Masa si forta

Intr-un anumit topic un coleg de forum afirma ca nu exista masa ci doar forta .
Stiu ca s-a mai incercat sa definim masa ,dar este afirmatia de mai sus adevarata
daca luam in considerare ca s-a descoperit bosonul Higgs si deci pana la urma
posibila existenta unui camp Higgs , nedetectat pana acum ?

Greșeala de exprimare este că am afirmat că nu există masă.
Nu este greșită, ci incompletă.
Masa nu există ca proprietate intrinsecă a corpurilor.
Aceasta este exprimarea completă și există o diferență substanțială.
Afirmația este justificată de faptul că valoarea acesteia variază.
Dacă masa există, dar nu este o proprietate intrinsecă,
atunci ce este masa și ce cauzează variația ei ?
Păi ne bazam pe tot ceea ce este strâns legat de ea - forța.
Prin forță a se înțelege implicit câmpul, manifestarea acestuia reprezentând o forță.
La rândul lui, câmpul Higgs este și trebuie să fie o forță.
La nivel de principiu logic, masa, ca și proprietate evidențiată prin prezența câmpului Higgs, trebuie să fie interacțiunea materiei într-o anumită manieră cu acest câmp.
Interacțiunea propriu-zisă a unui câmp sau forță cu materia, o influențează într-un fel sau altul.
Orice tip de interacțiune are un efect, de orice natură ar fi, asupra corpurilor (sau forțelor, energiilor etc) care fac obiectul interacțiunii.
Sunt foarte curios, în ce condiții s-a constat prezența câmpului Higgs.
Pentru că mă întreb dacă nu cumva, însăși câmpul Higs este efectul unei interacțiuni.
Pentru că putem presupune că acest câmp Higs dă masă corpurilor.
Dar care originea câmpului Higs ?
Cine-l generează ?
Ne putem juca de-a oul și găina la infinit.
La un moment dat va trebui să ne oprim și să afirmăm că însuși ceea ce se consideră câmp sau forță este rezultatul unei interacțiuni.
Nu există de la sine.
Rezultatul căror interacțiuni ?
Exact a existențelor supuse fenomenului de observare.
Cum spunea gafiteanu, toată realitatea asta este un simplu joc de interacțiuni și efecte, fie că ne convine și acceptăm, fie nu ne convine și mai cercetăm.

Oricum, revenind la masă, acționez cu o forță asupra unui corp crește masa acestuia. Cum ? Primind energie suplimentară ?
Din păcate nu, după părerea mea. Nu crește masa, crește efectul forței asupra corpului, forma de manifestare a forței asupra corpului.

Dar dacă nu se acționează cu nicio forță asupra corpului ce masă are acesta.
Să presupunem că aceea dată de câmpul Higs.
Dacă n-ar mai exista nici acela și niciun fel de alt câmp pe care l-am mai presupune că ar exista, ce masă are corpul ?
0 kelvin, zero absolut.
Masa este doar o formă de manifestare a unei forțe.

Dar întrebarea usturătoare care intervine dacă nu există masă, ca și proprietate intrinsecă, atunci însăși ceea ce considerăm materie, există ?

Din păcate, nu !
Nu există materie !
Noi înșine, gândirea noastră însăși este doar efectul interacțiunii unor forțe și câmpuri.

Părerea mea absurdă, desigur.

curiosule, esti o forta !

curiosul a scris: Ne putem juca de-a ouale cu găina la infinit.

 Sa mai facem si pauza.
Este ce nu este si nu este ce este..
Prin masa am putea intelege si cantitatea de "impotrivire" cand aplicam impulsuri cu o anumita viteza.
Daca am putea aplica impulsuri cu viteza luminii sau mai mare, am sesiza chiar si impotrivirea fotonilor, daca ii acceleram venind din urma lor. Atunci fotonii ar avea sigur masa, am simti-o..
Hai sa gandim lumea numai prin viziunea impulsurilor, nu a corpurilor, campurilor, energiilor.
Sa interpretam altcumva corpurile, campurile, energiile.
Si sa gasim acea energie difuza.

