Deplasarea unei mase la trecerea unui foton prin(tr-o gaura prin) ea ?

Rezumarea primului mesaj :

Salutare

Pornind de la ideea de aici, sunt in punctul in care ar trebui sa obtin ceva valori/relatii precise.
Am facut un desen

si practic ma intereseaza sa obtin C - C2 = ? cand fotonul vine de la -infinit si pleaca la +infinit.

Pana una alta, am obtinut Vmax al planetei din conservarea impulsului.
Plecand de la potentialul gravitational la suprafata planetei Ue=-G*M*m / R si in interiorul ei Ui=-G*M*m / 2*R, care adunate Ue+Ui=-3*G*M*m / 2*R, obtinem o schimbare in frecventa/energie a fotonului  E = E0*(1-3*G*M/2*R*c^2).
unde R este raza planetei, M este masa planetei, E0 este energia fotonului la infinit, G este constanta gravitationala si c este viteza luminii.
In centrul planetei am avea fotonul cu energia E, iar planeta ar trebui sa aiba un impuls dat de diferenta (E-E0)/c, adica Vmax = (E-E0)/(c*M).

Fac observatia ca deoarece potentialul gravitational este proportional cu masa M a planetei => E-E0 este iarasi proportional cu M si cum Vmax este invers proportional cu M, practic Vmax este independent de M (adica oricare ar fi M, Vmax nu depinde de el).

Vreo idee cum sa calculam C - C2  ?

ps : in desen, in partea stanga avem apropierea fotonului si in partea dreapta indepartarea lui; cu G am notat o pozitie oarecare unde G incepe sa conteze, nu e important; A si B sunt pozitiile la suprafata planetei, unde avem potentialul Ue=-G*M*hv0/R*c^2

theMisuser a scris:

virgil_48 a scris:Misuser, reusita ta este un stimulent nesperat pentru acest forum!
Urmeaza sa ne spui si noua cu vorbe ce ai aflat sau demonstrat.
Eu tot mai sper ca va dovedi cineva din greseala ca FOIP exista.

. . . . .
Adica nu poti avea energie cinetica cu asa ceva. Doar viteza sau impuls. Si astea sunt un pic diferite.
. . . . .

Asta a fost pentru mine suficient ca sa inteleg, ca nici tu nu ai cine
stie ce respect fata de cuceririle fizicii.
Chiar crezi ca este posibil ca un corp care are viteza si impuls sa nu
aiba energie cinetica? In ce fel?
Fizica si matematica elementara spun ca daca un
corp are impuls m x v, atunci are si m x v²/2, atunci cand
m si v sunt nenule. Dar asta nu trebuie sa te opreasca!

virgil_48 a scris:Asta a fost pentru mine suficient ca sa inteleg, ca nici tu nu ai cine
stie ce respect fata de cuceririle fizicii.
Chiar crezi ca este posibil ca un corp care are viteza si impuls sa nu
aiba energie cinetica? In ce fel?

In felul in care fotonii din interior au un impuls identic dar cu semnul minus.
Dar cum fotonii sunt captivi, va trebui sa ne multumim cu impulsul lor intarziat cu t(delay) intr-un ciclu complet t(ciclu).
Am avea m*v = n*E/c = n*P => v = n*P/M pentru cazul cand fotonii sunt ejectati. (n = nr. de fotoni)
Daca nu-i ejectam, avem 2 drumuri strabatute de masa noastra - la ducere si la intoarcere.
1. d1 = v*t1 = n*P*t1/M si
2. d2 = v*t2 = -n*P*t2/M
Distanta totala strabatuta pe un ciclu este d(ciclu) = d1+d2 = (n*P*t1 - n*P*t2)/M => d(ciclu) = n*P*(t1-t2)/M.
Fara intarziere avem t1=t2 => d(ciclu)=0.
Sa zicem ca pe traseul 1 avem o intarziere a fotonilor t(delay) si pe traseul 2 (la intoarcere) nu avem intarziere.
In acest caz avem d(ciclu) = n*P*(t1+ t(delay) -t2) /M = n*P*t(delay)/M.
t(ciclu) = t1+ t(delay) +t2 => v = d(ciclu)/t(ciclu) = n*P*t(delay)/(M*t(ciclu)) => v = [t(delay)/t(ciclu)] *n*P/M.
Dupa cum se vede, viteza obtinuta in acest mod este tot timpul inferioara vitezei obtinute prin ejectarea fotonilor.
(asta ramane valabil chiar si dupa introducerea deplasarii masei de catre fotoni)
Dupa recuperarea fotonilor ramai cu v=0 si ai schimbata doar pozitia in spatiu.

