM după ce mi l-a explicat acum câțiva ani utilizatorul omuldinluna.
La un moment dat pe forum, prin nu știu ce alte subiecte ulterioare, mă exprimam în loc de medii proprii corpurilor la modul spații și subspații.
Este o concluzie la care am ajuns mai de demult, iar ca răspuns la un alt subiect de pe alt forum cu flatland, răspunsul meu la întrebarea cum se poate stabili din "plan" că există de fapt un "volum", eu sunt de părere că trăim fizic cel puțin într-un spațiu 4D, "direcții" cum le-ar numi "Nenea cu semantica", tocmai din aceste considerente.
Eu sunt de părere că trăim într-un spațiu multidimensional, în care dinamica "subspațiilor/mediilor" corpurilor se "amestecă" atunci când schimbăm "simultan" perspectiva/reperul, prin observatori diferiți, ceea ce le și face pe toate echipotențial adevărate.

Însă ceva cu lumina încă parcă nu-i ok.
Când îi dau de capăt, dacă nu mă banați până atunci, o vă spun și vouă părerea mea.
Până acum, explicațiile din mintea mea, sunt doar scenarii din care ar reieși doar faptul că nu mi-am luat pastilele la timp.
Deocamdată "mi-e frică" să spun ce-i în mintea mea.

Cand o sa ajungeti pe lumea ailalta, daca va fi in Rai, o sa aveti parte de repaus de o sa va plictisiti. In Iad insa nu, acolo e si mai mare agitatie, da in clocot.

negativ a scris:

Pentru Curiosul : "Nenea cu semantica" constata cum se încurca notiunile si termenii lor, pentru ca pâna acum nu am depistat aici o definire clara a spatiului. Oricum constructia spatiului cartezian nu suporta decât 3 directii, cu câte doua sensuri pe directie. E maximum. Problema dimensiunilor (implicita aici) e un pic mai complicata, acestea neputând fi determinate de o singura dreapta, sau invers. Perceptia "plana" e alta mâncare de peste.
În mod fundamental, spatiul cartezian este o constructie ideala ce are 24 de dimensiuni , desi noi putem construi functie de nevoi oricâte dimensiuni avem nevoie. Ideea e ca aceste dimensiuni sunt dependente în mod direct de celelalte 24 si din acest motiv unii mai destupati (cum ar fi Calabi si Yau) cred ca dimensiunile sunt imbricate, desi nu e nici un motiv sa fie asa.

Chestia cu dimensiunile este putin trasa de par. De exemplu daca ai un fir de matase acesta nu are decat o dimensiune lungimea, aceasta este dimensiunea care intereseaza in mod special. Deci atunci cand una din dimensiuni este primordiala, celelalte se neglijeaza in mod intentionat. Stiti exemplul cu furnica care se deplaseaza dealungul unui fir, iar dimensiunile pe care le percepe ea sunt altele decat cele pe care le percepem noi. Dar prin dimensiune se intelege orice caracteristica a spatiului in care traim, nu numai lungimea. La o prima vedere spatiul nu are decat o lungime care se intinde in orice directie dorim, iar cu aceasta lungime putem umple un volum asa cum un ghem de ata are un volum desi ata lui are drept caracteristica principala lungimea. Tot asa de bine frecventa mediului poate fi o dimensiune a spatiului, la fel si timpul, de fapt cate organe de simt avem tot atatea dimensiuni sunt. Astfel sunt fiinte care percep un spectru de lumina mult mai larg decat noi, si altele care percep variatiile campului magnetic sau campurile electrice ale pestilor, etc. Astfel ca inainte de a vorbi despre spatiul cu mai multe dimensiuni este necesar sa atribuim cuvantului "dimensiune" intelesul potrivit.

negativ a scris:

virgil a scris:Astfel ca inainte de a vorbi despre spatiul cu mai multe dimensiuni este necesar sa atribuim cuvantului "dimensiune" intelesul potrivit.