Atunci...hai să ne jucăm altfel !

Spre exemplu, teoria relativității a apărut ca urmare a încercării de a răspunde la întrebarea :

Cum ar fi dacă aș fi o rază de lumină ?

În mod asemănător eu mă întreb :

Cum ar fi dacă aș fi o forță ?
Ce aș face ?
Cum aș vedea realitatea din jurul meu ?

Eu personal, dacă aș fi o forță aș da un sens existenței realității din jurul meu.

Nu privim realitatea înconjurătoare din aceeași dimensiune !

Diferența o face efectul de observator, pentru că privim realitatea din exterior, nu din interiorul ei.

Privind realitatea din interiorul ei apare un fel de metalimbaj.
Înțelegând acest metalimbaj, atunci realitatea va fi privită obiectiv.
Nu cred că ar fi imposibil, dar nu poți explica cuiva care se află în exterior, ceea ce este în interior.

Înțeleg exact ceea ce se află în interior doar atunci când sunt și observ lucrurile din interior.
Dar ceea ce analizează astăzi fizica, analizează exteriorul.
Pentru a înțelege, și ulterior explica, ceea ce se întâmplă în interior, observatorul trebuie să intre în dimensiunea interioară a realității, fără însă, să încerce s-o explice.
Orice modalitate de a explica în exterior lucrurile din interior trebuie să respecte principiile logice din exterior.

Explicând în interior ceea ce există în interior este pur și simplu un metalimbaj, motiv pentru care nimic nu se poate demonstra din interior, ceea ce din exterior duce la nevoia de axiomatizare.

Dar dacă s-a înțeles în exterior situația din interior pe care am prezentat-o, înseamnă că am depășit pragul de metalimbaj ?
Nu, pentru că explicațiile sunt în exterior, în interior nu se pot explica și se ajunge la metalimbaj.

Dar asta este un fel de pseudoștiință.
Din păcate, oricărei științe i se poate atribui caracterul de pseudo.
Știu că m-am pierdut în detalii irelevante, dar vorba lui WoodyCad, pentru a putea cuprinde profunzimea lucrurilor este nevoie de un salt de conștiință, de a intra în altă dimensiune a realității.
Aici, în realitatea asta, totul poate fi pus sub semnul întrebării, totul, în funcție de adâncimea și profunzimea de la care privim realitatea, cu tot cu forțe, câmpuri, energii șamd.

Din nou, părerile mele absurde.
A nu se interpreta ca atare, sunt simple păreri.

Curiosu ,pentru a defini masa si forta care da masa unei particule ar trebui plecat
de la campul Higgs . Aici este misterul .
Ce se intampla ? Ce spun oamenii de stiinta :
Universul este alcatuit dintr-un camp uniform (campul Higgs) care introduce o rezistenta,
la deplasarea unei particule din el si deci aparitia unei forte, atunci cand  se incearca modificarea vitezei de deplasare.
Insa campul Higgs este un camp scalar care este omogen in orice punct din spatiu si are aceeasi valoare indiferend
de directie, ceva asemanator cu notiunea de temperatura...
Adica daca la orice punct din campul Higgs ii atasezi o valoare ,ea va fi aceeasi peste tot.
Si inca ceva :
Intensitatea campului Higgs este aceeasi peste tot .
In continuare am sa renunt la denumirea de camp Higgs si am sa folosesc notiunea de Background
pentru ca pe acest fundal existent de la inceputul Universului apare masa ...
Singurele particule care se spune ca nu interactioneaza cu fundalul deci  Backgroundul (campul Higgs)  sunt fotonii !!!

Ei de aici cred eu, mecanismul Higgs incepe sa schioapate caci cum ar putea fi dislocate particulele care alcatuiesc Backgroundul
daca nu de fotonii care ar putea fi incetiniti (care capata inertie) la traversarea acestuia ?

Da, ai dreptate, hai să ne limităm la aceste discuții ; eu cam am tendința să îndrept discuțiile spre o latură filozofică.
Sincer, consider că este un aspect care nu trebuie înlăturat, dar în fine...