Fizica si matematica elementara spun ca daca un
corp are impuls m x v, atunci are si m x v²/2, atunci cand
m si v sunt nenule. Dar asta nu trebuie sa te opreasca!

Daca e sa compari energia cinetica obtinuta cu energia fotonilor pusi la lucru (considerand eficienta maxima a motorului, adica t(delay)=infinit, ceea ce ar fi identic cu ejectarea fotonilor), ele devin egale pentru viteza luminii. O sa ma gandesc la o analiza precisa a acestui aspect daca e nevoie.

Razvan a scris:Cum măsori Shapiro delay pentru un observator legat de planetă? Shapiro delay apare în relaţia cu observatorul extern.

Pai nu sunt legat de planeta. In sistemul de referinta ales (la infinit), planeta se poate deplasa.

Nici nu trebuie! Ai putea defini o rază rază gravitaţională pentru energia câmpului gravitaţional ce înconjoară un obiect?

Asta cu energia gravitationala si raza ei o lasam in pace, treaba se mai dezbate si scopul meu nu e sa lamuresc toata fizica si interpretarile ei
Sa incercam sa ne limitam la ce anume folosesc in functionarea acestui motor.

Cum, din moment ce el se propagă la infinit?

Cu o integrala

Să ne întoarcem la definiţia razei gravitaionale: uite aici un răspuns foarte simplu şi clar: A radius defined for a body of a given mass and proportional to that mass, such that if the body is smaller than that radius, the force of gravity is strong enough to prevent matter and energy to escape from within that radius.
Vezi tu că spune ceva de energie?

Pai energia E = m*c^2. Trebuie specificat pe undeva in plus ?
Sau vrei sa vorbesti despre Higgs ?

Nu, deoarece energia totală a unui obiect este compusă din energia sa de repaus şi energia de mişcare, care este o mărime relativă. După cum ţi-am mai spus, raza gravitaţională nu este o mărime relativă la observator, ci este un invariant relativist. Aşadar depinde doar de masa de repaus a obiectului; care pentru foton este....

Nu ca ar conta pt. motorul meu dar vrei sa spui ca din fotoni nu poti crea o gaura neagra ? Pt. ca o sa-ti spun despre Kugelblitz .
Ca sa citez : "According to Einstein's general theory of relativity, once an event horizon has formed, the type of energy that created it no longer matters."

Razvan a scris:
Vezi tu că spune ceva de energie?
Nu, deoarece energia totală a unui obiect este compusă din energia sa de repaus şi energia de mişcare, care este o mărime relativă. După cum ţi-am mai spus, raza gravitaţională nu este o mărime relativă la observator, ci este un invariant relativist. Aşadar depinde doar de masa de repaus a obiectului; care pentru foton este....

Hai sa zicem asa : ai 6 surse de fotoni, sau 6 fotoni care se indreapta inspre un punct. Intre directiile lor sunt 90 grade (cele 3 axe spatiale si cate 2 fotoni pe axa, care se indreapta spre origine). In aceasta combinatie din orice sistem de referinta fotonii isi pastreaza energia in punctul de intalnire.
=> kaboom !

theMisuser a scris: "According to Einstein's general theory of relativity, once an event horizon has formed, the type of energy that created it no longer matters."