Frecventa este o dimensiune, dar timpul asa cum îl întelegeti voi, nu. Timpul desemneaza de fapt o jumatate de oscilatie, iar în general e vazut ca un mecanism care se poate numi mai repede cronicitate (ma mai gândesc înca la validitatea termenului).

Timpul reprezinta masura succesiunii evenimentelor. O oscilatie completa este cel mai simplu eveniment. O jumatate de oscilatie este doar o diviziune a unui eveniment. Repetabilitatea ritmica a acestor evenimente inseamna curgerea timpului. Asa apare un nou termen "ritmicitatea" care semnifica reproducerea identica a doua sau mai multe evenimente succesive.

virgil a scris:. . . . .
Aici se strecoara eroarea, pentru ca tu consideri ca exista un singur acvariu si un singur mediu adica apa. Adevarul este ca fiecare peste este cu apa lui, cu mediul lui, care se misca odata cu corpul. Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat.

Experientele M-M nu au dat rezultat fiindca ei cautau un "vânt "
eteric. Daca mai asteptau un secol si ceva ar fi aflat de aici  
ca eterul este un flux omogen izotrop pe care nu-l pot depista
cum voiau ei. Asta a facut-o numai Tesla si a obtinut free
energy de pe urma lui. Dar nereusita aceasta i-a facut celebri,
fiind citata la temelia TRG. Au spus M-M ca nu exista eter!  
Este avantajos sa o dai in bara uneori !

negativ a scris:

virgil a scris:Timpul reprezinta masura succesiunii evenimentelor. O oscilatie completa este cel mai simplu eveniment. O jumatate de oscilatie este doar o diviziune a unui eveniment. Repetabilitatea ritmica a acestor evenimente inseamna curgerea timpului. Asa apare un nou termen "ritmicitatea" care semnifica reproducerea identica a doua sau mai multe evenimente succesive.

Nu e vorba de orice eveniment, ci de evenimente ciclice. Considerând un pendul, oscilatia completa se produce când (în conditii ideale) greutatea acestuia ajunge în punctul de plecare si e alcatuita din timpii de dus si întors. În rest, e corect.

Evenimentul ciclic nu este complet fara dus si intors. Daca iei in calcul numai jumatate din sinusoida, atunci poate fi vorba doar de un impuls, si nu de ceva ciclic.

Repausul absolut poate exista, numai ca nu stim noi sa-l
identificam. Este vorba bineinteles despre repausul unui
corp, al unei nave cosmice, sau al unei particule.
Daca unul dintre acestea ar fi in repaus absolut si noi
de pe Pamant am putea sa-l observam, el s-ar misca fata
de noi cine stie cu ce viteza si pe ce traiectorie complicata.
Si Dumnezeu daca ne-ar spune ca se afla in repaus
absolut fata de Univers, noi nu l-am crede, fiindca de fapt
noi l-am vedea avand viteza care ar avea-o Pamantul
fata de acel reper. Asa ca acum ne batem capul
dedeaba ca exista sau nu repaus absolut. Nu vom putea
dovedi ceva in sensul acesta pana cand nu vom reusi sa
masuram viteza prin ea insasi, ca pe acceleratie, nu
calculand dupa reperele exterioare care sunt mobile.

virgil_48 , cum si cand ti-ai dat seama ca exista repaus absolut ? Si cam pe unde banuiesti sa se afla ? Si cam ce proprietati are ? Si ce diferenta este intre cel normal si cel absolut ? Daca-mi spui in cuvinte clare si simple, eu ma angajez sa-l gasesc. Chiar daca se ascunde intro gaura neagra.

Nu există NICI UN FEL de repaus, deci nici măcar repaus relativ, darmite absolut. Repausul, de orice fel, implică singularități și paradoxuri matematice. Este mai eficient și mai lipsit de contradicții să admitem că toate corpurile din Univers au aceeași viteză (viteza luminii în vid). Vă spune unul care știe ce vorbește.

gafiteanu a scris:virgil_48 , cum si cand ti-ai dat seama ca exista repaus absolut ?  Si cam pe unde banuiesti sa se afla ?  Si cam ce proprietati are ?  Si ce diferenta este intre cel normal si cel absolut ? Daca-mi spui in cuvinte clare si simple, eu ma angajez sa-l gasesc.  Chiar daca se ascunde intro gaura neagra.