Intensitatea câmpului Higss este omogenă, este aceeași peste tot...
Hmmm...

Asta nu înseamnă cumva că toate corpurile/particulele ar trebui să aibă aceeași masă ?

Dar nu asta-i mai important, ci cum s-a constatat experimental prezența și existența câmpului Higgs ?

CAdi a scris:Universul este alcatuit dintr-un camp uniform (campul Higgs) care introduce o rezistenta, la deplasarea unei particule din el si deci aparitia unei forte, atunci cand se incearca modificarea vitezei de deplasare.

Dacă așa s-a justificat prezența câmpului, cred că a fost o cheltuială inutilă de timp, efort și bani.
Au redescoperit proprietatea de inerție.
Cu ce diferă cele două situații, inerția și modul de justificare a câmpului Higs?

Mă înșel oare ?

Dar se pare că prezența și existența câmpului Higgs este justificată prin observații asupra unor particule aflate în mișcare.
Câmpul Higgs acționează asupra particulelor în repaus (ipotetic) ?
Dacă nu acționează, atunci acest câmp Higgs dă masă doar corpurilor/particulelor în mișcare, caz în care, iar nu este complet justificată masa unei particule în repaus, iar masa este condiționată de mișcare.
Din nou, prin faptul că este condiționată de ceva, masa nu este o proprietate intrinsecă.

Dar ai adus la un moment dat în discuție, fotonii.
Aceștia au inerție ?
Dacă au inerție, atunci au masă.
Dacă au masă trebuie să însemne că acest câmp Higgs interacționează de asemenea cu fotonul.
Dacă nu au inerție, situația se schimbă.
Dispare dualitatea undă-corpuscul a luminii, rămâne doar unda.
Pentru că fără inerție, fotonul nu-și păstrează starea de mișcare ca și corpuscul/particulă.
Să spunem că a primit impuls, dar nu-l păstrează fără inerție, ceea ce ar însemna că trebuie să primească continuu impuls care să-l deplaseze, dar impulsul îl primește doar de la sursă. La o anumită distanță de sursă, aceasta nu mai acționează asupra fotonului și s-ar opri fără inerție, caz în care lumina ar fi doar undă.

Ce zici, pare corect ?

Definiția de pe wikipedia :

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe. Wikipedia

Cu alte cuvinte, inerția este la fel de bine, proprietatea unui corp de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare.

Din definiția de pe wikipedia, dacă fotonul n-are masă, n-are inerție.
Dacă n-are inerție, lumina este undă, fotonul iese din discuție ca și particulă/corpuscul.

Dacă fotonul are inerție, dar n-are masă, trebuie schimbat ceva în definiția dată pe wikipedia.

curiosul a scris:Definiția de pe wikipedia :

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe. Wikipedia

Cu alte cuvinte, inerția este la fel de bine, proprietatea unui corp de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare.

Din definiția de pe wikipedia, dacă fotonul n-are masă, n-are inerție.
Dacă n-are inerție, lumina este undă, fotonul iese din discuție ca și particulă/corpuscul.

Dacă fotonul are inerție, dar n-are masă, trebuie schimbat ceva în definiția dată pe wikipedia.

Si mie imi place sa abordez discutia din punct de vedere filozofic ! Chiar foarte mult ,dar deocamdata cred
ca este necesara o discutie ,,tehnica" .
Ai adus in atentie inertia ,dar inertia este o proprietate caracateristica masei si prin urmare fortei ,prin faptul
ca apare forta de inertie.
Tocmai , fotonii dislocand particulele din campul Higgs ,sau Background, dau nastere la aparitia bozonului Higgs si
deci la aparitia masei.
Legat de acest lucru cercetatorii si-au imaginat urmatorul scenariu :