Aici nu mi se pare corect: nu tipul de energie care l-a creat nu mai contează, ci tipul de energie care pătrunde în orizont, respectiv materie sau radiaţie. Şi asta deoarece atât materia cât şi radiaţia, odată trecute "dincolo" devin înglobate într-o zonă spaţială din care nu mai pot ieşi.
Ca să formezi o gaura neagră din fotoni trebuie să-i înghesui cumva înt-o zonă şi şă-i şi faci să stea acolo. Pe de altă parte, temperatura rezultată ar fi atât de mare că ar împiedica formarea găurii, exact cum se afirmă şi în clip.
Altfel se pune problema dacă gaura este deja formată. Poţi să bagi în ea oricât de multă radiaţie, va contribui la creşterea masaei sale, respectiv a suprafeţei orizontului de eveniment.
Cu alte cuvinte, îţi trebuie mai întâi o "sămânţă" cu masă de repaus nenulă. De aceea la LHC, într-un experiment, se lovesc frontal hadroni, sperând să se formeze o micro black-hole.

theMisuser a scris:Pai energia E = m*c^2. Trebuie specificat pe undeva in plus ?

Doar pentru cazul particular în care obiectul cu masă de repaus nenulă este în repaus relativ la observator. Cel mai bine e să pleci de la exprimarea generală a energiei:

Razvan a scris:Cu alte cuvinte, îţi trebuie mai întâi o "sămânţă" cu masă de repaus nenulă. De aceea la LHC, într-un experiment, se lovesc frontal hadroni, sperând să se formeze o micro black-hole.

Sunt convins ca e un subiect interesant de analizat dar totusi incerc pe cat posibil sa pastrez discutia in aspecte relevante pt. motorul meu.
Personal, iarasi, prefer sa merg pe mana lu' Einstein. A fost tare tipu' (adica nu consider ca "samanta" e necesara)

edit - nu cred ca motivul pt. utilizarea hadronilor este imposibilitatea fotonilor de a face ceva ci imposibilitatea noastra de a produce fotoni cu suficienta energie cat pt. a crea diferite particule; in plus, e mai greu sa-i nimeresti unul de celalalt, ca sa nu mai spun ca daca-s asa energici, trec prin materia (oglinda) cu care ai vrea sa le schimbi directia; hadronii sunt utili pt. ca au masa mare si sarcina electrica asa ca pot fi accelerati si dirijati (electric si magnetic)

theMisuser a scris:Personal, iarasi, prefer sa merg pe mana lu' Einstein. A fost tare tipu' Smile (adica nu consider ca "samanta" e necesara)

Greşeala de la care pleci tu este că echivalezi energia de mişcare a unui foton  cu o energie de repaus  .
Adică, tot timpul energia de mişcare a fotonului ar trebui să fie echivalentă cu  energiea lui de repaus, ceea ce este greşit.

Razvan a scris:Greşeala de la care pleci tu este că echivalezi energia de mişcare a unui foton  cu o energie de repaus  .
Adică, tot timpul energia de mişcare a fotonului ar trebui să fie echivalentă cu  energiea lui de repaus, ceea ce este greşit.

De ce este greșit?

Razvan a scris:Greşeala de la care pleci tu este că echivalezi energia de mişcare a unui foton  cu o energie de repaus  .
Adică, tot timpul energia de mişcare a fotonului ar trebui să fie echivalentă cu  energiea lui de repaus, ceea ce este greşit.

Nu, e gresit cum pui problema.
Energia are efecte gravitationale, nu neaparat masa de repaus. Sau, masa de repaus are gravitatie pt. ca are energie.
Mai multe detalii aici : Stress–energy tensor.

Amu, treaba e cam asa : pt. un foton singular si independent, fizica actuala nu are un raspuns precis in ce priveste tensorul energiei lui.
Nu intentionez sa rezolv eu aceasta problema/lipsa a fizicii (nici n-am pregatirea necesara). O sa folosesc energia lui in spiritul lui Einstein (adica are gravitatie pt. ca are energie) cu observatia ca viteza lui de deplasare este identica cu cea a gravitatiei generata de el. Si de aici putem face diferite presupuneri despre forma acestui camp (probabil conic, cu unghi de 90 grade in varf sau 45 grade fata de directia de deplasare a fotonului). Dar, nu vreau sa ma avant pe aici ca si-asa mi-am batut destule cuie in talpa cu abordarea gravitationala. Daca ma chinui sa rezolv si problema gravitatiei unui foton nu mai termin motorul veci.