Pozitia in care un corp ar fi in repaus absolut, ar fi aceea in
care corpul nu are viteza absoluta in nici o directie. Iar viteza
absoluta ar fi cea care s-ar putea determina(?) numai din
resursele miscarii corpului, fara a folosi repere exterioare. Asa
cum se poate determina acceleratia. Am o oarece idee ca asta
s-ar putea face, asa cum am scris mai inainte, dar nu as paria
mai mult de 100 de lei pe ea. Dar daca inspira pe cineva, e
liber sa o dezvolte.
Se poate afla oriunde si sunt o infinitate, numai ca noi le-am
percepe in miscare cu viteza mare, chiar mai mare decat
viteza "legala" si pe un traseu extrem de intortocheat. De
aceea nu se poate ascunde nicaieri si nici nu ai putea sa o
localizezi fiindca nu ai repere fixe. Nu te incurajez sa te duci
sa o cauti fiindca in mod sigur nu-ti ajung resursele si nici
speranta de viata.

Fiecare se refera la alt aspect al repausului. Daca iei de exemplu o saltea cu arcuri si dai la o parte tot, lasand doar scheletul cu arcurile, poti sa sa spui ca ai un obiect ce poate fi in repaus fata de pamant, in timp ce arcurile oscileaza fiecare in felul lui. Astfel cineva spune uite acest obiect este in repaus fata de pamant, si vine altul si spune, pai nu este in repaus nu vezi ca arcurile se misca? Astfel ambii observatori au dreptate, de aceia cand punem o intrebare in astfel de cazuri, trebuie sa fie completa continand si detaliile respective. Asta apropo la atomii si electronii si nucleonii si cate or mai fi in interiorul corpurilor aflate in repaus fata de noi.

virgil a scris:Fiecare se refera la alt aspect al repausului. Daca iei de exemplu o saltea cu arcuri si dai la o parte tot, lasand doar scheletul cu arcurile, poti sa sa spui ca ai un obiect ce poate fi in repaus fata de pamant, in timp ce arcurile oscileaza fiecare in felul lui. Astfel cineva spune uite acest obiect este in repaus fata de pamant, si vine altul si spune, pai nu este in repaus nu vezi ca arcurile se misca? Astfel ambii observatori au dreptate, de aceia cand punem o intrebare in astfel de cazuri, trebuie sa fie completa continand si detaliile respective. Asta apropo la atomii si electronii si nucleonii si cate or mai fi in interiorul corpurilor aflate in repaus fata de noi.

Cred ca Dom Profesor nu s-a referit in întrebarea d-sale la aspecte
atat de specifice. Nici nu este nevoie sa consideri un corp concret
pentru a discuta despre repausul sau miscarea pozitiei lui. De aceea
amanuntele legate de miscarea interioara a particulelor, chiar si de
miscarea de rotatie, pot fi evitate considerand corpul un punct care
marcheaza centrul lui de greutate.
Si ipoteza aceasta este folosita in mod curent.

Daca si eterul intro anumita zona intra in repaus, atunci si numai atunci acolo avem repaus absolut.  Putem concepe teoretic si practic un astfel de caz.
In general insa eterul este termodinamic-agitat pe toate directiile in mod egal. Suma vectoriala a tuturor particulelor ne spune daca ansamblul de eter este in miscare-deplasare (vant eteric) sau este in repaus.  Experienta si aparatul lui M-M ne dau rezultate foarte precise, dar concluziile corecte nu le poate trage oricine.
Experienta M-M a demonstrat ca eterul din locul unde s-a facut experienta este stationar/in repaus, dar nu si in repaus absolut.