Presupunem ca avem un buton cu ,,pornit"- ,,oprit" si ca suntem la pupitrul creatiei Universului.
La mutarea butonului pe functia ,,oprit" campul Higgs ,Backgroundul ,fundalul, va disparea !
Indata ce a disparut cimpul Higgs, toate particulele din Univers isi vor pierde masa.
Dintr-o data toate structurile, care le vedem in jurul nostru, dispar.
Dispar plantele ,casele,oceanele,planetele si stelele...
Dispar nucleele, dispar protonii si neutronii iar atomii nu se mai pot forma.
In Universul controlat de butonul nostru toate particulele elementare vor fi lipsite de masa,
se vor deplasa cu viteza luminii si nu se vor putea agrega în structuri superioare, deci vor deveni fotoni...
Rotim acum butonul  catre functia ,, pornit". Campul Higgs incepe sa apara...
Particulele elementare incep sa capete masa, cu excepția fotonului, care nu interactionează cu campul Higgs.
Fotonul are spin ,,1" pe cand bosonii au spin ,,0"
La un moment dat vom  vedea cum materia va incepe sa se organizeze in atomi.
Odata cu aparitia atomilor ,materia incepe sa se organizeze dupa anumite principii si ulterior va aparea viata...

Frumos moment nu ? si cam SF ! Vezi Curiosu cam asa si-au inchipuit fizicienii aparitia materiei si a particuluei
lui Dumnezeu... Si se mai spune ca fizicienii nu sunt poeti !

Interesant butonul ăsta, CAdi.
Deci când e pe funcția oprit, nu mai există câmpul Higgs, particulele nu mai au masă, atomii se dezintegrează, iar practic toate corpurile se mișcă cu viteza luminii, devin fotoni...
Comutăm pe funcția pornit și fotonii devin din nou particule, atomi, butoane...

Dar nu toți fotonii devin particule când pornim...aparatul.
De ce ?
O parte din fotoni devin particule, alții sunt mai încăpățânați.
Nu sunt toți supuși la același efect ?
Pare că nu.

Este un mod de a explica metaforic situația câmpului Higgs, dar duce la alte complicații.

Fotoni, bosoni, fermioni,...
Întotdeauna când vom încerca să explicăm ceva, va trebui să ne folosim de un alt cuvânt ce se termină cu oni.
Și-l vom găsi cu siguranță. Îl mai și rotim într-un fel anume, îi atribuim și-un spin, ca să fim siguri că e bine justificat.
Trebuie justificați cumva și milioane sau miliarde de bani alocați cercetărilor din fizică.
O să ajungem să inventăm atâția ...oni ca să explicăm ceva că n-o să mai știm care ce are cum mai e.

Privim și analizăm conserva, CAdi, judecând conținutul acesteia după etichetă, pentru că n-o putem deschide.

Dar ce se intampla cu masa atunci cand o particula se ciocneste de o antiparticula? se anihileaza, dar in acelasi timp se pun in libertate doua cuante de energie echivalente cu masa celor doua entitati care s-au ciocnit. Dar cine tinea cuantele mai inainte de ciocnire? unde erau ele din moment ce energia interna a particulelor era aceiasi? E=mc^2=hv; Aceleasi cuante care le putem percepe in spatiul macro, au stat ghemuite in spatiul micro sub forma de particule, energia lor regasindu-se in masa particulelor. Intrebarea care apare este; in ce consta diferenta intre spatiul micro, si spatiul macro in care percepem noi experimentul? stim ca din ciocnirea a doua cuante gamma pot sa apara o pereche de particule complementare, dar acest lucru nu se petrece oriunde in spatiul macro, pentru ca mai trebuiesc indeplinite niste conditii, si anume cele doua cuante trebuie sa se ciocneasca in apropierea unui nucleu greu. In spatiul macro cele doua cuante trec una prin alta ca doua valuri fara sa se intample nimic, pe cand in apropierea nucleului, avem de a face cu spatiul micro, foarte curbat ce determina infasurarea cuantelor gamma in doua ghemuri antisimetrice generand perechea complementara de particule. Deci in apropierea nucleului exista o ingramadire de entitati (poate bosonii higgs) care stau la baza formarii spatiului curbat micro, acolo unde orice foton care intra, nu mai iese decat printr-o ciocnire violenta. Deci masa nu o dau bosonii higgs, ci spatiul embrionar in care patrund fotonii care genereaza particulele caracterizate de energie, deci si de masa.

virgil a scris:Dar ce se intampla cu masa atunci cand o particula se ciocneste de o antiparticula?