Oricum, incep sa descopar niste motive pt. care nu a facut nimeni aceste calcule pana acum

Asa....
Incercam sa obtin o formula pt. deplasarea masei cand fotonul porneste de la marginea ei si se deplaseaza pana in centru. Am obtinut-o dar... imi da numa' jumatate din cat imi iese la integrarea in pasi mici cu redshift

Considerand ca sansele mai mari sunt ca integrarea in pasi mici sa fie ok => poate am gresit ceva la deducerea formulei fara redshift. Asa ca apelez la voi, poate identifica cineva eroarea.

So.
Am luat forta in interiorul planetei ca fiind F = G*M*E*x/(R^3*c^2) (unde x este distanta fata de centru).
Acceleratia planetei a = F/M = G*E*x/(R^3*c^2).
Accceleratia in functie de timp a(t) = G*E*t*c/(R^3*c^2) (timpul t inmultit cu viteza luminii).
Viteza planetei in functie de timp v(t) este integrala din a(t) intre -R/c si 0 => v(t) = G*E*t^2/(2*R^3*c).
Distanta d parcursa de planeta pana ajunge fotonul in centrul ei este integrala din v(t) intre -R/c si 0 => d = G*E*t^3/(6*R^3*c) si daca inlocuim timpul cu R/c => d = G*E*(R/c)^3/(6*R^3*c). Simplificam R^3, coboram c => d=G*E/(6*c^4). Asta fiind pana in centrul planetei. In mod normal, pana ajunge pe cealalta parte (adica sa parcurga diametrul planetei) distanta parcursa de planeta se dubleaza => d (diametru) = G*E/(3*c^4).

Din analiza pas cu pas cu redshift iese fix dublu. Adica d(redshift diametru) = 2*G*E/(3*c^4) pentru fotonul emis la suprafata planetei si mergand prin diametrul ei.

Vreo idee de unde apare nepotrivirea ? Am bulibasit ceva aici sau e prin alta parte problema ?

edit - R este raza planetei

theMisuser a scris:Nu, e gresit cum pui problema.
Energia are efecte gravitationale, nu neaparat masa de repaus. Sau, masa de repaus are gravitatie pt. ca are energie.
Mai multe detalii aici : Stress–energy tensor.

Bun, vorbim în termeni de energie. Pentru a obţine efecte gravitaţionale este necesar să concentrezi o cantitate de energie într-un anumit spaţiu.
Cu cât cantitatea de energie este mai mică şi răspândită într-un spaţiu mai larg, cu atât efectele gravitaţionale sunt mai mici; şi invers: o cantitate mare de energie acumulată într-un spaţiu mai redus manifestă efecte gravitaţionale mai puternice. Asta şi spune în linii mari "stress-energy tensor".
Numai că vezi tu, "stress-energy tensor" este exprimat în coordonate locale, adică nu dintr-un sistem de referinţă extern. De aceea el (tensorul) este independent de energia cinetică măsurată dintr-un sistem de referinţă extern.

Până la urmă nu ştiu de ce nu iei în considerare forţa de atracţie Newtoniană ce s-ar putea manifesta între un foton aflat la suprafaţa unei planete şi planeta respectivă, pe care să o exprimi sub formă de energie echivalentă (dacă tot pleci pe ideea asta); de exemplu:

unde pe M (masa planetei - o exprimi sub forma ) şi energia fotonului ca
Adică ar putea fi ceva de genul: ...zic şi eu!
După aia, dacă afli forţa, deduci şi deplasări, acceleraţii şi ce mai vrei. Şi e mai simplu, Newtonian! Nu general relativist, nu cu tensori sau alte măgării încurcătoare!!

Razvan a scris:De aceea el (tensorul) este independent de energia cinetică măsurată dintr-un sistem de referinţă extern.

Ai mai zis tu ca energia cinetica nu are masa si ti-am dat exemplul cu masa diferentei de temperatura.
Poate ca n-ar fi rau sa-ti verifici opinia asta cu energia cinetica. Pare ca ceva scartaie in ce-o priveste.

Până la urmă nu ştiu de ce nu iei în considerare forţa de atracţie Newtoniană ce s-ar putea manifesta între un foton aflat la suprafaţa unei planete şi planeta respectivă, pe care să o exprimi sub formă de energie echivalentă (dacă tot pleci pe ideea asta); de exemplu:

unde pe M (masa planetei - o exprimi sub forma ) şi energia fotonului ca
Adică ar putea fi ceva de genul: ...zic şi eu!
După aia, dacă afli forţa, deduci şi deplasări, acceleraţii şi ce mai vrei. Şi e mai simplu, Newtonian! Nu general relativist, nu cu tensori sau alte măgării încurcătoare!!

Poate incerci tu sa faci evaluarea asta si poate ma lamuresti unde nu se potrivesc datele mele.
Pana una alta am verificat viteza la centrul planetei intre varianta redshift si varianta (de mai sus) vazuta de la infinit. Rezultatul se potriveste perfect.
Mai precis, Vcentru = DE/(M*c) redshift = G*E/(2*c^3*R) ce rezulta din formula din perspectiva la infinit.
Acum ma uit ce si cum am adunat sa vad de unde apare diferenta asta de x2.

ps : DE = E/(1 - (3/2)*G*M/(R*c^2) ) - E/(1- G*M/(R*c^2) ) ; asta am folosit pt. obtinerea vitezei la centru din redshift => egalitate perfecta; nu stiu unde ma-sa nu se potriveste

Hm. Am verificat viteza la 0.5*R (am zis ca poate iese alta curba de variatie). Iarasi, egalitate perfecta intre varianta redshift si vederea de la infinit pentru viteza planetei in acel punct.
=> pare ca curba de variatie ar fi ok.
Damn. Toate-s la fel, rezultatul e dublu. WTF !?

Cred ca problema este in partea ingrosata.
Am incercat sa obtin distanta pas cu pas din formula d = G*E*(t/c)^3/(6*R^3*c) si... la centrul planetei am cea mai mica distanta parcursa pt. Delta t. Distanta fiind ~ 0 (zero) in centru in pasul de timp luat.

theMisuser a scris:
Am luat forta in interiorul planetei ca fiind F = G*M*E*x/(R^3*c^2) (unde x este distanta fata de centru).
Acceleratia planetei a = F/M = G*E*x/(R^3*c^2).
Accceleratia in functie de timp a(t) = G*E*t*c/(R^3*c^2) (timpul t inmultit cu viteza luminii).
Viteza planetei in functie de timp v(t) este integrala din a(t) intre -R/c si 0 => v(t) = G*E*t^2/(2*R^3*c).
Distanta d parcursa de planeta pana ajunge fotonul in centrul ei este integrala din v(t) intre -R/c si 0 => d = G*E*t^3/(6*R^3*c) si daca inlocuim timpul cu R/c => d = G*E*(R/c)^3/(6*R^3*c). Simplificam R^3, coboram c => d=G*E/(6*c^4). Asta fiind pana in centrul planetei. In mod normal, pana ajunge pe cealalta parte (adica sa parcurga diametrul planetei) distanta parcursa de planeta se dubleaza => d (diametru) = G*E/(3*c^4).

R este raza planetei

edit - ah, trebuie luata fata de punctul de pornire integrarea (nu doar delta t local); totusi, pe aici pe undeva pare ca e eroarea

Tot nu-i dau de cap
Am facut un grafic cu modul in care imi da distanta (cu rosu) fata de distanta obtinuta prin integrare prin pasi din v(t) (cu albastru).

Deci am v(t) = G*E*t^2/(2*R^3*c) pentru t from -R/c to R/c cu albastru
si d(t) = G*E*(t)^3/(6*R^3*c) pentru t de la -R/c la R/c cu rosu.
Pur si simplu nu-mi dau seama de ce iese o asa porcarie de rezultat (rosu trebuia sa fie identic cu albastru).
Ma poate lumina cineva unde e greseala ?

ps : d(t) este antiderivata (primitiva) v(t); formula pt. v(t) merge perfect (cu albastru, singura in dreapta)

Hai c-am rezolvat-o
v(t) e bun, exceptie ca in formula d(t) trebuie bagat evaluat intre limite (timpul in care strabate masa).
Si atunci d(t) devine integrala din G*E*(t-t0)^3/(6*R^3*c) iar t0 nu este zero ci -R/c. Si tmax = R/c.
Totusi, iese un pic decalat graficul (deplasarea totala e ok doar ca porneste de la o valoare si ar trebui sa porneasca de la zero) si ... pana sa calculez constanta de integrare am pus-o "la ochi" (2/3)*R^3.

edit - in mod normal la integrale cu limite n-ar trebui sa existe problema cu constanta de integrare dar talentele mele la mate sunt cele care sunt

Ah. Asta inseamna pasul 2 (din 4), pentru un foton nascut la suprafata planetei si trecand pana dincolo prin diametru.
In acest caz, d(E) = (2/3)*G*E/c^4 = Rs(E)/3.
Pentru un drum doar pana in centrul planetei avem d(E)=Rs(E)/6.