Antiparticulă...
Se pare că bazăm anumite explicații fenomenologice pe baza unei alte fizici : antifizica.

Nu-i vina ta virgil, tu doar încerci să exploatezi și să duci mai departe concluziile la care a ajuns astăzi fizica.

Antiparticulă, antimasă, antitemperatură, ..., antifizică.
Incredibil !!!
Când nu reușim să explicăm un fenomen, inventăm ceva care poate să-l explice. O antiexplicație.

Probabil că nu mai sunt suficiente cuvintele care se termină cu ...oni, motiv pentru care ne folosim de cuvintele care încep cu anti...

Deși par a fi sarcastic, o să ajungem la un moment dat să ne folosim de...antioni, mai generalizat, considerând o certitudine ceva bazat pe o ipoteză, pe o presupunere.

Ce forţă determină masa unui atom????

curiosul a scris:... antifizica.

Cam aşa ceva ...

Poate că nu e locul chiar aici, unde se discută de lucruri mai certe ca masă şi forţă, dar eu împărtăşesc această teorie, universul ca o hologramă, fiecare particulă cât de mică cuprinde întregul, sau că toţi suntem acelaşi lucru. Totul e vibraţie, materia fiind o consecinţă a energiei cu frecvenţa mai joasă, fiecare particulă materială conţinând în ea toate posibilităţile şi pontenţialităţile întregului.  

Teoriile actuale, acelea de a separa de întreg, de a izola, încet, încet, sunt depăşite de realitate. Iar realitatea nu e adevărul ... când fiecare certitudine are o anti-certitudine, fiecare orice are un anti ...

http://infobioenergieploiesti.wordpress.com/2014/02/22/stiati-ca-universul-si-omul-sunt-holograme/

Bordan a scris:

curiosul a scris:... antifizica.

Cam aşa ceva ...

Poate că nu e locul chiar aici, unde se discută de lucruri mai certe ca masă şi forţă, dar eu împărtăşesc această teorie, universul ca o hologramă, fiecare particulă cât de mică cuprinde întregul, sau că toţi suntem acelaşi lucru. Totul e vibraţie, materia fiind o consecinţă a energiei cu frecvenţa mai joasă, fiecare particulă materială conţinând în ea toate posibilităţile şi pontenţialităţile întregului.  

Teoriile actuale, acelea de a separa de întreg, de a izola, încet, încet, sunt depăşite de realitate. Iar realitatea nu e adevărul ... când fiecare certitudine are o anti-certitudine, fiecare orice are un anti ...

http://infobioenergieploiesti.wordpress.com/2014/02/22/stiati-ca-universul-si-omul-sunt-holograme/

Iluzie este numai în creierul hinduşilor!Ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede este pura realitate deoarece totul este de natura materială!     

Din păcate Dacule, este purul adevăr !
Explicația constă în faptul că noi, ca materie, privim realitatea din exterior.
De unde o putem interpreta în fel și chip.

Explicația este mult mai detaliată, dar acesta este adevărul pe undeva.
Este vorba de analiza realității din altă dimensiune.

Dacu a scris:Iluzie este numai în creierul hinduşilor!Ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede este pura realitate deoarece totul este de natura materială!

Ce ești tu, Dacule ?
Materie !
Ce este materia ?
Dar ce te face să crezi că ești materie ?
Ești ceea ce gândești că ești!
Dar ce este ceea ce gândești ?
Nu mai este materie !

Atunci cum poate fi materie rezultatul unei gândiri, unei activități imateriale ?
Totuși, ne doare, ne e frig, ne e foame etc.
Cum explicăm aceste simțiri ?
Dar sunt aceste simțiri materiale ?
Nu, pentru că ele sunt produsul unei activități imateriale.

Ceea ce este fizic-material este rezultatul unei activității imateriale.
Dar ele există totuși. Este totuși o realitate.

Într-adevăr, este o realitate, dar realitatea este produsul minții.
Oricât de greu ne vine să acceptăm asta.

Trăim realitatea pe care noi înșine o construim.
Este materială doar pentru simplul fapt că noi ne conștientizăm existența proprie și a naturii din jur.
Atât.
Paradoxal, suntem incapabili să conștientizăm irealitatea, imaterialitatea proprie, datorită conștientului care o materializează.
Pentru că altfel, ceea ce face ca eu să exist ar trebui să facă ca eu să nu exist.
Ar fi un paradox al existenței pentru că indiferent că eu sunt conștient că exist sau că nu exist, ar trebui să fiu conștient de situația în sine, ceea ce o face o realitate.

Nu știu deocamdată cum să explic mai exact, mai coerent.
Dar o să mă străduiesc.
Pentru că văd lucrurile într-un mod diferit pe care pur și simplu nu știu cum să le explic.

Ceea ce este fizic-material este rezultatul unei activității imateriale.
Dar ele există totuși. Este totuși o realitate.

Într-adevăr, este o realitate, dar realitatea este produsul minții.
Oricât de greu ne vine să acceptăm asta.

Nu ti s-a intamplat sa te scoli noaptea din somn si pe intuneric sa te izbesti de usa, sau de perete? ceia ce ai simtit atunci poarta numele de lovire de un corp contondent, adica de ceva tare, material, si ai luat la cunostinta de acest lucru cu ajutorul mintii. Iar mintea a numit acel obstacol materie, iar daca in urma izbiturii ai cazut jos, ai pus in evidenta si campul gravitational, acea entitate neingradita, prezenta peste tot, imateriala, dar care influienteaza materia. Asa ca este o deosebire neta intre materie si plasmuirile imaginatiei.

virgil a scris:Nu ti s-a intamplat sa te scoli noaptea din somn si pe intuneric sa te izbesti de usa, sau de perete?

Foarte bine punctat, virgil !
Mai mult, completarea pe care o consider necesară în principiul demonstrației lui Dacu, mi-a venit în somn.
Adică m-am trezit dimineața amintindu-mi visul prin care mi-am dat seama cum trebuie completată demonstrația.

Teoriile actuale, acelea de a separa de întreg, de a izola, încet, încet, sunt depăşite de realitate. Iar realitatea nu e adevărul ... când fiecare certitudine are o anti-certitudine, fiecare orice are un anti ...

De fapt antiparticula este prost inteleasa, sau denumita necorespunzator. Antiparticula este doar particula complementara, acea entitate care impreuna cu particula se anihileaza asa cum un deal astupa o vale, sau cum in atmosfera un camp de maxima presiune, anihileaza un camp depresionar. Atat substanta particulelor cat si substanta antiparticulelor sunt forme de existenta ale materiei, care se pot anihila reciproc redevenind background-ul spatiului, acea entitate fara margini, care ne inconjoara pretutindeni dar pe care nu o putem percepe in mod direct.
Ce legatura are aceasta, cu generalizarea nejustificata a notiunii de "anti", in filozofie, anuland o certitudine cu o anticertitudine, fara sa aiba la baza nici un experiment cognoscibil. Notiunea de anti-certitudine nici nu exista, pentru ca este ilogic sa opui realitatii, ceva nedefinit si ireal, dar care suna bine, pentru ca bulverseaza increderea in stiinta, cu ajutorul careia am reusit sa patrundem in adancurile universului micro sau macro cosmic.

virgil a scris: ceia ce ai simtit atunci poarta numele de lovire de un corp contondent, adica de ceva tare, material, si ai luat la cunostinta de acest lucru cu ajutorul mintii.