Sa vedem cu ce pas continui (care o sa mi se para mai usor)

Asa.
Am obtinut formula pt. nasterea unui foton E la o distanta oarecare X de centrul planetei cu raza R.
d = 0.5*Rs(E)*(ln(X/R) +R/X -1)
Asa ca pt. infinit schimb notatia in X/R si avem
d = 0.5*Rs(E)*ln(X/R).
Fac asta pt. ca a aparut si termenul invers (adica R/X).

Asta ar fi pasul 3. Urmeaza deplasarea masei/planetei cand o strabate fotonul nascult la distanta X fata de centrul planetei.

De la ce lege de conservare ai pornit ca să găsești formulele? De la legea de conservare a energiei? A impulsului?

Abel Cavaşi a scris:De la ce lege de conservare ai pornit ca să găsești formulele? De la legea de conservare a energiei? A impulsului?

Trebe' sa ma gandesc pt. ca am incercat sa le ocolesc pe cat posibil Motiv pt. care a si mers foarte greu orientarea.
In mare, varianta cu redshift considera ca se conserva impulsul. Din perspectiva locala, si cu foarte multe ghilimele, pt. ca modul in care se conserva impulsul in caz de redshift este in felul in care nu se conserva centrul de masa  . Chiar si acest singur motiv este suficient pt. oricine sa abandoneze socoteala.
Dar, am mers mai departe si am ignorat orice conservare din perspectiva de la infinit si am folosit doar forte, viteze si acceleratii. Surprinzator, schimband perspectiva si pastrand doar forte, viteze, acceleratii, masa, energie*, pozitii etc calculele se potrivesc perfect cu varianta cu redshift.

Practic, aceasta deplasare de-o tot socotesc eu este in esenta ei incalcarea unei conservari minimum. Iar eu mi-am dorit deplasarea pt. ca motor reactionless
Am avut tangente cu 2 fizicieni pe alt forum si nici n-au vrut sa auda de asa ceva. Sunt convins ca e ca o injuratura in biserica INSA eu consider ca am dreptate in abordarea mea.
D-aia am verificat socoteala incrucisat (cu redshift si fara) si din fericire am putut s-o compar cu un experiment existent (intarzierea Shapiro).

Ca sa zic altfel, daca ai incerca sa produci aceste formule conservand totul n-ar iesi. Sau, ti-ar iesi niste (alte?) aberatii imposibile (gen FTL, forta fara acceleratie si alte aiureli - adica chiar mai rau decat ce zic eu - astea fiind iar motive pt. care nu a facut nimeni aceasta socoteala).
Este foarte riscant ce fac dar din fericire nu sunt nici chirurg nici strateg militar Risc doar sa-mi pierd timpul si energia degeaba si eventual sa ma fac de kko. Asa ca o fac doar pe riscul meu.

*energie - sub forma de masa a ei

Gataaaaa !!! Am obtinut formula pt. toata deplasarea
For photon E born at X and going to the center of mass with radius R, the total displacement of mass is d = 0.5*RS(E)*(ln(X/R)+1/3) !

Se vede ca pt. o masa cu o densitate mai mica, pastrand distanta X fata de centrul ei, deplasarea masei e mai mica. Dar daca luam distanta la acelasi nr. de raze, deplasarea este identica.

ps - deocamdata raman cu termenul ala 0.5, pana ma lamuresc cu el
pps - pentru intrebarea pusa initial, C - C1 = d de mai sus pentru traseul pana la centrul masei, iar pentru traseul complet pana in partea cealalta ar fi 2*d, adica C-C2 = RS(E)*(ln(X/R)+1/3) ; asta pt. foton luat ca masa E/c^2 si viteza constanta c; mai vad eu ce si cum, deocamdata atat

edit -  unde X este distanta fotonului fata de centrul planetei/masei

Bai ce ne bucuram! Venim la biserica pentru botez?

O deplasare teoretica infinit de mica pentru MASA/PLANETA,
O deplasare practica infinit de mare pentru STIINTA.

A fost cutremur in stiinta...Au fost puse alte temelii...Deacum poate sa treaca lumina prin noi, sa ne ciuruiasca...
Asteptam si formula pt. deplasarea masei ascunse intunecate a Universului, cand trece acelasi foton si se duce la mama dracului.
Dar in ce sens se deplaseaza, se dilata sau se contracta Universul luminos ? Ce zice formula ?

gafiteanu a scris:O deplasare teoretica infinit de mica pentru MASA/PLANETA,
O deplasare practica infinit de mare pentru STIINTA.
A fost cutremur in stiinta...Au fost puse alte temelii...Deacum poate sa treaca lumina prin noi, sa ne ciuruiasca...
Asteptam si formula pt. deplasarea masei ascunse intunecate a Universului, cand trece acelasi foton si se duce la mama dracului.
Dar in ce sens se deplaseaza, se dilata sau se contracta Universul luminos ?  Ce zice formula ?

Din "cercetarile" voastre nu am reusit sa inteleg in ce directie
s-ar manifesta impulsul acela indus  de foton, planetei. Daca cumva
se produce in acelasi sens cu deplasarea fotonului, inseamna
ca vom obtine un foton "franat", ceace nu-i de bine. Va puneti rau
cu pacalici.

virgil_48 a scris:
Din "cercetarile" voastre nu am reusit sa inteleg in ce directie
s-ar manifesta impulsul acela indus  de foton, planetei. Daca cumva
se produce in acelasi sens cu deplasarea fotonului, inseamna
ca vom obtine un foton "franat", ceace nu-i de bine. Va puneti rau
cu pacalici.

Ai putea sa mai elaborezi ideea cu directia impulsului, sa nu mai ma simt asa singur pe drum
De pilda : De ce franat intr-o directie si nu in alta ?
Care directia crezi ca este ?
Si orice alta detaliere suplimentara daca ai.

Intre timp, pregatesc cadrul pentru analiza deplasarii reactionless cu aceasta formula.
Este mica mica, foarte mica, cat antena de furnica dar ideea conteaza

gafiteanu a scris:O deplasare teoretica infinit de mica pentru MASA/PLANETA,
O deplasare practica infinit de mare pentru STIINTA.

Din cate inteleg eu din stiinta, aceasta socoteala o sa fie ignorata pur si simplu.
Nu exista un cadru determinat pt. gravitatia fotonului asa ca daca nu vin cu el, degeaba.

A fost cutremur in stiinta...Au fost puse alte temelii...Deacum poate sa treaca lumina prin noi, sa ne ciuruiasca...

Cutremurul se va simti cand va merge un dispozitiv pe acest principiu. Sau cand se va lamuri vreo necunoscuta pornind de aici (cum ar fi DarkEnergy de pilda, dar nu vreau sa-mi pierd timpul cu asta).

Asteptam si formula pt. deplasarea masei ascunse intunecate a Universului, cand trece acelasi foton si se duce la mama dracului.

Mpai.... formula asta se poate aplica si la tot universul. Doar timp sa fie
Am scris pe undeva pe aici relatia formulei cu timpul si are legatura cu masa prin care trece.
t=d*c*M/E ; asta fiind intarzierea din deplasare, unde t = timpul, d = distanta deplasata, M = masa si E este energia fotonului

Dar in ce sens se deplaseaza, se dilata sau se contracta Universul luminos ?  Ce zice formula ?

Well, are o directie de deplasare dar va las pe voi sa ghiciti, sa nu vorbesc singur ca televizorul pe aici

theMisuser a scris:Gataaaaa !!! Am obtinut formula pt. toata deplasarea
 d = 0.5*RS(E)*(ln(X/R)+1/3) !

Sigur nu este nici o greseala cu acel calcul factorial ? Nu cumva in loc de ! trebuia ?
A se rumega bine si bancul lui Pacalici de aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t136p810-bancuri#79489

gafiteanu a scris:

theMisuser a scris:Gataaaaa !!! Am obtinut formula pt. toata deplasarea
 d = 0.5*RS(E)*(ln(X/R)+1/3) !