Dar ca și răspuns, pentru că cel anterior este doar o paranteză, ceea ce face ca acel ceva de care m-am lovit să fie material, face ca realitatea să fie materială.
Te întreb eu acum, despre ce este vorba ?
Ce anume m-a făcut să ajung la concluzia că m-am lovit de ceva material ?

curiosul a scris:

virgil a scris: ceia ce ai simtit atunci poarta numele de lovire de un corp contondent, adica de ceva tare, material, si ai luat la cunostinta de acest lucru cu ajutorul mintii.

Dar ca și răspuns, pentru că cel anterior este doar o paranteză, ceea ce face ca acel ceva de care m-am lovit să fie material, face ca realitatea să fie materială.
Te întreb eu acum, despre ce este vorba ?
Ce anume m-a făcut să ajung la concluzia că m-am lovit de ceva material ?

Am scris deja; "ceia ce ai simtit atunci poarta numele de lovire de un corp contondent, adica de ceva tare, material, si ai luat la cunostinta de acest lucru cu ajutorul mintii. Iar mintea a numit acel obstacol materie"

curiosul a scris:

virgil a scris: ceia ce ai simtit atunci poarta numele de lovire de un corp contondent, adica de ceva tare, material, si ai luat la cunostinta de acest lucru cu ajutorul mintii.

Dar ca și răspuns, pentru că cel anterior este doar o paranteză, ceea ce face ca acel ceva de care m-am lovit să fie material, face ca realitatea să fie materială.
Te întreb eu acum, despre ce este vorba ?
Ce anume m-a făcut să ajung la concluzia că m-am lovit de ceva material ?

Constiinta .

Felicitări CAdi !

Dacă îmi demonstrezi ce-i conștiința prin legi fizice ce caracterizează materia, m-ai convins că mă înșel. Voi deveni sclavul fizicii !

Din păcate, va trebui să te folosești de cuvinte ce nu se termină în ...oni sau încep cu anti..., ci doar cu exprimări uzuale, comune și pe care le înțelege toată lumea.

Dacă nu poți răspunde la întrebarea ce-i conștiința, răspunde măcar la întrebarea :
Conștiința în sine, este ceva material ?

Curiosu ,treci pe topicul cu constiinta....

Pana la urma si forta reprezentata prin fotonii care dislocheaza bosonii din campul Higgs si definesc masa
au o masa virtuala de miscare nu au masa de repaos .
Cum ai spus tu Curiosule si masa si forta se definesc prin ele insele .
Forta determina masa si masa determina forta !
In ultima instanta observam ca daca ,,oprim'' campul Higgs nu mai avem masa !
Deci practic masa nu exista !
Acest lucru se observa si din alcatuirea atomului caci 99 % el este gol !
Practic acel 1% electroni,protoni,neutroni, nu reprezinta masa , cat energie sub diferite forme...

Unde este masă este şi forţă!   

Cum ai spus tu Curiosule si masa si forta se definesc prin ele insele .
Forta determina masa si masa determina forta !

Masa reprezinta cantitatea de substanta a unui corp sau particula sau entitate discreta indiferent care este ea, si la ce nivel cosmic ne referim. Forta reprezinta efectul unei mase aflata in miscare fata de alta masa. Nu are importanta cat este gol sau plin dintr-un sistem cosmic, important este ca masa reprezinta ceva discret determinat, masurabil, aflat in miscare mai mult sau mai putin fata de alte corpuri cu care interactioneaza in mod direct sau prin campuri (depinde la ce nivel privim lucrurile). Forta reprezinta doar modul de manifestare a unei mase, asupra altora.

Unde este forţă este şi masă????   

Dacu a scris:Unde este forţă este şi masă????   

Exact, aceasta este părerea mea Dacule !
Unde este forță este și masă, unde este masă este și forță.
Sunt inseparabile, la fel ca timpul și spațiul.
Analogic, ar trebui să vorbim de un continuum masă-forță.
La fel, prin aceeași modalitate justificativă,
orice mărime fizică este strâns legată de o altă prin care se implică reciproc una pe alta.

Pseudoștiințific este Yin și Yangul lui CAdi, Yin și Yangul pe care-l susține CAdi.
+/-.
Dealul și valea.