Sigur nu este nici o greseala cu acel calcul factorial ?  Nu cumva in loc de ! trebuia ?
A se rumega bine si bancul lui Pacalici de aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t136p810-bancuri#79489

Well. sunt vreo 2 pagini de socoteli pana am ajuns la ea dar am verificat-o in simularea cu redshift si am comparat-o cu experimentul Shapiro.
Cu redshift se potriveste perfect dar cu experimentul este... fix jumatate. In mare stiu de ce este jumatate dar mi-ar lua prea mult timp sa o schimb, plus ca rezultatul final deja il stiu asa ca merg inainte cu ea asa. Eventual ii dau jos acel 0.5 din fata.
Daca e cineva bun la calcule in relativitatea generala putem discuta despre modul de obtinere a ei in acel mod.
Altfel, o s-o aplic asa si vedem cum merge motorul reactionless in principiu. Practic e inutilizabil dar am zis sa termin macar teoretic o structura de principiu a motorului.

Asaaa.... Citind eu o lucrare scrisa de Tolman si Podolsky, am descoperit exact ce-mi trebuia pt. corectia formulei mele :

Pur si simplu trebuia sa iau masa echivalenta, deci forta, dubla.
Tac pac => socoteala mea se potriveste cu experimentul Shapiro
Adica acel 0.5 pica si ramane doar C-C1 = d = Rs(E)*(ln(x/R)+1/3) pentru drumul fotonului E de la pozitia X pana in centrul masei cu raza R, unde Rs(E) este raza Schwarzschild a fotonului E.
Si atunci C-C2 = 2*Rs(E)*(ln(X/R)+1/3).

theMisuser a scris:
Ai putea sa mai elaborezi ideea cu directia impulsului, sa nu mai ma simt asa singur pe drum
De pilda : De ce franat intr-o directie si nu in alta ?
Care directia crezi ca este ?
Si orice alta detaliere suplimentara daca ai.
Intre timp, pregatesc cadrul pentru analiza deplasarii reactionless cu aceasta formula.
Este mica mica, foarte mica, cat antena de furnica dar ideea conteaza

Fiindca tot m-am bagat ca musca in lapte, ma gândesc ca
directia impulsului produs de un foton, o poti determina
considerând "gaura" obturata. Atunci fotonul va fi oprit
definitiv, trecând corpului tot impulsul sau, pe directia
miscarii proprii.
Daca "gaura" este deschisa, are loc un fel de coliziune
amortizata. Mai ramane si fotonului o parte din impuls, iar
restul il preia corpul. Dar asta inseamna ca fotonul a fost
franat, nu mai circula cu viteza legala. Se poate?
Tu ai auzit ca pe Pamant, obiectele ar fi mai grele ziua
decat noaptea?
Felicitari pentru progresele care le faci cu calculul la
motor!

O sa-ti explic cum e cu factorul acela 0,5. Daca viteza masei/planetei este ordinara=sub viteza luminii c, atunci se aplica factorul  1/2=0,5, asa ca la cinetica Ec=1/2 mv^2.  Dupa ce planeta capata viteza extraordinara a luminii, sub actiunea fotonilor care au trecut prin gaurica aia din ea, atunci formula devine relativista si dispare factorul 0,5.  Asa cum bine stim, deabea la viteza luminii orce corp are E=mc^2 si nu 0,5mc^2.
Deci ambele ecuatii-formule pe care le-ai descoperit sunt bune=perfecte, doar ca se aplica dupa caz. Distanta de deplasare d rezulta din formula vitezei, care viteza rezulta din formula energiei pe care o capata planeta. Iar ca sa nu se umple gaura prin planeta, sau se foreaza acolo si se pune o tzeava goala cat diametrul ei, sau chiar un tub transparent de sticla sau diamant.
Iar daca e planeta, atunci experienta e bine sa se faca cu o planeta plata/plana, nu sferica, adica cu o sfereta.

virgil_48 a scris: Fiindca tot m-am bagat ca musca in lapte, ma gândesc ca
directia impulsului produs de  musca  

Poti face calculul de deplasare si a unui cal, atunci cand se baga o musca in el...si-i da un impuls.